Hotărârea nr. 11/1996

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Ioan Deleanu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Sorin Marinescu - procuror

Georgeta Panoviciu - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea contestațiilor privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcția de Președinte al României, la alegerile din 3 noiembrie 1996, depuse la Biroul Electoral Central, după cum urmează:

- nr. 107 din 9 septembrie 1996, a domnului Macarie Augustin;

- nr. 109 din 9 septembrie 1996, a domnului Dumitrescu Marian;

- nr. 111 din 9 septembrie 1996, a domnului Barsan Vasile Victor.

Contestațiile au fost înaintate Curții Constituționale la data de 10 septembrie 1996 și formează obiectul dosarelor nr. 178D/1996, nr. 179D/1996 și nr. 180D/1996.

Curtea a decis soluționarea contestațiilor, fără citarea părților, având în vedere cerința legală a rezolvarii lor în maximum 48 de ore, potrivit prevederilor

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , ale art. 11 alin. (2) și alin. (3) și ale

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 , raportate la

art. 85 din Legea nr. 68/1992

și coroborate cu art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Magistratul-asistent prezintă obiectul contestațiilor.

În motivarea contestației domnului Macarie Augustin, care formează obiectul Dosarului nr. 178D/1996, se susține, în esenta, ca domnul Ion Iliescu nu mai are dreptul sa candideze la funcția de Președinte al României, deoarece a îndeplinit doua mandate în aceasta funcție, potrivit prevederilor

Decretului-lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 , ale

Decretului-lege nr. 92 din 14 martie 1990 , ale art. 81 alin. (4) din Constituție, ale

art. 10 din Legea nr. 69/1992 , precum și

Hotărârii Curții Constituționale nr. 18 din 7 septembrie 1992 . De asemenea, contestatorul invoca unele consideratii politice, în sensul că numai prin respingerea înregistrării candidaturii "se va pune capăt tragediei poporului român", victima a "comunistilor care azi, imbracati în alte haine, dar cu aceleași convingeri comuniste, vor sa-l distruga".

În motivarea contestației domnului Dumitrescu Marian, care formează obiectul Dosarului nr. 179D/1996, se arata ca domnul Ion Iliescu, deși a fost ales de doua ori Președinte al României și a îndeplinit aceasta funcție, își depune candidatura pentru un al treilea mandat. Contestatorul precizează și ca l-a acuzat pe domnul Ion Iliescu de "tentativa de înaltă trădare", asa cum reiese din scrisoarea înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 1.501 din 26 august 1996. În aceste condiții, considera ca participarea domnului Ion Iliescu la alegerile președințiale din 3 noiembrie 1996 este neconstitutionala și "va determina producerea unor grave tulburări sociale în România, diminuând credibilitatea statului român în relațiile externe."

În motivarea contestației domnului Barsan Vasile Victor, care formează obiectul Dosarului nr. 180D/1996, se susține ca domnul Ion Iliescu candidează în 1996 pentru al treilea mandat, întrucît al doilea mandat al său "s-a consumat în perioada 1992-1996". Fără sa arate care a fost primul mandat, autorul contestației afirma ca, pentru a demonstra ca se afla la al doilea mandat, domnul Ion Iliescu și sustinatorii săi folosesc sintagma "mandat constituțional", care nu se găsește în Constituția României și nici în legea electorală, întrucît "nu aparține limbajului juridic, ci limbajului politicianist". În consecința, contestatorul propune folosirea termenului de mandat, pentru a demonstra ca domnul Ion Iliescu se afla la al treilea mandat.

Deoarece toate contestațiile au același obiect, și anume înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu, iar între motivele invocate exista o strinsa legătură, președintele Curții Constituționale, pentru o mai buna administrare a justiției, pune în discuție conexarea dosarelor.

Procurorul este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 179D/1996 și nr. 180D/1996 la Dosarul nr. 178D/1996, care a fost primul înregistrat, urmînd a se pronunța asupra tuturor contestațiilor printr-o singura hotărâre.

Procurorul, având cuvintul în fond, apreciază ca neintemeiate contestațiile privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcția de Președinte al României, în raport cu prevederile art. 81 alin. (4) din Constituție și ale

art. 10 din Legea nr. 69/1992 , solicitând respingerea acestora.

CURTEA,

luând în dezbatere contestațiile înaintate de Biroul Electoral Central, constata ca este competența să le soluționeze în temeiul art. 144 lit. d) din Constituție, al

art. 27 din Legea nr. 47/1992

și al

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992 .

Analizînd contestațiile în raport cu prevederile Constituției, ale

Legii nr. 69/1992

și vazind concluziile procurorului, Curtea retine următoarele:

În legătură cu principalul motiv al contestațiilor privind depunerea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru un al treilea mandat, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 septembrie 1996, și nu exista motive sa revină asupra celor statuate. Astfel, s-a stabilit ca "mandatul presedintial reglementat de Constituția României nu poate fi așezat în prelungirea unor durate de îndeplinire a funcției de Președinte al României anterioare intrării în vigoare a legii fundamentale" și ca "mandatul de Președinte al României din perioada 1992-1996 este primul mandat constituțional al domnului Ion Iliescu". În consecința, motivul invocat în legătură cu numărul mandatelor exercitate până în prezent de domnul Ion Iliescu este neîntemeiat.

Cu privire la motivul invocat în legătură cu termenul de "mandat constituțional", asa cum s-a statuat prin

Hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 1996 , instituția "mandatului", ca element component al funcției de Președinte al României, a fost pentru prima data consacrată prin Constituția din 1991. De aceea mandatul de Președinte al României nu poate fi altfel decît "constituțional".

Cît privește afirmatia ca a fost declansata procedura de punere sub acuzare a domnului Ion Iliescu pentru comiterea tentativei de înaltă trădare, prin cererea înregistrată cu nr. 1.501 din 26 august 1996 la Curtea Constituțională, este de observat ca o atare petiție nu poate declansa procedura la care face referire contestatorul, ea neintrând în competența Curții Constituționale, expres și limitativ stabilită prin art. 144 din Constituție, drept pentru care cererea sa a fost transmisă încă de la 30 august 1996 celor două Camere ale Parlamentului. Asa fiind, acest "motiv" urmează să fie înlăturat.

În sfârșit, nu pot fi reținute nici consideratiile de ordin politic invocate în contestații, deoarece acestea nu constituie argumente juridice; or, Curtea Constituțională, potrivit

art. 13 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunța în numele legii", iar potrivit art. 29 din regulamentul sau de organizare și funcționare "nu statuează decît asupra problemelor de drept".

În consecința, contestațiile urmează să fie respinse.

Pentru considerentele arătate și vazind dispozițiile art. 144 lit. d) din Constituție, ale art. 13 alin. (1) lit. B.a), ale art. 27 și ale

art. 28 din Legea nr. 47/1992 , precum și cele ale art. 2 alin. (2) și ale

art. 11 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 69/1992 , cu unanimitate,

CURTEA

În numele legii

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neintemeiate contestațiile privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României, formulate de domnii Macarie Augustin, Dumitrescu Marian și Barsan Vasile Victor.

Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.