Hotărârea nr. 45/1996

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Alexandru Grigorie - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea contestațiilor privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcția de Președinte al României, depuse la Biroul Electoral Central, după cum urmează:

- nr. 289 din 2 octombrie 1996 a domnului Popa F. Gheorghe;

- nr. 302 din 3 octombrie 1996 a domnului Rotarescu Ioan;

- nr. 304 din 3 octombrie 1996 a domnului Staicu Neculai.

Contestațiile au fost înaintate Curții Constituționale și formează obiectul dosarelor nr. 249D/1996, nr. 250D/1996 și nr. 252D/1996.

Curtea a decis soluționarea contestațiilor fără citarea părților, având în vedere cerința legală a rezolvarii lor în maximum 48 de ore, potrivit prevederilor

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , ale art. 11 alin. (2) și (3) și ale

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 , raportate la

art. 85 din Legea nr. 68/1992

și coroborate cu art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Magistratul-asistent prezintă obiectul contestațiilor.

În motivarea contestației depuse de domnul Popa F. Gheorghe se arata ca, potrivit art. 81 alin. (4) din Constituție, "nici o persoană nu poate îndeplini funcția de Președinte al României decît pentru cel mult două mandate". Aceste prevederi au fost preluate din Decretul-lege nr. 2 din 27 decembrie 1989, care, la rindul lui, le preluase din Comunicatul către țara al Consiliului Frontului Salvării Naționale din 22 decembrie 1989. Astfel, se susține ca domnul Ion Iliescu îndeplinește funcția de președinte de la 22 decembrie 1989, primul mandat fiind între 22 decembrie 1989 și 20 mai 1990, al doilea mandat, de la 20 mai 1990 până la 8 octombrie 1992, iar al treilea este cel pe care îl îndeplinește în prezent. De asemenea, se arata ca durata mandatului este de 4 ani, neputindu-se mari decît în caz de război sau în caz de catastrofa, ca numărul mandatelor fiind de cel mult două, rezultă ca o persoană nu poate îndeplini funcția de președinte decît maximum 8 ani, iar durata mandatului domnului Ion Iliescu expira la 8 octombrie 1996.

Totodată, se mai invoca, în esenta, faptul ca preluarea de către domnul Ion Iliescu a puterii de la "revoluționari" s-a făcut "printr-o lovitura de stat" și ca în perioada cît domnul Ion Iliescu a fost președinte s-au produs tarii "daune morale, economice și politice", constind în: dezvoltarea corupției, a infractionalitatii, a somajului, dezorganizarea economiei, prejudicierea imaginii tarii pe plan internațional, cu toate consecințele corespunzătoare, neasigurarea recuperării teritoriilor și a tezaurului luat de U.R.S.S.

În motivarea contestației domnului Rotarescu Ioan se susține încălcarea art. 81 alin. (4) din Constituție, prin aceea ca domnul Ion Iliescu a îndeplinit deja doua mandate în funcția de Președinte al României, după cum urmează: primul, de la 20 mai 1990 până la 22 septembrie 1992, al doilea mandat, de la 22 septembrie 1992 și până în prezent; participarea domnului Ion Iliescu la alegerile din acest an ar avea ca rezultat încălcarea dispozițiilor constituționale și, în fapt, îndeplinirea a mai mult de doua mandate.

În motivarea contestației domnului Staicu Neculai sunt invocate prevederile Decretului-lege nr. 2 din 27 decembrie 1989, potrivit cărora nici o persoană nu poate îndeplini funcția de președinte decît pentru o perioadă de cel mult două mandate și în virtutea cărora domnul Ion Iliescu a fost ales pentru primul mandat în anul 1990, precum și ale art. 81 alin. (4) "al legii fundamentale promulgate de dinsul în timpul primului mandat" și ale

Legii nr. 69/1992 . Ținând seama de aceste prevederi, se arata ca domnul Ion Iliescu a fost ales în anii 1990 și 1992 și deci nu mai are dreptul la al treilea mandat, invocindu-se și faptul ca în anul 1992 Curtea ar fi statuat ca alegerea este pentru al doilea mandat.

Deoarece contestațiile au același obiect, și anume înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu, iar între motivele invocate exista o strinsa legătură, președintele Curții Constituționale, pentru o mai buna administrare a justiției, pune în discuție conexarea dosarelor.

Procurorul este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 250D/1996 și nr. 252D/1996 la Dosarul nr. 249D/1996, care a fost înregistrat primul, urmînd a se pronunța asupra tuturor contestațiilor printr-o singura hotărâre.

Procurorul, având cuvintul în fond, pune concluzii de respingere a contestațiilor, deoarece motivele pe care acestea se întemeiază au fost soluționate de Curtea Constituțională prin hotărâri deja pronunțate. Cît privește consideratiile de ordin politic, economic și moral, arata ca acestea nu reprezintă cauze de neeligibilitate.

CURTEA,

luând în dezbatere contestațiile înaintate de Biroul Electoral Central, constata ca este competența să le soluționeze în temeiul art. 144 lit. d) din Constituție, al

art. 27 din Legea nr. 47/1992

și al

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992 .

Analizînd contestațiile în raport cu prevederile Constituției, ale

Legii nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României și vazind concluziile reprezentantului Ministerului Public, Curtea retine următoarele:

Contestațiile se întemeiază, în esenta, pe un singur motiv, și anume depunerea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru un al treilea mandat. În legătură cu acest motiv, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 septembrie 1996, și nu exista motive să se revină asupra celor statuate. Astfel, s-a stabilit ca "mandatul presedintial reglementat de Constituția României nu poate fi așezat în prelungirea unor durate de îndeplinire a funcției de Președinte al României anterioare intrării în vigoare a legii fundamentale" și ca "mandatul de Președinte al României din perioada 1992-1996 este primul mandat constituțional al domnului Ion Iliescu". În consecința, motivul invocat în legătură cu numărul mandatelor exercitate până în prezent de domnul Ion Iliescu este neîntemeiat, iar Curtea Constituțională nu a statuat anterior ca domnul Ion Iliescu ar fi candidat în anul 1992 la un al doilea mandat.

În motivarea contestației domnului Popa F. Gheorghe se mai susține ca durata mandatului presedintial este de 4 ani și, ca urmare, mandatul presedintial al domnului Ion Iliescu, început în anul 1992, ar expira la 8 octombrie 1996, astfel încât, după această dată, deși depunerea jurământului a avut loc la data de 30 octombrie 1992, exercitarea atribuțiilor președințiale este lipsită de temei constituțional. Aceasta afirmatie nu tine seama de faptul ca, potrivit prevederilor art. 83 alin. (1) și (2) din Constituție, mandatul președintelui se exercită de la data depunerii jurământului până la depunerea jurământului de președintele nou-ales. În consecința, mandatul actual al Președintelui României expira pe data depunerii jurământului de către președintele care va fi ales la 3 noiembrie 1996.

Celelalte "motive" invocate de domnul Popa F. Gheorghe nu reprezintă impedimente juridice pentru ca o persoană să poată candida la funcția de Președinte al României, în sensul prevederilor art. 34 alin. (2), art. 16 alin. (3), art. 37 alin. (3), art. 35 alin. (2) și ale art. 81 alin. (4) din Constituție, astfel încât nu pot constitui temei legal pentru infirmarea înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Ion Iliescu la alegerile președințiale din 3 noiembrie 1996. În acest sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe hotărâri, cu prilejul alegerilor din anul 1992 și al alegerilor din acest an, neexistand temeiuri pentru a se reveni asupra celor statuate. Prin natura lor, aceste motive de ordin politic, economic și moral exced atribuțiilor Curții Constituționale, definite de Constituție și de

Legea nr. 69/1992 , putind fi apreciate, eventual, numai de către corpul electoral cu prilejul exprimarii votului.

În consecința, contestațiile ce fac obiectul judecații de fața urmează a fi respinse.

Pentru considerentele arătate și vazind dispozițiile art. 144 lit. d) din Constituție, ale art. 13 alin. (1) lit. B. a) și ale

art. 27 și 28 din Legea nr. 47/1992 , precum și ale art. 2 alin. (2) și ale

art. 11 alin. (2) și (3) din Legea nr. 69/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA

În numele legii

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neintemeiate contestațiile privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României, formulate de domnii Popa F. Gheorghe, Rotarescu Ioan și Staicu Neculai.

Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.