Decizia nr. 483/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 240/2019 privind abrogarea Legii nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și pentru modificarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Respinge 1
- Decizia nr. 465/2003 4 decembrie 2003 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 din Ordonanța Guv…
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 240/2019 19 decembrie 2019 privind abrogarea Legii nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 …
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihai Busuioc
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Nelu Bocancia
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a
privind abrogarea
pentru modificarea și completarea
privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și pentru modificarea
privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Irinel Eduțanu în Dosarul nr. 2.204/99/2020 al Tribunalului Iași - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 126D/2021.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul acesteia nu a motivat pretinsa neconcordanță a legii criticate cu dispozițiile constituționale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Sentința nr. 691 din 10 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.204/99/2020, Tribunalul Iași - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
privind abrogarea
pentru modificarea și completarea
privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și pentru modificarea
privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepția a fost ridicată de Irinel Eduțanu întro cauză penală având ca obiect soluționarea contestațiilor la executare formulate împotriva sentinței de condamnare la executarea pedepsei cu închisoarea și cu amenda penală.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că legea criticată încalcă dispozițiile constituționale ale
art. 15
referitor la principiul neretroactivității legii, ale
art. 16 alin. (1)
privind principiul egalității în drepturi, ale
art. 22
referitor la dreptul la viață și la integritate fizică și psihică și ale
art. 23
privind libertatea individuală, precum și dispozițiile
art. 6 din Codul penal , fără a motiva pretinsa contrarietate a legii criticate cu prevederile constituționale invocate.
6.
Tribunalul Iași - Secția penală apreciază că prevederile
nu încalcă egalitatea cetățenilor în fața legii, dreptul la viață și nici dreptul la libertate, executarea pedepsei închisorii de către condamnat având drept temei legal o sentință penală rămasă definitivă. În opinia instanței judecătorești, adoptarea de către legiuitor a unor acte normative în materia executării pedepselor nu reprezintă o împiedicare a executării unei hotărâri judecătorești definitive.
7.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
8.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. În acest sens, menționează că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, respectiv sesizarea formulată de autor nu conține motivarea încălcării temeiurilor de neconstituționalitate invocate. În susținerea punctului de vedere formulat, invocă jurisprudența Curții Constituționale prin care instanța constituțională a dezvoltat anumite criterii privitoare la motivarea unei excepții de neconstituționalitate, respingând acele excepții prin care autorul sesizării doar enumeră textele constituționale considerate a fi încălcate (în acest sens sunt
Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 ,
Decizia nr. 627 din 29 mai 2008
și
Decizia nr. 415 din 3 iulie 2014 ).
9.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
10.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie
privind abrogarea
pentru modificarea și completarea
privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și pentru modificarea
privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1028 din 20 decembrie 2019.
12.
În susținerea neconstituționalității prevederilor legale criticate, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale
art. 15
referitor la principiul neretroactivității legii, ale
art. 16 alin. (1)
privind principiul egalității în drepturi, ale
art. 22
referitor la dreptul la viață și la integritate fizică și psihică și ale
art. 23
privind libertatea individuală.
13.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia s-a limitat doar la enumerarea textelor constituționale considerate a fi încălcate, fără a preciza în concret motivele pe care se întemeiază contrarietatea legii criticate cu acestea.
14.
Or, potrivit
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate și, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate.
15.
De altfel, prin
Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea Constituțională a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă ce va cuprinde trei elemente, și anume textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia.
16.
Or, Curtea constată că, în prezenta cauză, indicarea celor patru temeiuri constituționale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autor.
17.
Simpla enumerare a dispozițiilor constituționale considerate a fi încălcate, fără a preciza în concret motivele pe care se întemeiază contrarietatea cu Legea fundamentală, nu satisface condiția motivării excepției, soluția respingerii ca inadmisibile a unor astfel de sesizări conturându-se într-o practică constantă a Curții Constituționale ( Decizia nr. 465 din 4 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 22 ianuarie 2004;
Decizia nr. 465 din 17 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007;
Decizia nr. 517 din 8 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 2 iunie 2008;
Decizia nr. 627 din 29 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008;
Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011;
Decizia nr. 610 din 22 septembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 3 noiembrie 2016;
Decizia nr. 106 din 28 februarie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 29 mai 2019;
Decizia nr. 227 din 2 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 19 august 2020;
Decizia nr. 289 din 9 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 12 august 2020).
18.
Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate fără a exista o motivare a contrarietății dispozițiilor legii criticate cu prevederile constituționale invocate, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care dispozițiile
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale prevăd că „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți“.
19.
Prin urmare, având în vedere că nu este îndeplinită condiția motivării, prevăzută de dispozițiile
art. 10 alin. (2)
raportat la
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
(a se vedea
Decizia nr. 875 din 16 decembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 3 martie 2022, paragraful 20), Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a
este inadmisibilă.
20.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a
privind abrogarea
pentru modificarea și completarea
privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și pentru modificarea
privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Irinel Eduțanu în Dosarul nr. 2.204/99/2020 al Tribunalului Iași - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Iași - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 21 octombrie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Nelu Bocancia
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.