Decizia nr. 601/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. g), art. 2-4 și

art. 12 din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 55 alin. (1) lit. b), art. 61 alin. (1), art. 30 alin. (1) și

art. 105 din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Constantin Burada, Constantin Carp-Rusu, Marian I. Constantinescu, Florian-Teodor Covic, Gheorghe Drăgan, Gheorghe Duvlea, Aurelian Ilie, Ilie Lăzărescu, Ion Lefter, Ion Mincioagă, Gheorghe Nițiși, Trifu Panait, Ion M. Tudose și Ionel Vasile în Dosarul nr. 1.037/46/2011 al Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.256D/2011.

La apelul nominal se prezintă personal autorii excepției Florian Teodor Covic, Gheorghe Duvlea, Aurelian Ilie, Ilie Lăzărescu și Ionel Vasile, precum și avocatul Mirela Ureche, cu delegație la dosar, pentru toți autorii excepției. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției, care solicită admiterea excepției. În acest sens, arată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

este susceptibilă atât de critici de neconstituționalitate extrinsecă, cât și intrinsecă. Referitor la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, arată că abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe de urgență este limitată în ceea ce privește drepturile fundamentale, așa cum se desprinde din

Decizia nr. 82/2009

a Curții Constituționale. De asemenea, din preambulul actului normativ criticat nu reiese existența unei stări extraordinare și urgente care să justifice intervenția legislativă a Guvernului. Astfel,

Legea nr. 119/2010 ,

Hotărârea Guvernului nr. 737/2010

și

Legea nr. 263/2010

au reglementat situația fostelor pensii de serviciu, iar Ordonanța de urgență a Guvernului nu face decât să reia dispozițiile

Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 . Etapizarea procesului de recalculare reprezintă o necesitate, dar nu o situație extraordinară și urgentă. Dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

sunt totodată contrare principiului separației puterilor în stat, Guvernul aducând atingere celor stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate intrinsecă, arată că prevederile de lege criticate aduc atingere dreptului de pensie și dreptului de proprietate, dispozițiilor constituționale care consacră prioritatea dreptului internațional privind drepturile omului și principiului constituțional al neretroactivității legii civile. În acest sens, arată că pensia de serviciu a reprezentat un bun câștigat atât în privința naturii juridice, dar și a cuantumului. Prin pierderea sa, definitivată prin dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , se aduce atingere dreptului de proprietate pe calea unei măsuri echivalente exproprierii. Cât privește

Legea nr. 119/2010 , arată că aceasta a fost adoptată cu încălcarea art. 146 din Constituție care consacră, între altele, dreptul de a sesiza Curtea Constituțională. De asemenea, se realizează discriminări în cadrul aceleiași categorii profesionale sub aspectul condițiilor de pensionare, în funcție de data deschiderii dreptului la pensie. În sfârșit, arată că dispozițiile

art. 105 din Legea nr. 263/2010

aduc atingere dreptului la pensie, întrucât prevăd acordarea pensiei de la data stabilirii sale prin decizia de pensionare, iar nu de la data îndeplinirii condițiilor legale de pensionare de către titular.

Autorii excepției prezenți solicită, de asemenea, admiterea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentatul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale prin

deciziile nr. 38/2012

și nr. 214/2012, precum și Hotărârea din 15 mai 2012, pronunțată în Cauza Abăluță și alții contra României, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că reforma sistemului de pensii din România nu a avut loc cu încălcarea principiului neretroactivității legii, nu a adus atingere părții contributive a pensiei, iar diferențele de tratament juridic instituite intră în marja de apreciere a statului. Cu privire la dispozițiile criticate ale

Legii nr. 263/2010 , arată că legiuitorul are libertatea de a stabili limitele și condițiile acordării dreptului de pensie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1.037/46/2011, Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. g), art. 2-4 și

art. 12 din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 55 alin. (1) lit. b), art. 61 alin. (1), art. 30 alin. (1) și

art. 105 din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Excepția a fost ridicată de Constantin Burada, Constantin Carp-Rusu, Marian I. Constantinescu, Florian-Teodor Covic, Gheorghe Drăgan, Gheorghe Duvlea, Aurelian Ilie, Ilie Lăzărescu, Ion Lefter, Ion Mincioagă, Gheorghe Nițiși, Trifu Panait, Ion M. Tudose și Ionel Vasile cu prilejul soluționării unei acțiuni în contencios administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (1), (4) și (6), ale art. 1 alin. (4), art. 21, art. 44 și art. 47 din Constituție. În acest sens, arată că emiterea actului normativ criticat nu a fost justificată de existența unei situații extraordinare și urgente. De asemenea, dispozițiile ordonanței criticate reglementează într-un domeniu specific legilor organice, cu încălcarea principiului separației puterilor în stat. Totodată, este afectată pensia care reprezintă un "bun", obiect al dreptului de proprietate în concepția art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În sfârșit, dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

aduc atingere și dreptului la un proces echitabil, întrucât lipsesc de efect hotărâri judecătorești irevocabile.

În ceea ce privește dispozițiile

Legii nr. 119/2010 , arată că acestea au fost adoptate fără a se respecta termenul prevăzut de

Legea nr. 47/1992

pentru exercitarea dreptului de sesizare a Curții Constituționale cu obiecția de neconstituționalitate a acestei legi. Astfel, arată că legea a fost promulgată de Președintele României înaintea expirării termenului de două zile prevăzut la

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 .

Referitor la critica de neconstituționalitate a art. 55 alin. (1) lit. b), art. 61 alin. (1) a

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 , arată că textele de lege sunt discriminatorii, fiind mai puțin favorabile, sub aspectul condițiilor de pensionare, decât reglementările anterioare. De asemenea, prevederile

art. 105 din Legea nr. 263/2010

încalcă prevederile art. 47 alin. (2) din Constituție, întrucât prevăd că plata pensiei se face de la data acordării, stabilită prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, iar nu de la data îndeplinirii condițiilor legale de pensionare, care dau dreptul la obținerea dreptului la pensie.

Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal arată că dispozițiile

art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010

privitoare la pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă comportă un regim similar cu cel al dispozițiilor

art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 , declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională în urma controlului a priori asupra legii înainte de promulgare. Însă analiza constituționalității

Legii nr. 119/2010

în ceea ce îi privește pe magistrați s-a raportat la art. 124 din Constituție, text care consacră un statut special magistratului, de care autorii excepției nu se bucură la nivel constituțional.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile

Legii nr. 263/2010

și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , arată că aceste dispoziții sunt constituționale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, arată că dispozițiile

Legii nr. 119/2010

sunt constituționale. În ceea ce privește dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , arată că autorii excepției de neconstituționalitate pornesc de la premisa falsă că eliminarea părții necontributive din pensiile speciale se face prin aceste dispoziții. Or, această măsură a fost dispusă prin

Legea nr. 119/2010 , cele reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența sa cu privire la respectarea dreptului la pensie și a dreptului de proprietate păstrându-și valabilitatea. De asemenea, arată că lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situații asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor

Legii nr. 119/2010 , prevăzuți la art. 1 lit. c)-h), și necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității, relevă situația deosebită creată ca urmare a intrării în vigoare a

Legii nr. 119/2010 , respectiv conversia sistemului de pensii speciale în pensii bazate în exclusivitate pe principiul contributivității. Așadar, la data adoptării ordonanței de urgență criticate a existat, pe de o parte, o "situație extraordinară", iar pe de altă parte, măsurile în cauză nu sufereau amânare, practic neexistând vreun alt instrument legislativ ce ar fi putut fi folosit în scopul evitării rapide a consecințelor negative sus-menționate. În sfârșit, cu privire la criticile de neconstituționalitate vizând dispozițiile

Legii nr. 263/2010 , arată că acestea se bazează pe argumente care privesc, în realitate, probleme de politică legislativă în domeniul pensiilor, fiind formulate ca niște aprecieri personale ce abordează și pretinse insuficiențe de conținut al textelor de lege atacate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 lit. g), art. 2-4 și

art. 12 din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.

De asemenea, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și dispozițiile art. 55 alin. (1) lit. b), art. 61 alin. (1), art. 30 alin. (1) și

art. 105 din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010.

Totodată, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie și dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.

Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile de lege criticate contravin următoarelor texte din Constituție: art. 115 alin. (1), (4) și (6) privind condițiile delegării legislative, art. 1 alin. (4) și (5) privind principiul separației puterilor în stat, precum și obligația de respectare a Constituției și a legilor, art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată și art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 61 alin. (1) privind rolul și structura Parlamentului, art. 73 care reglementează categoriile de legi, art. 76 referitor la adoptarea legilor și a hotărârilor, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți. De asemenea, sunt invocate dispozițiile internaționale ale art. 17 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile criticate ale

Legii nr. 119/2010 , precum și cele ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

au mai format obiectul analizei de constituționalitate în raport cu aceleași argumente și texte din Constituție ca și cele invocate în prezenta cauză.

Astfel, prin

Decizia nr. 1.481 din 8 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 17 ianuarie 2012,

Decizia nr. 1.590 din 13 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 6 februarie 2012, și

Decizia nr. 38 din 24 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 5 martie 2012, Curtea a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 1 lit. g), art. 2-4 și

art. 12 din Legea nr. 119/2010

reținând că aceste dispoziții nu contravin dispozițiilor constituționale.

De asemenea, prin

Decizia nr. 214 din 13 martie 2012 , Curtea a răspuns criticilor de neconstituționalitate extrinsecă și intrinsecă aduse prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , reținând, de asemenea, că acestea sunt neîntemeiate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluțiile și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Cât privește critica de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. 55 alin. (1) lit. b), art. 61 alin. (1),

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 , Curtea reține că aceasta se referă la existența unei discriminări între persoane, discriminare cauzată de modificarea în timp a legilor. Or, așa cum Curtea a reținut prin

Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, "potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituție, cetățenii au dreptul la pensie și la alte forme de asigurări sociale și măsuri de protecție socială, în condițiile stabilite de lege. Astfel, legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condițiile și criteriile de acordare a acestora, modul de calcul și cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilitățile create prin resursele financiare disponibile, și să le modifice în concordanță cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. Această prerogativă a legiuitorului nu poate fi considerată ca o încălcare a principiului constituțional al neretroactivității legii civile, atât timp cât dispozițiile de lege se aplică de la data intrării lor în vigoare pentru viitor." De asemenea, Curtea a reținut că "situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și discriminări."

În sfârșit, Curtea apreciază că nu este întemeiată nici critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 105 din Legea nr. 263/2010 . Astfel, Curtea reține că, în motivarea criticii, autorii excepției au interpretat aceste dispoziții de lege ca instituind dreptul persoanei de a obține pensie începând cu momentul stabilirii acesteia prin decizia de pensionare, așa încât, între momentul încetării raporturilor de muncă și momentul dobândirii pensiei, asiguratul ar fi privat de dreptul său la pensie. Or, având în vedere dispozițiile

art. 104 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 , potrivit cărora, "În sistemul public de pensii, pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condițiilor prevăzute de prezenta lege, în funcție de categoria de pensie solicitată", interpretarea autorilor excepției apare ca eronată. Astfel, textul de lege criticat are în vedere doar momentul efectiv din care pensia este plătită, fiind firesc ca acesta să se plaseze doar după stabilirea cuantumului acesteia prin decizia casei de pensii. Acest fapt nu trebuie interpretat însă că, până la emiterea acestei decizii, pensionarul nu are drept la pensie, întrucât acesta se cuvine, așa cum s-a arătat, de la data îndeplinirii condițiilor legale de pensionare. Cu toate acestea, plata efectivă a acestor drepturi urmează să se facă doar începând cu momentul stabilit la

art. 105 din Legea nr. 263/2010 .

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. g), art. 2-4 și

art. 12 din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 55 alin. (1) lit. b), art. 61 alin. (1), art. 30 alin. (1) și

art. 105 din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Constantin Burada, Constantin Carp-Rusu, Marian I. Constantinescu, Florian-Teodor Covic, Gheorghe Drăgan, Gheorghe Duvlea, Aurelian Ilie, Ilie Lăzărescu, Ion Lefter, Ion Mincioagă, Gheorghe Nițiși, Trifu Panait, Ion M. Tudose și Ionel Vasile în Dosarul nr. 1.037/46/2011 al Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2012.