Decizia nr. 221/1997

Ioan Muraru - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Purcariu Petre împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 25 din 5 februarie 1997 *).

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3 mai 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 10 iunie 1997 și apoi, datorită imposibilității întrunirii completului, pentru data de 17 iunie 1997.

------------

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 14 noiembrie 1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de Purcariu Petre.

Prin Decizia nr. 25 din 5 februarie 1997, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 ai ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluție s-a fundamentat pe deciziile Curții Constituționale nr. 73 din 4 iunie 1996 și nr. 96 din 24 septembrie 1996, prin care s-a statuat ca dispozițiile art. 330, art. 330^2 alin. 2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, cele ale art. 330^2 alin. 1 din cod sun neconstituționale, iar prevederile art. 330^1 din cod sunt neconstituționale în măsura în care acestea se aplică hotărârilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.

Împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 25 din 5 februarie 1997

a declarat recurs, în termen legal, Purcariu Petre, pentru următoarele motivele: dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia procurorul general poate declara oricând recurs în anulare, încalcă principiile constituționale ale puterii lucrului judecat și stabilitatii raporturilor juridice, precum și cerința de a soluționa cauza, în mod definitiv, într-un termen rezonabil; art. 330^2 din Codul de procedură civilă este neconstitutional, fiind evident contrar principiului separației puterilor în stat.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul privind neconstituționalitatea art. 330^1 din Codul de procedură civilă este lipsit de obiect, iar în ceea ce privește neconstituționalitatea art. 330^2 din cod considera ca este neîntemeiată.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330, art. 330^1 art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele;

Cu referire la motivul de recurs, potrivit căruia prin dreptul procurorului general de a declara oricând recurs în anulare, în temeiul art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se încalcă principii fundamentale ale Constituției, referitoare la autoritatea lucrului judecat și la stabilitatea raporturilor juridice, se constată că prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al Romanie, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, prevederile acestui articol au fost modificate, instituindu-se un termen de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare. În aceste condiții urmează a se admite recursul, a se modifica decizia atacată și, pe fond, a se respinge excepția, întrucât, prin instituirea termenului de 6 luni, aceasta a rămas fără obiect.

Motivul de recurs referitor la neconstituționalitatea art. 330^2 din Codul de procedură civilă nu este întemeiat și urmează a fi respins. Cu privire la dispozițiile acestui text, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, în sensul că alin. 1 al acestui articol este neconstitutional, iar alin. 2 este constituțional.

Potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție, coroborat cu art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curții Constituționale sunt obligatorii erga omnes și au putere numai pentru viitor. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine modificarea celor statuate prin deciziile menționate, soluția pronunțată își menține valabilitatea și în aceasta cauza.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul declarat de Purcariu Petre privind dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă și modifica Decizia Curții Constituționale nr. 25 din 5 februarie 1997, în sensul că respinge excepția de neconstituționalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ca fiind lipsită de obiect.

Respinge recursul declarat cu privire la dispozițiile art. 330^2 din Codul de procedură civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința din 17 iunie 1997.