Decizia nr. 77/1999

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ion Bonini - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 din Codul penal, excepție ridicată de Adrian Fechete în Dosarul nr. 2.299/1998 al Curții de Apel Oradea.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20 mai 1999.

La apelul nominal se constata lipsa părților: Adrian Fechete, Direcția Regionala Vamală Oradea, Costel Vancea, Gheorghe Carlea, Petru Teodor Gavrilut, Liana Sorina Ban, Ioan Naca, Ioan Sandor, Valeriu Dumitru Peret, Arpad Peter Farkas, Floare Florutiu, Virgil Radu Petrica, Ioan Boldis și Daniela Tartea.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ridicate, apreciind ca, deși criteriul plafonului valoric prevăzut la art. 146 din Codul penal nu este în concordanta cu evoluția inflației, aceasta nu contravine nici unui principiu constituțional. Totodată Curtea Constituțională a mai constatat și prin alte decizii ca prevederile criticate sunt constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 28 ianuarie 1999 Curtea de Apel Oradea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 146 din Codul penal, excepție ridicată de Adrian Fechete.

În motivarea excepției autorul acesteia susține ca, în prezent, o paguba materială mai mare de 50.000.000 lei, care constituie "consecințe deosebit de grave", în sensul art. 146 din Codul penal, nu mai este de actualitate, astfel ca aceste dispoziții sunt neconstituționale. Se precizează ca, la nivelul unității pagubite, care încasează zilnic sute de milioane de lei cu titlu de taxe, o sumă mai mare de 50.000.000 lei nu produce nici o consecința deosebit de grava pentru patrimoniul acesteia și nici o perturbare deosebit de grava a activității ei. Se solicita, totodată, Curții Constituționale să se pronunțe dacă în aceasta situație se mențin dispozițiile art. 146 din Codul penal sau acest cuantum trebuie apreciat în funcție de mărimea patrimoniului societății pagubite ori, de la caz la caz, avându-se în vedere și situația monedei naționale, care, de la data modificării

art. 146 din Codul penal, prin Legea nr. 140/1996 , s-a devalorizat de aproximativ 4 ori, conform indicelui de inflație comunicat de Direcția Judeteana de Statistica Bihor.

Exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, instanța de judecată apreciază ca aceasta este nefondata. Autorul excepției a fost condamnat, printre altele, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune calificată, care a produs consecințe deosebit de grave, la 11 ani închisoare și la 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) și c) din Codul penal. Totodată inculpatul a fost obligat sa plătească părții civile, Direcția Regionala Vamală Oradea, suma de 123.807.824,50 lei despăgubiri civile, împreună cu dobânda legală aferentă.

Prin

Legea nr. 140/1996

pentru modificarea și completarea Codului penal, textul art. 146 din Codul penal, care defineste consecințele deosebit de grave, a fost modificat în sensul că "prin consecințe deosebit de grave se înțelege o paguba materială mai mare de 50.000.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile publice la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice". Din actele dosarului rezultă ca paguba cauzată prin infracțiunea săvârșită a fost în suma de 123.807.825,60 lei, ceea ce, în raport cu dispozițiile art. 146 din Codul penal, constituie o paguba materială mai mare de 50.000.000 lei adusă unei autorități publice și echivaleaza totodată cu o perturbare deosebit de grava adusă activității acesteia. Chiar dacă unitatea încasează zilnic sute de milioane de lei cu titlu de taxe, paguba cauzată de inculpat are caracter de consecințe deosebit de grave. Deși moneda naționala s-a devalorizat de aproximativ 4 ori de la data modificării art. 146 din Codul penal, acest text își păstrează actualitatea, motiv pentru care excepția de neconstituționalitate este nefondata.

În conformitate cu prevederile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere primit din partea Guvernului se apreciază ca dispozițiile art. 146 din Codul penal sunt constituționale. Prin aceste dispoziții legiuitorul a stabilit doua criterii: valoarea pagubei materiale produse prin infracțiune și gravitatea perturbarii activității unei persoane juridice sau fizice. Aceste criterii nu contravin nici unei dispoziții din Constituție. Totodată însă se apreciază, în punctul de vedere al Guvernului, ca, deși dispozițiile art. 146 din Codul penal nu sunt neconstituționale, modificarea acestora apare totuși ca necesară pentru a se asigura o corecta individualizare a pedepselor.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Din examinarea încheierii de sesizare, precum și a motivelor formulate în dosarul cauzei de autorul excepției rezultă ca acesta a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 146 din Codul penal, solicitând Curții Constituționale să se pronunțe asupra modalitatii de apreciere a cuantumului de 50.000.000 lei, stabilit de acest text, fără însă a se indica nici o norma constituțională în raport cu care aceste dispoziții sunt considerate neconstituționale.

1. Analizând aceasta sesizare, Curtea retine ca, potrivit

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Sunt neconstituționale prevederile actelor normative prevăzute la alin. (1), care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției", iar art. 12 alin. (2) din aceeași lege prevede că "Sesizările trebuie făcute în forma scrisă și motivate".

În speta însă excepția de neconstituționalitate nefiind motivată, examinarea constituționalității textului criticat nu ar putea fi facuta decât prin încălcarea dispozițiilor legale menționate. Jurisprudenta Curții Constituționale este constanta în acest sens. Astfel, în considerentele

Deciziei nr. 341 din 12 septembrie 1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 29 ianuarie 1998, se arata ca "neindicarea de către autorul excepției a normelor constituționale în raport cu care considera ca sunt neconstituționale dispozițiile legale atacate constituie, de asemenea, un motiv de respingere, întrucât excepția ridicată nu constituie, în sensul constituțional al termenului, o excepție de neconstituționalitate. Dacă instanța de contencios constituțional s-ar socoti competența să se pronunțe asupra unei asemenea excepții, ea s-ar substitui părții în ceea ce privește invocarea motivului de neconstituționalitate ridicat, exercitând astfel din oficiu controlul de constituționalitate, ceea ce este inadmisibil".

De asemenea, în Decizia nr. 29 din 10 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, Curtea Constituțională a arătat ca "potrivit art. 144 lit. c) din legea fundamentală și

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională se pronunța asupra prevederii legale atacate numai în limitele sesizării". În consecința, constituie un motiv de respingere a excepției neindicarea dispoziției constituționale în raport cu care textul de lege atacat este criticat. Controlul din oficiu este inadmisibil, atâta timp cat examinarea pe calea excepției de neconstituționalitate nu se poate exercita decât la sesizare.

2. Indiferent însă de considerentele de mai sus, Curtea Constituțională retine ca art. 146 din Codul penal prevede: "Prin consecințe deosebit de grave se înțelege o paguba materială mai mare de 50.000.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice."

Din analiza acestor dispoziții rezultă ca art. 146 din Codul penal cuprinde o norma cu caracter explicativ prin care se lamureste înțelesul expresiei consecințe deosebit de grave. Aceasta reglementare este necesară cu atât mai mult cu cat legiuitorul a prevăzut consecințele deosebit de grave ca element circumstantial în conținutul agravant al mai multor infracțiuni, cum ar fi: furtul calificat, tâlhăria, înșelăciunea, delapidarea, distrugerea calificată etc.

Susținerile autorului excepției cu privire la reaprecierea criteriului valoric de 50.000.000 lei corespund realității. În condițiile actuale, ca urmare a devalorizarii monedei naționale, limita de 50.000.000 lei prevăzută la art. 146 din Codul penal care determina înțelesul expresiei consecințe deosebit de grave nu mai constituie o valoare în raport cu care se impune un regim sanctionator mai sever. Rezolvarea acestei situații se poate realiza prin modificarea acestei norme juridice, în sensul adaptării ei la realitatile sociale actuale. Modificarea conținutului unei norme juridice este însă o prerogativa exclusiva a autorității legislative în lumina dispozițiilor art. 58 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora: "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a tarii".

De altfel, prevederile art. 146 din Codul penal au mai făcut obiectul și al altor excepții de neconstituționalitate, pe care Curtea Constituțională le-a soluționat. Prin Decizia nr. 148 din 27 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 9 martie 1999, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 din Codul penal. Deși a constatat ca, într-adevăr, în condițiile unei rate ridicate a inflației, limita de 50.000.000 lei prevăzută la art. 146 din Codul penal nu mai reprezintă o valoare fixa față de care se impune un regim sanctionator mai sever, Curtea Constituțională a precizat ca aceasta nu înseamnă ca dispozițiile criticate contravin prevederilor Constituției.

Pe de altă parte, potrivit competentei sale, înscrisă în

art. 144 din Constituție și în Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională verifica, în cadrul controlului de constituționalitate a legilor, conformitatea acestora cu dispozițiile constituționale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De aceea, Curtea Constituțională nu se poate substitui Parlamentului pentru modificarea limitei valorice prevăzute la art. 146 din Codul penal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 din Codul penal, excepție ridicată de Adrian Fechete în Dosarul nr. 2.299/1998 al Curții de Apel Oradea.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 mai 1999.