Decizia nr. 159/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Benke Karoly

- magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Alexandru Ditu în Dosarul nr. 3.859/114/2014 al Tribunalului Buzău - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 970D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, se arată că accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și nici la toate căile de atac reglementate prin lege, putând fi instituite reguli deosebite în considerarea unor situații deosebite. O cale de atac ce are caracter de excepție poate fi valorificată numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, în caz contrar existând riscul unor perturbări majore ale stabilității și securității juridice.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 11 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.859/114/2014, Tribunalul Buzău - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Alexandru Ditu într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației în anulare formulată împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Buzău în faza procesuală a apelului.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul legal criticat limitează folosirea contestației în anulare împotriva unei hotărâri pronunțate în calea de atac a apelului pentru motivul cuprins la art. 503 alin. (2) pct. 3 din cod. Se arată că prin imposibilitatea invocării acestui temei în contestația în anulare în condițiile în care instanța de apel a omis analiza unuia dintre motivele de apel, apelantului i se creează un prejudiciu similar ipotezei în care instanța de recurs a omis să analizeze vreunul dintre motive de recurs invocate, caz în care recurentul are, însă, posibilitatea de a formula contestație în anulare.

6. Se mai subliniază faptul că prin neanalizarea unui/unor motiv/motive de apel, în limitele devoluțiunii, nu mai poate beneficia de nicio cale de atac pentru remedierea acestei situații.

7. Tribunalul Buzău - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

8. În esență, se arată că textul de lege criticat reglementează obiectul și motivele contestației în anulare specială, cale extraordinară de atac. Această cale de atac are caracter de excepție și poate fi valorificată numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, în caz contrar existând riscul unor perturbări majore ale stabilității și securității juridice. Legiuitorul este suveran în a reglementa diferit în situații diferite accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să fie afectat accesul liber la justiție, o atare concluzie impunându-se și atunci când în discuție este accesul la o cale extraordinară de atac.

9. Se subliniază faptul că accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și nici la toate căile de atac reglementate prin lege, deoarece, prin lege, pot fi instituite reguli deosebite în considerarea unor situații deosebite. Se invocă în acest sens

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 .

10. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

11. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

12. Potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, legiuitorul are competența de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situații, în mod egal, pentru toți cei interesați în exercitarea acelorași categorii de drepturi sau în îndeplinirea acelorași categorii de obligații. Soluția legislativă criticată de autorul excepției trebuie analizată și în contextul regândirii regimului căilor de atac prin noua reglementare procesual civilă de drept comun, care a adus o schimbare de paradigmă în ceea ce privește sistemul căilor de atac și rolul recursului.

13. Se fac trimiteri la doctrina procesual civilă, evidențiindu-se faptul că extinderea obiectului contestației în anulare și la hotărârile date în apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs este corectă, iar exceptarea reglementată prin textul de lege criticat se datorează împrejurării că numai recursul poate fi exercitat pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege și că motivele de apel nu au aceeași semnificație cu cele de recurs.

14. Se subliniază faptul că accesul liber la justiție presupune, în toate cauzele, să fie asigurat la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competența și procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, acesta putând stabili reguli deosebite; în acest sens, este invocată

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 . De asemenea, sunt invocate considerentele care au stat la baza

Deciziei nr. 387 din 30 septembrie 2004

prin care Curtea a constatat constituționalitatea art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 privind contestația în anulare.

15. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

16. Se arată că în condițiile în care legiuitorul este suveran în a reglementa diferit în situații diferite accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să fie afectat accesul liber la justiție, a fortiori o atare concluzie se impune atunci când în discuție este accesul la o cale extraordinară de atac, care, prin definiție, are caracter de excepție și, deci, poate fi valorificată numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. În caz contrar, există riscul producerii unor perturbări majore ale stabilității și securității raporturilor juridice. În sensul celor de mai sus, sunt invocate și considerentele care au stat la baza pronunțării

Deciziei nr. 1 din 8 februarie 1994

și

Deciziei nr. 288 din 3 iulie 2003 .

17. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

18. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

19. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "(3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs".

20. Art. 503 alin. (2), la care textul criticat face trimitere, are următorul cuprins: "(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză".

21. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție.

22. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul de lege criticat a mai format obiectul controlului de constituționalitate în raport cu critici de neconstituționalitate identice. Astfel, prin

Decizia nr. 483 din 23 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 20 august 2015, paragrafele 13-17 și paragraful 20, Curtea, referitor la contestația în anulare specială, a reținut că aceasta este o cale extraordinară de atac, de retractare și nesuspensivă de executare, prin care se cere însăși instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își anuleze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată. Contestația în anulare specială este reglementată la art. 503 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, care prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare pentru următoarele motive expres și limitativ reglementate, și anume atunci când: hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen și instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

23. Curtea a reținut că textul de lege criticat, respectiv art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, extinde obiectul contestației în anulare speciale și la hotărârile instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs și prevede, astfel, că dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 din acest articol se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs. Exceptarea de la aplicarea alin. (2) pct. 3 în ipoteza hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs a avut în vedere faptul că motivul contestației în anulare specială - omisiunea cercetării unui motiv de casare - privește exclusiv hotărârile instanțelor de recurs, cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai pentru motivele de casare expres și limitativ prevăzute la art. 488 din Cod. Or, apelul este o cale de atac ordinară și devolutivă - prin care se rejudecă în fond cauza - spre deosebire de recurs, care are caracter nedevolutiv în configurația actualului Cod de procedură civilă. Totodată, apelul poate fi formulat pentru orice motiv de fapt și de drept. Fiind o cale de atac ordinară, legea nu stabilește în mod expres motivele pentru exercitarea apelului și, prin urmare, acesta poate fi formulat pentru orice motiv de netemeinicie sau de nelegalitate a hotărârii atacate, precum și pentru oricare din motivele pe care legea le prevede pentru exercitarea căilor extraordinare de atac. În concluzie, Curtea a reținut că lipsa posibilității de a exercita contestația în anulare pentru omisiunea instanței de apel de a cerceta "un motiv de casare" este o consecință firească a caracterului ordinar și devolutiv al apelului, fără a aduce atingere principiului egalității în fața legii și accesului liber la justiție.

24. De asemenea, Curtea a constatat că o eventuală admitere a excepției de neconstituționalitate ar transforma calea extraordinară de atac a contestației în anulare speciale într-o cale de atac ordinară, din moment ce instanța care va soluționa contestația în anulare ar trebui să reanalizeze motivele de apel, acestea nefiind structurate de lege ca atare, ci putând fi orice critici formulate de apelant cu privire la hotărârea instanței care a judecat fondul.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexandru Ditu în Dosarul nr. 3.859/114/2014 al Tribunalului Buzău - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Buzău - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 martie 2016.