Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 326/2026

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) , în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 142/2024 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, și ale art. 48 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia

prezumat în vigoare

Data actului
16 aprilie 2026
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 923 din 3 noiembrie 2026
Citează
15 acte
Structură
1 articol · 34.724 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2

Pune în aplicare 1

Are ca temei 4

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
  • Legea nr. 24/2000 27 martie 2000 (prevederi anume) privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative
  • OG nr. 39/2005 14 iulie 2005 (prevederi anume) privind cinematografia
  • OG nr. 39/2005 14 iulie 2005 privind cinematografia

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Claudia-Ilona Dascălu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 34 alin. (2)

și ale

art. 48 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

privind cinematografia, excepție ridicată de Societatea Libra Film Production - S.R.L., din București, în Dosarul nr. 5.429/2/2020 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.907D/2021.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece, în ceea ce privește critica raportată la

art. 1 alin. (5) din Constituție , dispozițiile

art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

sunt clare și previzibile, neputându-se reține încălcarea exigențelor de calitate a legii. Referitor la

art. 16 din Constituție , reține că susținerea potrivit căreia criteriul de sancționare, respectiv depunerea cu întârziere sau nedepunerea documentației, nu ar fi prevăzut de lege privește, în realitate, modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale de către autoritățile competente. Așadar, acest aspect excedează controlului de constituționalitate, motiv pentru care critica poate fi respinsă ca inadmisibilă. De asemenea, întrucât nu există un drept fundamental consacrat de Constituție de a beneficia de credite sau finanțări din Fondul cinematografic, nu se poate pune problema unei restrângeri a exercițiului unui drept fundamental în sensul

art. 53 din Legea fundamentală .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 6 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 5.429/2/2020, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 34 alin. (2)

și ale

art. 48 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

privind cinematografia. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Libra Film Production - S.R.L., din București, într-o cauză având ca obiect, în principal, soluționarea cererii privind anularea Regulamentului privind concursul de selecție a proiectelor cinematografice în vederea acordării de credite financiare directe pentru dezvoltare de proiecte, producție și distribuire de filme și, în subsidiar, soluționarea cererii privind anularea actului administrativ privind stabilirea listei beneficiarilor eligibili pentru obținerea fondurilor cinematografiei.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile criticate încalcă principiul obligativității respectării legii, în componenta sa referitoare la claritatea, precizia și previzibilitatea legii, prevăzut de

art. 1 alin. (5) din Constituție , invocând în acest sens

deciziile Curții Constituționale nr. 248 din 16 aprilie 2019

și

nr. 1 din 10 ianuarie 2014 , precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la conformitatea interpretării și aplicării dreptului intern cu principiile

Convenției

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

6.

Astfel, potrivit autoarei excepției, prevederile

art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

prin care se instituie drept sancțiune interdicția privind obținerea de credite din Fondul cinematografic pentru persoanele fizice și juridice care încalcă obligația generală privind respectarea și aplicarea prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 39/2005

și obligațiile asumate prin contractele aflate în derulare cu Centrul Național al Cinematografiei nu disting expres actele sau faptele care pot să atragă sancțiunea respectivă, perioada de aplicare a sancțiunii și condițiile de reabilitare.

7.

Se arată că, în absența indicării exacte a dispozițiilor legale încălcate, fără individualizarea conduitei ce atrage sancțiunea respectivă, norma legală criticată nu este clară, accesibilă și previzibilă, ceea ce încalcă regulile de tehnică legislativă prevăzute de

art. 50 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, iar prin aceasta principiul legalității prevăzut de

art. 1 alin. (5) din Constituție . Se invocă, în susținere,

Decizia Curții Constituționale nr. 152 din 6 mai 2020 .

8.

Autoarea excepției de neconstituționalitate mai arată că dispozițiile

art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

încalcă principiul egalității în drepturi stabilit la

art. 16 din Constituție , deoarece interdicția instituită prin normele legale criticate se aplică identic, indiferent de obligația încălcată din cuprinsul ordonanței Guvernului, respectiv din cuprinsul contractului încheiat cu Centrul Național al Cinematografiei. Spre exemplu, aceeași sancțiune este aplicată, în egală măsură, atât celor care au depus copiile filmelor, dar cu o mică întârziere, cât și celor care nu le-au depus deloc. Or, potrivit

susținerilor autoarei excepției de neconstituționalitate, legiuitorul nu oferă nicio motivare obiectivă și rezonabilă pentru aplicarea aceluiași tratament unor situații juridice diferite, acesta stabilind nediferențiat pentru toate obligațiile încălcate, indiferent de gravitatea sau natura încălcării, aceeași sancțiune.

9.

Se mai arată că prevederile

art. 34 alin. (2)

și cele ale

art. 48 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

contravin principiului restrângerii proporționale a drepturilor și libertăților fundamentale, prevăzut de

art. 53 alin. (2) din Constituție , întrucât interzicerea cu caracter definitiv a dreptului de a beneficia de credite din Fondul cinematografic nu reprezintă o măsură care să corespundă scopului vizat prin ordonanța Guvernului criticată.

10.

Astfel, potrivit susținerilor autoarei excepției de neconstituționalitate, reglementările legale criticate sunt incompatibile cu principiul proporționalității. Se invocă unele aspecte reținute în doctrina de specialitate, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale a României referitoare la interpretarea acestui principiu, precum și prevederile

art. 5 alin. (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană

și cele ale Protocolului (nr. 2) privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, anexă la

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene .

11.

Potrivit autoarei excepției, scopul principal al ordonanței Guvernului criticate îl reprezintă susținerea dezvoltării industriei filmului, culturii și educației cinematografice în România, în timp ce resursele financiare reglementate de această ordonanță a Guvernului, respectiv sprijinul financiar nerambursabil, reprezintă instrumentele necesare atingerii acestui scop. Or, invocând

Decizia Curții Constituționale nr. 4 din 3 iulie 1992 , autoarea excepției susține că interzicerea cu caracter definitiv a dreptului de a mai beneficia de credite din Fondul cinematografic nu reprezintă o măsură care să corespundă scopului propus, ci, dimpotrivă, contravine acestuia.

12.

Prin urmare, se susține că măsura interzicerii accesării creditelor din Fondul cinematografic nu este menită să susțină dezvoltarea industriei filmului, culturii și educației cinematografice în România, ci, din contră, tinde să o limiteze prin tăierea unor resurse importante aflate la dispoziția persoanelor fizice și juridice vizate de

Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 , cu atât mai mult cu cât se are în vedere poziția importantă pe care creditele directe o au între sursele de finanțare a producțiilor cinematografice în România.

13.

În plus, se susține că interzicerea cu caracter definitiv a exercitării dreptului privind accesarea creditelor din Fondul cinematografic, cu titlu de sancțiune pentru nerespectarea unor norme, indiferent de gravitatea sau de importanța acestora, cuprinse în

Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

și în contractele încheiate cu Centrul Național al Cinematografiei, impune o sarcină excesivă asupra destinatarului normei, depășind ceea ce este strict necesar pentru satisfacerea unui interes public sau apărarea drepturilor altor persoane. Această sancțiune este excesivă, având în vedere că legiuitorul a pus la dispoziția Centrului Național al Cinematografiei suficiente mijloace pentru sancționarea nerespectării

Ordonanței Guvernului nr. 39/2005

și a contractelor încheiate cu această autoritate, precum cea privind posibilitatea directorului general al acestei instituții publice să suspende sau să rezilieze contractele de credit, să solicite restituirea sumelor virate și să declanșeze executarea silită, în conformitate cu

art. 53 din aceeași ordonanță a Guvernului .

14.

Autoarea excepției susține că normele legale criticate încalcă prevederile din

Constituție

stabilite în

art. 45

privind libertatea economică. În acest sens, se arată că accesarea creditelor are un rol important în asigurarea finanțării activității de producție cinematografică românească, iar contribuțiile proprii ale producătorilor sunt insuficiente, astfel că măsura interdicției definitive de accesare a creditelor, instituită prin prevederile supuse controlului de constituționalitate, restrânge exercițiul dreptului constituțional la libertate economică. În susținere, autoarea invocă opinia Comisiei Europene exprimată prin Comunicarea privind ajutoarele de stat pentru filme și alte opere audiovizuale din data de 15 noiembrie 2013.

15.

Referitor la încălcarea dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 33

privind accesul la cultură, se susține că, potrivit Comunicării Comisiei privind ajutoarele de stat pentru filme și alte opere audiovizuale, scopul principal al finanțărilor pentru producția de filme, programe de televiziune și alte opere audiovizuale este unul cultural, care asigură ca potențialul creativ al culturilor naționale și regionale să se exprime în media audiovizuală, respectiv prin cinematografie și televiziune.

16.

Totodată, autoarea excepției de neconstituționalitate învederează importanța strategică a sectorului cinematografic ca vector crucial al culturii românești și reține necesitatea asigurării accesului la cultură, ca drept consacrat prin

art. 33 din Constituție . Astfel, autoarea excepției apreciază că este necesară o reglementare normativă care să cuprindă principiile de organizare a activității cinematografice în congruență cu reglementările europene în materie.

17.

În concluzie, se susține că măsura privind interzicerea cu caracter definitiv a accesului la creditele din Fondul cinematografic, pentru persoanele fizice și juridice prevăzute de

Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 , trădează orientarea cu predilecție a Centrului Național al Cinematografiei către activitatea de gestionare a fondurilor, iar nu spre scopul principal pentru care a fost înființat, acela al dezvoltării sectorului culturii românești. Interzicerea accesului la concursurile pentru obținerea creditelor din Fondul cinematografic și sistarea unor surse esențiale pentru producția cinematografică are drept consecință privarea publicului românesc de posibilitatea accesului la noi producții de filme românești și europene, cu încălcarea obligației statului, prin organele sale abilitate, să sprijine cultura națională, precum și a dreptului cetățenilor români privind liberul acces la cultură.

18.

Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, contrar dispozițiilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu și-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepției de neconstituționalitate.

19.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

20.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

21.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

22.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 34 alin. (2)

și ale

art. 48 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 704 din 4 august 2005, cu modificările și completările ulterioare.

23.

Curtea observă că, ulterior sesizării Curții Constituționale, dispozițiile

art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

au fost modificate prin

art. I pct. 21 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 142/2024

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 39/2005

privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1235 din 9 decembrie 2024.

24.

Însă, având în vedere cele reținute în

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze constituționalitatea dispozițiilor

art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 , în redactarea anterioară intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 142/2024 , și ale

art. 48 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 , dispoziții care au următorul conținut:

–

art. 34 alin. (2):

„Persoanele fizice și juridice care nu au respectat prevederile prezentei ordonanțe și obligațiile stabilite prin contractele aflate în derulare cu Centrul Național al Cinematografiei nu pot beneficia de credite din Fondul cinematografic.“;

–

art. 48 alin. (3):

„Beneficiarii creditelor, precum și persoanele desemnate în calitate de producător nu pot solicita noi credite în cazul în care au fost încălcate termenele legale pentru realizarea proiectelor anterioare.“

25.

În opinia autoarei excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 1 alin. (5)

privind principiul legalității, în componenta sa referitoare la claritatea, precizia și previzibilitatea legii,

art. 16

- Egalitatea în drepturi,

art. 33

- Accesul la cultură,

art. 45

- Libertatea economică și

art. 53

- Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

26.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că

Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

reglementează cadrul general de desfășurare a activităților din domeniul cinematografiei, susținerea dezvoltării industriei filmului, a culturii și educației cinematografice în România, modul de constituire și de utilizare a resurselor financiare necesare pentru realizarea, distribuirea, exploatarea și arhivarea creațiilor cinematografice naționale, administrarea bunurilor care fac parte din patrimoniul cinematografiei naționale, precum și organizarea Centrului Național al Cinematografiei (CNC) ca organ de specialitate al administrației publice centrale în domeniul cinematografiei.

27.

Cu privire la accesarea creditelor financiare pentru dezvoltare de proiecte, producție și distribuire de filme, Curtea reține că

Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

stabilește condițiile generale de acordare a creditelor și sancțiunea pentru nerespectarea obligațiilor stabilite prin această ordonanță a Guvernului și prin contractele de creditare aflate în derulare cu CNC, în timp ce

Regulamentul

privind concursul de selecție a proiectelor cinematografice în vederea acordării de credite financiare directe pentru dezvoltare de proiecte, producție si distribuire de filme, aprobat prin

Ordinul ministrului culturii și cultelor nr. 2.335 din 14 august 2006 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 31 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, denumit în continuare Regulament, detaliază mecanismul procedural de operare a acestor creditări, stabilind regulile de participare la concursurile de selecție și sesiunile de finanțare.

28.

Conform prevederilor

art. 2 lit. d)

și ale

art. 6 alin. (1) pct. 14

din

Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 , CNC acordă credite și sprijin nerambursabil în „sistem concurențial deschis“ și are obligația de administrare eficientă a Fondului cinematografic. De asemenea, potrivit

art. 20 alin. (2)

și

art. 21-24 din aceeași ordonanță a Guvernului , creditul financiar direct este acordat din Fondul cinematografic pe bază de selecție, în sesiuni de concurs, cu respectarea condițiilor prevăzute în ordonanța Guvernului și în Regulament.

29.

Prin raportare la critica autoarei excepției de neconstituționalitate potrivit căreia prevederile supuse controlului de constituționalitate contravin

art. 1 alin. (5) din Constituției , Curtea reține, referitor la cerințele privind calitatea legii, că, pentru a fi respectată de destinatarii săi, legea trebuie să îndeplinească anumite cerințe de claritate, precizie și previzibilitate, astfel încât aceștia să își poată adapta în mod corespunzător conduita. În acest sens, instanța constituțională a statuat în jurisprudența sa (de exemplu,

Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012) că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se și previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate fi dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii ( Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010,

Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011,

Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015, paragraful 44).

30.

Analizând dispozițiile

art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 , în redactarea supusă controlului de constituționalitate, Curtea observă că acestea prevăd că persoanele care nu respectă ordonanța Guvernului și obligațiile din contractele aflate în derulare „nu pot beneficia de credite din Fondul cinematografic“, dar fără să fixeze în mod expres o durată a acestei imposibilități.

31.

Cu privire la interdicția de a beneficia de creditarea stabilită prin

Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 , Curtea reține că aceasta a fost preluată și fixată temporal prin prevederile

art. 3 alin. (1) din Regulament , astfel cum a fost modificat și completat prin

Ordinul ministrului culturii și identității naționale nr. 2.693/2017 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 14 noiembrie 2017, potrivit cărora „Nu pot participa la concursurile de selecție și la sesiunile de finanțare persoanele fizice și juridice autorizate care nu au respectat prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 39/2005

(…) precum și obligațiile stabilite prin contractele aflate în derulare cu Centrul Național al Cinematografiei, până la data organizării sesiunii de concurs“.

32.

Analizând reperul temporal stabilit prin sintagma „până la data organizării sesiunii de concurs“, rezultă că la momentul fiecărei noi sesiuni de selecție a beneficiarilor se efectuează o verificare a stadiului îndeplinirii obligațiilor de către beneficiarii creditelor respective, evaluându-se dacă starea de neexecutare a obligațiilor mai subzistă ori a încetat, în cazul unei executări ulterioare.

33.

Articolul 55

din

Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

prevede obligațiile producătorilor, persoane fizice sau juridice, care au obținut sprijin financiar direct, în sensul că aceștia trebuie să raporteze anual, pe o perioadă de 3 ani, CNC veniturile realizate de filmul respectiv, în toate formele de exploatare, cinematograf, video, TV și orice altă formă de prezentare, atât pe teritoriul României, cât și peste hotare. Mai mult,

art. 52 din Regulament

stabilește că beneficiarul unui credit direct, acordat conform dispozițiilor legii, este obligat să țină evidența contabilă a încasărilor pentru filmul pentru care i s-a acordat creditul, în cont analitic distinct, pe toată durata returnării creditului și să pună la dispoziția CNC, la cerere, toate documentele contabile solicitate.

34.

Astfel, Curtea reține că din conținutul reglementărilor analizate reiese că în măsura în care, între două sesiuni, beneficiarul își îndeplinește integral obligațiile contractuale, cauza de excludere încetează, beneficiarul putând identifica în mod facil conduita necesară pentru a-și redobândi eligibilitatea.

35.

Prin urmare, din perspectiva analizei aspectelor de calitate a legii și având în vedere jurisprudența constituțională reținută în materie, Curtea constată că dispozițiile legale criticate sunt conforme prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (5)

privind principiul obligativității respectării legilor, sub aspectul accesibilității, clarității, preciziei și previzibilității normei.

36.

Autoarea excepției de neconstituționalitate critică și faptul că prin interzicerea cu caracter definitiv a dreptului de a mai beneficia de credite din Fondul cinematografic se încalcă scopul principal al

Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 , aceasta fiind, totodată, o măsură incompatibilă cu principiul proporționalității. În plus, autoarea susține că această interdicție reprezintă o sancțiune excesivă, întrucât aceasta se aplică indiferent de gravitatea sau importanța încălcării, depășind ceea ce este necesar pentru satisfacerea unui interes public sau apărarea dreptului altor persoane.

37.

Cu privire la aceste critici de neconstituționalitate, Curtea reține că prin

Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

au fost fixate regulile de eligibilitate a beneficiarilor creditelor din Fondul cinematografic, prin raportare la conduita acestora față de obligațiile stabilite prin ordonanța Guvernului și prin contractele aflate în derulare, lăsând detalierea mecanismului de excludere de la creditare în sarcina Regulamentului. Astfel, Curtea observă că atât

Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 , cât și Regulamentul tratează lipsa conformității ca pe un impediment punctual de eligibilitate, nu ca pe o sancțiune definitivă de a accesa fonduri publice. Faptul că textele normative criticate impun condițiile de finanțare în strânsă legătură cu organizarea „sesiunii de concurs“ și „contractele aflate în derulare“ arată că, odată ce contractele sunt executate sau încetează cu respectarea obligațiilor restante, situația juridică a beneficiarului se reconfigurează, permițându-se accesul acestuia la noi finanțări.

38.

Prin urmare, în ceea ce privește natura și întinderea interdicției instituite în sarcina persoanelor fizice și juridice care nu au respectat prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 39/2005

și obligațiile stabilite prin contractele aflate în derulare cu CNC, Curtea constată că această interdicție nu are caracter perpetuu. Din coroborarea dispozițiilor

art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

cu cele ale

art. 3 alin. (1) din Regulament

rezultă că imposibilitatea de a participa la concursurile de selecție și la sesiunile de finanțare operează numai până la data organizării sesiunii de concurs, moment în care situația fiecărui potențial beneficiar trebuie să fie din nou evaluată din perspectiva îndeplinirii obligațiilor contractuale și a conformării cu cerințele ordonanței Guvernului. Interdicția funcționează astfel ca o condiție de eligibilitate temporară, strict legată de existența unei stări de neexecutare a obligațiilor asumate prin contractele în derulare, și încetează de îndată ce beneficiarul își îndeplinește integral aceste obligații.

39.

Referitor la critica de neconstituționalitate vizând caracterul discriminatoriu al dispozițiilor

art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 , Curtea reține că, în ceea ce privește principiul constituțional al egalității în drepturi, a statuat, în jurisprudența sa, că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice ( Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ,

Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003,

Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 11 iulie 2006,

Decizia nr. 573 din 3 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011,

Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, paragraful 55).

40.

Examinând criticile de neconstituționalitate formulate în raport cu dispozițiile

art. 16 din Constituție , Curtea reține că prevederile

art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

impun acele criterii care să asigure în mod obiectiv și transparent un cadru competițional echilibrat pentru selecția beneficiarilor creditelor din Fondul cinematografic. În acest sens, Curtea observă că normele legale criticate se adresează tuturor participanților în procesul de obținere a creditelor din Fondul cinematografic, aplicând acestora anumite criterii în mod egal, fără discriminări, beneficiarii fiind obligați să respecte în continuare prevederile din

Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

și pe cele stabilite prin contractele de creditare încheiate, astfel încât să aibă vocația pentru obținerea unor noi creditări. Curtea constată, așadar, că prin prevederile legale deduse controlului de constituționalitate legiuitorul a urmărit instituirea unei reglementări unitare, nediscriminatorii pentru persoanele care se încadrează în ipoteza normei, fără să impună vreun anumit sprijin unora dintre beneficiari, dar defavorabil altora.

41.

În concluzie, cu privire la critica de neconstituționalitate privind nerespectarea principiului egalității în drepturi, Curtea constată că dispozițiile

art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

nu contravin

art. 16 din Constituție , acestea nefiind discriminatorii pentru persoanele care se încadrează în ipoteza normei.

42.

Față de critica potrivit căreia măsura interzicerii definitive a dreptului de a mai beneficia de credite din Fondul cinematografic, instituită prin prevederile

art. 34 alin. (2)

și ale

art. 48 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 , încalcă

art. 53 alin. (2) din Legea fundamentală , Curtea reține că dreptul de a beneficia de credite din Fondul cinematografic nu este un drept constituțional, acesta nefiind nominalizat expres în Constituție. Caracteristic acordării unui astfel de drept este că legiuitorul este liber să aleagă prioritatea obiectivelor urmărite și să stabilească condițiile și limitele acordării. În aceste condiții, instanța constituțională constată că invocarea dispozițiilor

art. 53 din Constituție , care se referă la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale, nu are relevanță în cauză.

43.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 , Curtea reține că acestea sunt criticate și prin raportare la prevederile constituționale cuprinse în

art. 33

privind dreptul la cultură și

art. 45

privind libertatea economică, prin motivarea că măsura interzicerii dreptului de a mai beneficia de credite din Fondul cinematografic este definitivă, având ca rezultat afectarea finanțării activității de producție cinematografică românească, respectiv privarea publicului românesc de accesul la noi producții de filme românești și europene, cu încălcarea obligației statului să sprijine cultura națională.

44.

Cu privire la dispozițiile

art. 33 din Constituție , Curtea reține că, potrivit acestora, accesul la cultură este garantat în condițiile legii, astfel că legiuitorul este cel care prevede condițiile de exercitare a acestui drept. Or, în cazul de față, instanța constituțională constată că

Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

instituie acele măsuri legislative menite să satisfacă interesul public privind accesul la cultură, materializând astfel chiar soluția legislativă necesară atingerii scopului emiterii sale, respectiv sprijinirea dezvoltării industriei cinematografice românești prin acordarea de credite. Prin urmare, Curtea constată că soluția legislativă criticată nu contravine

art. 33 din Constituție .

45.

În ceea ce privește dreptul constituțional privind libertatea economică, Curtea reține că, potrivit Constituției, acesta se exercită în condițiile prevăzute de lege. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertății economice, statul având obligația să impună reguli de disciplină economică, iar legiuitorul având competența să stabilească sancțiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora (a se vedea

Decizia nr. 362 din 25 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010). Or, din coroborarea dispozițiilor

art. 20-24

și

34

din

Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

cu prevederile

art. 3 alin. (1) din Regulament

rezultă că imposibilitatea de a participa la sesiunile de concurs și de a beneficia de credite din Fondul cinematografic are natura juridică a unei condiții de eligibilitate temporare, strâns legate de existența, la data organizării fiecărei sesiuni, a unor obligații contractuale nerespectate. Această interdicție este menită să asigure disciplina contractuală și integritatea fondurilor publice și nu operează, așadar, ca o excludere perpetuă a persoanei fizice sau juridice din circuitul finanțărilor cinematografice, ci doar ca o sancțiune provizorie, ce încetează de îndată ce beneficiarul își îndeplinește integral obligațiile izvorâte din contractele încheiate cu CNC.

46.

Prin urmare, contrar celor susținute de autoarea excepției, Curtea constată că reglementarea criticată, prevăzută la

art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 , nu contravine nici dispozițiilor

art. 45 din Constituție .

47.

Având în vedere aspectele anterior reținute, Curtea constată că soluțiile legislative supuse controlului de constituționalitate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autoarea excepției de neconstituționalitate.

48.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Libra Film Production - S.R.L., din București, în Dosarul nr. 5.429/2/2020 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 34 alin. (2) , în redactarea anterioară intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 142/2024

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 39/2005

privind cinematografia, și ale

art. 48 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

privind cinematografia sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 aprilie 2026.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Claudia-Ilona Dascălu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.