Hotărârea nr. 5/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

La data de 24 octombrie 2000 Biroul Electoral Central a înaintat Curții Constituționale, în vederea soluționării, contestația înregistrată la nr. 92 din 24 octombrie 2000, formulată de domnul Ioan Ivanov, precum și contestația înregistrată la nr. 85 din 24 octombrie 2000, formulată de domnul Enache Pope.

Contestațiile privesc înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcția de Președinte al României la alegerile din 26 noiembrie 2000 și formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 328 D/2000 și, respectiv, nr. 329 D/2000.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 4 teza întâi din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, astfel cum a fost modificat prin

Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 19 din 17 octombrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 17 octombrie 2000, contestațiile se soluționează fără citarea părților, cu participarea numai a judecătorilor Curții, pe baza sesizării și a celorlalte documente aflate la dosar.

În cuprinsul contestației formulate de domnul Ioan Ivanov, contestație care formează obiectul Dosarului nr. 328 D/2000, se susține ca față de prevederile art. 81 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora "Nici o persoană nu poate îndeplini funcția de Președinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi și succesive", candidatura domnului Ion Iliescu pentru funcția de Președinte al României la alegerile din 26 noiembrie 2000 este neconstitutionala. Aceasta deoarece domnul Ion Iliescu a îndeplinit doua mandate, și anume: primul mandat s-a consumat în perioada 1990-1992, iar cel de-al doilea, în perioada 1992-1996, ambele fiind "perfect constituționale". Se arata ca în anul 1996 domnul Ion Iliescu, deși ocupa funcția de Președinte al României și nu era membru al nici unui partid politic, a participat la alegeri pe lista Partidului Democrației Sociale din România, astfel ca și mandatul de senator al domnului Ion Iliescu este neconstitutional. În continuare se mai arata ca România oferea condiții atractive pentru investitorii străini, care însă "au fost îndepărtați de guvernarea domnului Ion Iliescu, cu sintagma <<Nu ne vindem țara>> sau <<Nu avem nevoie de americani, noi vom construi o democratie originala>>". În sfârșit, se mai afirma ca "domnul Ion Iliescu este singurul vinovat pentru starea în care a ajuns România".

Prin contestația formulată de domnul Enache Pope, care formează obiectul Dosarului nr. 329 D/2000, se solicita respingerea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României la alegerile din anul 2000, deoarece domnul "Ion Iliescu a efectuat trei mandate prezidențiale: primul mandat, chiar dacă de durata mai mica, a fost ianuarie-mai 1990 și a fost anteconstituțional, iar ultimele doua au fost constituționale, în buna regula", ajungandu-se la concluzia ca "el îl solicita acum pe al patrulea, cu titlu general și pe al treilea cu titlu constituțional". În susținerea acestor argumente sunt invocate prevederile art. 81 alin. (4) din Constituția României, care limitează la doua numărul mandatelor la funcția de Președinte al României. În continuare sunt formulate consideratii de ordin politic și personal, pentru care autorul contestației apreciază ca domnul Ion Iliescu nu poate candida la funcția de Președinte al României, și anume: practica internationala, din care

este menționată hotărârea Curții Constituționale a Federației Ruse, care în 1998 a respins cererea lui Boris Eltin pentru un nou mandat de Președinte al Rusiei; trecutul politic al domnului Ion Iliescu, care îl face incompatibil cu funcția suprema în stat, exemplificandu-se prin rolul principal al acestuia în persecutiile și epurarile din anii 1956-1959 în randurile studenților și cadrelor universitare, "distrugand și generatiile de studenți cu mineriadele anilor '90".

Deoarece ambele contestații au același obiect, și anume înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României, iar între motivele invocate exista o strânsă legătură, Curtea ridica, din oficiu, problema conexarii cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexare. Curtea Constituțională, în temeiul prevederilor art. 164 din Codul de procedură civilă și al celor ale

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, dispune conexarea Dosarului nr. 329 D/2000 la Dosarul nr. 328 D/2000.

Reprezentantul Ministerului Public, punând concluzii în temeiul

art. 85 alin. (1) din Legea nr. 68/1992

pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, coroborat cu

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României, apreciază ca fiind neintemeiate contestațiile privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcția de Președinte al României, arătând, în esenta, următoarele:

Decretul-lege nr. 92/1990

este un act normativ cu caracter provizoriu și tranzitoriu, care nu se referă la noțiunea de mandat presedintial, ci la unele prerogative ale funcției de Președinte al României. Noțiunea de mandat al Președintelui României este utilizata pentru prima data în

Legea nr. 69/1992 , adoptată în temeiul Constituției din anul 1991. Rezultă ca singurul mandat de Președinte al României, în înțeles constituțional, este cel îndeplinit ca urmare a alegerilor din septembrie 1992. În consecința, se solicita respingerea contestațiilor.

CURTEA,

analizând contestațiile în raport cu prevederile Constituției și ale

Legii nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României, cu modificările ulterioare, vazand concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum și documentele aflate la dosar, retine următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 144 lit. d) din Constituție, ale

art. 26 din Legea nr. 47/1992 , republicată, ale art. 2 alin. (2) și ale

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992 , Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze contestațiile privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcția de Președinte al României.

I. În opinia contestatarilor candidatul Ion Iliescu a îndeplinit doua mandate de Președinte al României, iar participarea sa la alegerile din 26 noiembrie 2000 încalcă art. 81 alin. (4) din Constituție, care prevede că "Nici o persoană nu poate îndeplini funcția de Președinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi și succesive".

Examinând aceste sustineri, Curtea retine ca, în legătură cu depunerea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru un al treilea mandat de Președinte al României, cu doua opinii separate, s-a pronunțat prin

Hotărârea nr. 3 din 24 octombrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 8 noiembrie 2000, în sensul că domnul Ion Iliescu a îndeplinit până în prezent un singur mandat de Președinte al României, și anume în perioada 1992-1996, corespunzător prevederilor art. 81 alin. (4) și ale art. 83 alin. (1) din Constituție.

Cele statuate de Curtea Constituțională prin

Hotărârea nr. 3 din 24 octombrie 2000

își mențin valabilitatea și în cauza de fața, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea jurisprudenței.

II. În contestația ce formează obiectul Dosarului nr. 328 D/2000 se mai susține, de asemenea, ca domnul Ion Iliescu, deși ocupa funcția de Președinte al României și nu era membru al nici unui partid politic, a participat la alegeri pe lista Partidului Democrației Sociale din România, asa încât, în opinia contestatorului, și mandatul de senator al acestuia este neconstitutional.

Examinând aceste sustineri, Curtea constata ca, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. d) din Constituție, Curtea Constituțională "veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirma rezultatele sufragiului;". Aceste dispoziții constituționale se regăsesc și în

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României, text conform căruia "Curtea Constituțională, potrivit art. 144 lit. d) din Constituție, veghează la respectarea, în întreaga țara, a prevederilor prezentei legi și confirma rezultatele sufragiului". Totodată, în conformitate cu prevederile

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "Curtea Constituțională poate fi sesizată pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 144 din Constituție și în condițiile stabilite potrivit prezentei legi". Fața de aceste prevederi constituționale și legale rezultă ca, potrivit competentei sale, Curtea Constituțională nu se poate investi cu privire la constituționalitatea mandatului de senator al domnului Ion Iliescu, contestația urmând să fie respinsă și sub acest aspect.

III. În motivarea contestațiilor contestatorii formulează și o serie de consideratii personale și de ordin politic, potrivit cărora, în esenta, domnul Ion Iliescu este singurul vinovat de dezastrul economic în care a ajuns țara.

Ca urmare a examinării acestor motive, Curtea Constituțională retine ca atât condițiile de eligibilitate, cat și impedimentele constituționale pentru a fi ales în funcția de Președinte al României sunt prevăzute expres și limitativ la art. 35, art. 34 alin. (2), art. 16 alin. (3), art. 37 alin. (3) și la art. 81 alin. (4) din Constituție, texte al căror conținut este următorul:

- Art. 35: "(1) Au dreptul de a fi aleși cetățenii cu drept de vot care îndeplinesc condițiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 37 alineatul (3).

(2) Candidații trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puțin 23 de ani, pentru a fi aleși în Camera Deputaților sau în organele locale, și vârsta de cel puțin 35 de ani, pentru a fi aleși în Senat sau în funcția de Președinte al României.";

- Art. 34 alin. (2): "Nu au drept de vot debilii sau alienații mintal, puși sub interdicție, și nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.";

- Art. 16 alin. (3): "Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țara.";

- Art. 37 alin. (3): "Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curții Constituționale, avocații poporului, magistrații, membrii activi ai armatei, polițiștii și alte categorii de funcționari publici stabilite prin lege organică.";

- Art. 81 alin. (4): "Nici o persoană nu poate îndeplini funcția de Președinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi și succesive."

În speta, examinând susținerile contestatorului, Curtea constata ca acestea nu se regăsesc în conținutul prevederilor constituționale anterior menționate. Asemenea motive reprezintă opinii personale ale contestatorului, care, eventual, pot fi avute în vedere cu ocazia exprimarii votului.

În consecința, contestațiile ce fac obiectul cauzei de fața urmează să fie respinse.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 144 lit. d) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. B.a), al art. 26 și al

art. 27 din Legea nr. 47/1992 , republicată, precum și al art. 2 alin. (2) și al

art. 11 alin. (2) și (3) din Legea nr. 69/1992 , cu majoritate de voturi în privinta motivelor întemeiate pe dispozițiile art. 81 alin. (4) și ale art. 83 alin. (1) din Constituție și cu unanimitate de voturi sub celelalte aspecte,

CURTEA

În numele legii

HOTĂRĂȘTE:

Respinge contestațiile privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcția de Președinte al României, contestații formulate de domnii Ioan Ivanov și Enache Pope.

Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.