Decizia nr. 27/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, ridicată de Constantin Zgâmbău în Dosarul nr. 2.362/2004 al Judecătoriei Hunedoara.

La apelul nominal este prezent autorul excepției personal, lipsind partea Remus Mariș, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având cuvântul pe fond, Constantin Zgâmbău solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, arătând că textul de lege criticat încalcă drepturile omului și Constituția României.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu încalcă liberul acces la justiție, ci dau expresie acestui drept constituțional. În temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală, părțile interesate pot formula plângere la instanțele judecătorești împotriva oricărei ordonanțe de scoatere de sub urmărire penală, emisă de procuror, așadar și împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală, întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. b^1) din Codul de procedură penală.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 16 septembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 2.362/2004, Judecătoria Hunedoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, ridicată de Constantin Zgâmbău într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva Ordonanței din data de 23 iunie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Hunedoara.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale criticate încalcă dreptul la apărare, precum și dreptul la o cale de atac efectivă în fața unei instanțe judecătorești, prin aceea că limitează în mod nejustificat actele procurorului ce pot fi atacate cu plângere la instanță. Astfel, între acestea nu au fost prevăzute de legiuitor și soluțiile de scoatere de sub urmărire penală, pronunțate de procuror în temeiul art. 10 lit. b^1) din Codul de procedură penală (când fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni), cu aplicarea totodată a unei sancțiuni cu caracter administrativ. Se mai susține că această "limitare" este discriminatorie, fiind "consecința unei omisiuni sau erori privind inventarierea situațiilor posibile de vătămare a unor interese legitime [...], învinuitul față de care s-a aplicat una din sancțiunile prevăzute de art. 91 din Codul penal putând fi și el o persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate". În fapt, prin Ordonanța din data de 1 iunie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Hunedoara s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului Constantin Zgâmbău, în temeiul art. 11 pct. 1 lit. b), raportat la art. 10 lit. b^1) din Codul de procedură penală, și, în baza art. 91 din Codul penal, i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ de 5.000.000 lei amendă. Împotriva Ordonanței din data de 23 iunie 2004, prin care Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara a respins plângerea formulată de Constantin Zgâmbău împotriva soluției menționate, acesta a formulat plângere la Judecătoria Hunedoara, iar în fața instanței a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Judecătoria Hunedoara, exprimându-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate, apreciază că aceasta este neîntemeiată. Se arată că dispozițiile criticate "nu sunt de natură să împiedice orice persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate să se adreseze instanței - în această categorie fiind cuprinse și persoanele cercetate penal - chiar dacă redactarea articolului de lege incriminat are imperfecțiuni și poate suporta îmbunătățiri".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale, respectiv celor din Declarația Universală a Drepturilor Omului, invocate de autorul excepției. În susținerea acestei opinii se arată că instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, nu este contrară principiului egalității cetățenilor în fața legilor și a autorităților publice și nici dreptului la apărare, fiind de competența exclusivă a legiuitorului instituirea unor reguli diferite în considerarea unor situații diferite.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate nu încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1), întrucât acestea se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei criticate, fără nici o discriminare pe criterii arbitrare. Totodată se arată că limitarea, prin textul de lege criticat, a actelor procurorului împotriva cărora se poate face plângere la instanța de judecată, fără a se face o referire expresă la actele prin care s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ, reprezintă o problemă de legiferare, iar nu de constituționalitate.

Referitor la critica de neconstituționalitate în raport cu prevederile art. 24 din Constituție, se apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât textul supus controlului de constituționalitate acordă părților toate garanțiile procesuale, inclusiv dreptul de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului penal.

În ceea ce privește prevederile art. 11 și 20 din Constituție, invocate, de asemenea, în motivarea excepției, se apreciază că acestea nu au incidență în cauză.

În concluzie, Avocatul Poporului consideră că excepția este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Curtea observă că, deși a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, în realitate, așa cum rezultă din motivarea excepției, critica privește doar dispozițiile alin. 1 al acestui articol, potrivit cărora "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță".

Așa fiind, Curtea urmează să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Autorul excepției consideră că textul de lege criticat este contrar prevederilor constituționale ale art. 11, art. 16 alin. (1), ale art. 20 și 24, având următorul conținut:

- Art. 11 (Dreptul internațional și dreptul intern) alin. (2): "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";

- Art. 16 (Egalitatea în drepturi) alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 20 (Tratatele internaționale privind drepturile omului): "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.";

- Art. 24 (Dreptul la apărare): "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

De asemenea, autorul excepției invocă și încălcarea, prin același text legal, a prevederilor art. 7 și 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu următorul conținut:

- Art. 7: "Toți oamenii sunt egali în fața legii și au dreptul fără deosebire la o protecție egală a legii. Toți oamenii au dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări care ar încălca prezenta Declarație și împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare.";

- Art. 8: "Orice persoană are dreptul să se adreseze în mod efectiv instanțelor judiciare competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin constituție sau prin lege."

Se susține, în esență, că textul de lege criticat limitează nejustificat actele procurorului împotriva cărora se poate face plângere în justiție, în sfera acestora nefiind incluse și actele prin care procurorul, pronunțând soluții de scoatere de sub urmărire penală, aplică totodată sancțiuni cu caracter administrativ.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și, în consecință, urmează să fie respinsă.

Curtea reține că dispozițiile alin. 1 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, care reglementează tocmai posibilitatea formulării plângerii la instanța de judecată împotriva actelor prin care procurorul soluționează cauza penală fără ca aceasta să mai ajungă în fața instanței, respectiv împotriva "rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror", asigură exercitarea efectivă a dreptului de acces la justiție, în conformitate cu prevederile art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Au deschisă calea accesului la justiție, prin posibilitatea de a face plângere la instanțele judecătorești în temeiul art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, atât "persoana vătămată", cât și "orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate", textul de lege criticat fiind așadar deopotrivă aplicabil tuturor persoanelor care se află în ipoteza acestuia, fără privilegii sau discriminări, în raport cu criteriile egalității în drepturi stabilite de art. 4 alin. (2) din Legea fundamentală. Ca urmare, nu poate fi reținută nici pretinsa încălcare a principiului egalității în drepturi, prevăzut de dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, respectiv de cele ale art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Atâta vreme cât nu există nici o contradicție între prevederile ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate și normele internaționale în materia drepturilor omului invocate, nu poate fi primită nici critica formulată de autorul excepției în raport cu art. 11 și 20 din Constituție.

În ceea ce privește susținerea privind încălcarea, prin același text, a dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Legea fundamentală, aceasta este nefondată, întrucât dispozițiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală nu numai că nu aduc atingere acestui drept, dar sunt destinate să asigure condițiile pentru deplina lui exercitare. Astfel, în cadrul plângerii în fața instanței de judecată, petentul are libertatea de a-și angaja apărător și de a se prevala de toate garanțiile prevăzute de lege pentru exercitarea dreptului la apărare.

Faptul că în sfera actelor împotriva cărora partea poate face plângere în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală nu sunt prevăzute, în mod expres, actele procurorului prin care acesta, dând soluții de netrimitere în judecată, aplică sancțiuni cu caracter administrativ nu reprezintă o problemă de constituționalitate, de competența Curții Constituționale. Curtea a statuat în acest sens în mod constant în jurisprudența sa că "nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite" ( Decizia nr. 45 din 2 mai 1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995), "ea nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică", spre a îndeplini rolul de "legislator pozitiv" ( Decizia nr. 27 din 12 martie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996).

De altfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, prin Decizia nr. 411 din 12 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 9 noiembrie 2004, precum și prin

Decizia nr. 452 din 28 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.043 din 11 noiembrie 2004, statuând că aceste dispoziții sunt constituționale. Atât considerentele, cât și soluția pronunțată în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente noi de natură să ducă la reconsiderarea acestei jurisprudențe.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, ridicată de Constantin Zgâmbău în Dosarul nr. 2.362/2004 al Judecătoriei Hunedoara.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 ianuarie 2004.