Decizia nr. 119/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 23 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 27/1996 , excepție ridicată de Partidul Solidarității Democratice pentru Sanse Egale și o Societate mai Buna, prin reprezentant Ion Antonescu, în Dosarul nr. 27/P/2000 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal răspund autorul excepției, prin reprezentant Ion Antonescu, precum și părțile Viorica Stefania Oprea, Elena Lupu, Ramona Oprea, Ștefan Oprea, Catalina Coanda și Marcel Coanda.

Reprezentantul autorului excepției solicita acordarea unui nou termen de judecată, în vederea primirii de la Senat și Camera Deputaților a punctelor de vedere prevăzute de

art. 19 din Legea nr. 47/1992 , republicată. Reprezentantul Ministerului Public se opune amânării judecării cauzei, având în vedere ca dosarul se afla la al patrulea termen de judecată și ca, potrivit

art. 19 din Legea nr. 47/1992 , republicată, instituțiile menționate nu sunt obligate sa trimită punctele lor de vedere asupra excepției ridicate.

Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.

Reprezentantul autorului excepției solicita admiterea excepției ridicate, arătând ca, deși textul criticat a fost abrogat prin

Legea partidelor politice nr. 14/2003 , soluția legislativă a fost preluată în art. 21 alin. (4) și art. 26 alin. (4) din acest act normativ. Hotărârea Curții de Apel București, care soluționează contestația formulată împotriva deciziei Tribunalului București de respingere a cererii de înregistrare a unui partid politic, este definitivă, ceea ce îl priveaza pe autorul excepției, în mod neconstitutional, de calea de atac a apelului. Considera ca textul criticat contravine art. 1, 21, 24 și 128 din Constituție și prevederilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale Declarației Universale a Drepturilor Omului.

Celelalte părți citate arata ca sunt de acord cu susținerile autorului excepției.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând ca, potrivit art. 128 din Constituție, legiuitorul are competența exclusiva de a reglementa numărul căilor de atac, iar conform jurisprudenței constante a Curții Constituționale, accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate instanțele și la toate căile de atac.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 1 aprilie 2002, Tribunalul București Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 23 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 27/1996 , excepție ridicată de Partidul Solidarității Democratice pentru Sanse Egale și o Societate mai Buna, prin reprezentant Ion Antonescu, în Dosarul nr. 27/P/2000 al acelei instanțe.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia a arătat ca textul criticat încalcă dispozițiile art. 21, 24 și 128 din Constituție, privind liberul acces la justiție, dreptul la apărare și folosirea căilor de atac, întrucât hotărârea definitivă a Curții de Apel București, care soluționează contestația formulată împotriva deciziei Tribunalului București de respingere a cererii de înregistrare a unui partid politic, este definitivă, neputând fi apelata. S-a susținut, de asemenea, ca imposibilitatea atacarii cu apel a acestei hotărâri încalcă și numeroase texte din acte internaționale la care România este parte, printre care Declarația Universala a Drepturilor Omului și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În susținerea acestei excepții s-a invocat încălcarea următoarelor texte constituționale:

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

- Art. 128: "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă apreciază ca dispozițiile atacate sunt constituționale, întrucât "rezultă cu evidenta ca petentul s-a putut adresa justiției, a beneficiat de pronunțarea unei hotărâri judecătorești și de drepturile și garanțiile procesuale recunoscute oricărei părți în procesul civil român". Pe de altă parte, Constituția prevede, în art. 128, ca exercitarea căilor de atac se face "în condițiile legii", or legea partidelor politice stabilește, în conformitate cu textul constituțional, căile de atac și termenele de exercitare a acestora în materia partidelor politice.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997

privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituții cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul susține ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În esenta, Guvernul considera ca, "în anumite cazuri, hotărârile judecătorești, inclusiv încheierile, nu pot fi atacate sau împotriva lor pot fi exercitate numai anumite cai de atac". Referindu-se la jurisprudenta constanta în acest sens a Curții Constituționale, Guvernul apreciază ca "dreptul la folosirea căilor de atac nu presupune accesul la toate instanțele judecătorești".

Avocatul Poporului considera ca textul atacat este constituțional, deoarece, conform jurisprudenței constante a Curții Constituționale, "competența de judecată și procedura sunt stabilite de legiuitor, care poate prevedea reguli diferite, asigurând părților posibilitatea de a ajunge în fața instanțelor judecătorești".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

La data pronunțării Curtea constata ca

Legea nr. 27/1996

nu mai este în întregime în vigoare, însă dispozițiile legale criticate se regăsesc în

art. 26 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2003. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie asadar dispozițiile

art. 26 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , text care are următorul cuprins:

"(4) Curtea de Apel București se pronunța în termen de 15 zile de la înregistrarea contestației, iar hotărârea sa este definitivă și irevocabilă."

Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 21, 24 și 128 din Constituție, care au următorul conținut:

- Art. 21 - Accesul liber la justiție:

"(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 24 - Dreptul la apărare:

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

- Art. 128 - Folosirea căilor de atac:

"Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea retine următoarele:

Caracterul definitiv al deciziei Curții de Apel nu numai că nu încalcă prevederile constituționale ale art. 128 referitoare la folosirea căilor de atac, în condițiile legii, ci este în deplina concordanta cu acestea, în sensul că reglementează tocmai calea de atac împotriva hotărârii Tribunalului București. Or, potrivit dispozițiilor constituționale, reglementarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești este atributul exclusiv al legiuitorului.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, Curtea a statuat în mod constant, în jurisprudenta sa, ca accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac, deoarece, asa cum prevede art. 125 alin. (3) din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situații diferite.

În acest sens este și jurisprudenta constanta a Curții Constituționale, spre exemplu Decizia nr. 129 din 6 decembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 23 mai 1996, și Decizia nr. 156 din 15 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 26 iunie 2001.

În ceea ce privește susținerea conform căreia textul criticat contravine și art. 24 din Constituție, care garantează dreptul la apărare, Curtea constata ca textul criticat nu conține dispoziții de natura sa ingradeasca drepturile procesuale ale părților ori dreptul de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului, astfel ca, și sub acest aspect, excepția este neîntemeiată.

De altfel, Curtea s-a mai pronunțat asupra soluției legislative criticate de autorul excepției. Prin Decizia nr. 268 din 17 octombrie 2002, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor a fost respinsă. În cauza de fața nu s-au invederat elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , excepție ridicată de Partidul Solidarității Democratice pentru Sanse Egale și o Societate mai Buna, prin reprezentant Ion Antonescu, în Dosarul nr. 27/P/2000 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2003.