Decizia nr. 434/2016

Mona-Maria Pivniceru

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, excepție ridicată de Casandra Ouatu în Dosarul nr. 346/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 București, care formează obiectul Dosarului nr. 1.667D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, partea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantul Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 14 din 19 ianuarie 2016 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Sentința civilă nr. 8150 din 4 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. 346/299/2015, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Casandra Ouatu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că modificările repetate ale procedurilor de acordare a despăgubirilor au afectat în mod substanțial dreptul beneficiarilor

Legii nr. 9/1998 , transformându-l într-un drept iluzoriu. Astfel, statul român a încălcat dreptul la respectarea bunurilor beneficiarilor

Legii nr. 9/1998 , prin faptul că a schimbat în mod repetat procedurile stabilite de această lege și a omis să adopte cu celeritate regulamente de aplicare. Măsura instituită prin

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014 , de suspendare de drept a procedurii executării silite până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art. 10 alin. (6) din actul normativ precizat, nu menține un just echilibru între interesele debitorului - stat și cele ale creditorului - persoana îndreptățită la despăgubiri, ci, dimpotrivă, persoana îndreptățită suportă o sarcină disproporționată și excesivă în privința dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege, fiindu-i astfel afectat dreptul fundamental la proprietate.

7. Judecătoria Sectorului 1 București consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014

este neîntemeiată. Invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, instanța judecătorească apreciază că plata eșalonată a despăgubirilor pe o perioadă de 5 ani, potrivit

Legii nr. 164/2014

nu este neconstituțională, în sine, fiind necesar ca, în funcție de particularitățile fiecărei spețe, judecătorul chemat să analizeze contestația la executare să aprecieze dacă se impune aplicarea prioritară a principiilor izvorând din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, înlăturând de la aplicare, dispozițiile

Legii nr. 164/2014 .

8. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materia eșalonării plății unor despăgubiri. În plus, precizează că măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata despăgubirilor, modalitatea de executare fiind impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român, în contextul de criză economică națională și internațională. Menționează că dispozițiile art. 52 din Constituție nu sunt incidente în cauză.

10. Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014

sunt constituționale, sens în care arată că, în aplicarea dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, legiuitorul poate să instituie noi modalități de plată a despăgubirilor, și anume în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, chiar dacă acestea au fost stabilite prin hotărâri judecătorești, atât timp cât dreptul de proprietate stabilit printr-un act al instanței nu este suprimat. În plus, normele criticate nu neagă beneficiarilor dreptul la plata despăgubirilor, ci doar dispun suspendarea oricărei proceduri de executare silită, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligate prevăzute în titlurile de plată emise în condițiile

Legii nr. 164/2014 , care pot fi justificate și de contextul economico-financiar cu care se confruntă statul, fără a fi încălcate dispozițiile art. 52 din Constituție.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de partea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014, prevederi de lege având următorul cuprins: "Orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art. 10 alin. (6)."

14. În opinia autoarei excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 1 Primul Protocol adițional la Convenție, privind dreptul la respectarea bunurilor.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014

au mai format obiect al controlului de constituționalitate, iar, prin mai multe decizii, (spre exemplu,

Decizia nr. 14 din 19 ianuarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 22 martie 2016,

Decizia nr. 120 din 3 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 20 mai 2016,

Decizia nr. 133 din 10 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 16 mai 2016,

Decizia nr. 173 din 29 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 17 mai 2016 și

Decizia nr. 213 din 12 aprilie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 13 iunie 2016) Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate.

16. Astfel, Curtea a reținut în esență, că, potrivit normelor de lege criticate, legiuitorul nu refuză plata despăgubirilor stabilite conform

Legii nr. 9/1998

și

Legii nr. 290/2003 , ci stabilește anumite măsuri pentru finalizarea procesului de despăgubire. Analizând critica de neconstituționalitate a soluției legislative de suspendare de drept a oricărei proceduri de executare silită, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată, Curtea, în acord cu jurisprudența sa (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 897 din 25 octombrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2013, și

Decizia nr. 602 din 1 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 18 noiembrie 2015) a statuat că această măsură este necesară pentru a se putea realiza scopul avut în vedere de legiuitor, respectiv finalizarea procesului de despăgubire a tuturor cetățenilor români siliți să își abandoneze bunurile în teritorii cedate de România prin tratate internaționale, în contextul în care în prezent sunt declanșate proceduri individuale de executare silită, care, în mod inevitabil, au ca efect blocaje în funcționarea instituțiilor publice cu atribuții în materie și care duc la soluționarea selectivă a dosarelor pentru un număr mic de beneficiari. Lipsa de intervenție în acest sens ar avea ca rezultat imposibilitatea plății în ordine cronologică a despăgubirilor și plata de cheltuieli accesorii drepturilor cuvenite, împovărătoare pentru statul român, în condițiile în care acesta este preocupat de menținerea echilibrului bugetar.

17. De asemenea, eșalonarea pe o perioadă de 5 ani a plății sumelor reprezentând despăgubiri fiind o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptățite la despăgubire și interesul general al colectivității, urmărește principiile stabilite în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nu se poate considera că, prin această măsură, statul afectează esența dreptului de proprietate privată al beneficiarilor de despăgubiri în temeiul

Legii nr. 9/1998

și al

Legii nr. 290/2003 . Aceasta cu atât mai mult cu cât statul, prin caracterul său social - valoare constituțională instituită de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală - are obligația de a imprima acțiunilor sale cu caracter economic un conținut just proporționat, astfel încât să asigure tuturor cetățenilor săi exercitarea efectivă a tuturor drepturilor și libertăților lor fundamentale. Ca atare, referitor la dispozițiile art. 44 din Constituție, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate.

18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

19. În final, Curtea observă că dispozițiile art. 52 din Constituție privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică nu au incidență în cauză.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Casandra Ouatu în Dosarul nr. 346/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 București și constată că prevederile

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 iunie 2016.