Hotărârea nr. 57/1996

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Sorin Marinescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea contestațiilor privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcția de Președinte al României, depuse la Biroul Electoral Central, după cum urmează:

- nr. 367 din 8 octombrie 1996, a domnului Pătrașcu Gheorghe;

- nr. 391 din 8 octombrie 1996, a domnului Anghel Alexandru;

- nr. 397 din 10 octombrie 1996, a domnilor Turianu Corneliu, Creanga Mihai, a doamnelor Stoica Gabriela, Dandara Livia și Lazar Gilda, a domnului Marculescu Florin Gabriel, a doamnelor Iuga Garofita și Popescu Simona;

- nr. 402 din 10 octombrie 1996, a domnului Florea Paul.

Contestațiile au fost înaintate Curții Constituționale și formează obiectul dosarelor nr. 273 D/1996, nr. 274 D/1996, nr. 276 D/1996 și nr. 278 D/1996.

Curtea a decis soluționarea contestațiilor fără citarea părților, având în vedere cerința legală a rezolvarii lor în maximum 48 de ore, potrivit prevederilor

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , ale art. 11 alin. (2) și (3) și ale

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 , raportate la

art. 85 din Legea nr. 68/1992

și coroborate cu art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Magistratul-asistent prezintă obiectul contestațiilor.

În motivarea contestației domnului Pătrașcu Gheorghe se susține ca: domnul Ion Iliescu a îndeplinit deja doua mandate în funcția de Președinte al României, după cum urmează: primul, de la 20 mai 1990 până la 22 septembrie 1992, al doilea mandat de la 22 septembrie 1992 și până în prezent; participarea domnului Ion Iliescu la alegerile din acest an ar avea ca rezultat încălcarea dispozițiilor art. 81 alin. (4) din Constituție și, în fapt, îndeplinirea a mai mult de doua mandate; se mai susține ca însăși Curtea Constituțională, în Hotărârea nr. 18 din 7 septembrie 1992, a reținut ca primul mandat al domnului Ion Iliescu a fost în perioada 1990-1992. În finalul contestației se fac unele aprecieri cu privire la situația economică a tarii, la Partidul Democrației Sociale din România și la acțiunile domnului Ion Iliescu pentru contracararea opoziției democratice.

În motivarea contestației depuse de domnul Anghel Alexandru se arata ca, potrivit art. 81 alin. (4) din Constituție, nici o persoană nu poate îndeplini funcția de Președinte al României decît pentru cel mult două mandate. Aceste prevederi au fost reproduse din

Decretul-lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 , care, la rindul lui, le preluase din Comunicatul către țara al Consiliului Frontului Salvării Naționale din 22 decembrie 1989. Astfel, se susține ca domnul Ion Iliescu îndeplinește funcția de președinte de la 22 decembrie 1989, primul mandat fiind între 22 decembrie 1989 și 20 mai 1990, al doilea mandat, de la 20 mai 1990 până la 8 octombrie 1992, iar al treilea este cel pe care îl îndeplinește în prezent. De asemenea, se arata ca durata mandatului este de 4 ani, ca numărul mandatelor fiind de cel mult două rezultă ca o persoană nu poate îndeplini funcția de președinte decît maximum opt ani, iar durata mandatului domnului Ion Iliescu expira în noiembrie 1996. Se mai susține ca în anul 1992 domnul Ion Iliescu a declarat: "Candidez pentru un nou mandat cu angajamentul ferm de a respecta Constituția".

În contestația formulată de domnii Turianu Corneliu, Creanga Mihai, doamnele Stoica Gabriela, Dandara Livia, Lazar Gilda, domnul Marculescu Gabriel Florin, doamnele Iuga Garofita și Popescu Simona, se solicita constatarea nulității înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României și, totodată, în conformitate cu prevederile

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

și ale art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, coroborate cu prevederile art. 20 alin. (2) din Constituție, judecarea contestației în ședința publică. În motivarea contestației se susține ca domnul Ion Iliescu a fost ales de doua ori în funcția de Președinte al României: "prima oara, la 20 mai 1990 și a doua oara, la 11 octombrie 1992. Aceasta după ce, cu titlu provizoriu, în perioada decembrie 1989 - mai 1990 exercitase funcția de șef al statului ca președinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale și, respectiv, al Consiliului Provizoriu de Uniune Naționala. Ambele mandate au avut un caracter constituțional, deoarece România postrevolutionara nu a cunoscut vidul constituțional. În perioada 22 decembrie 1989 - 7 decembrie 1991, România a avut Constituție în sens material (ansamblul de reguli de drept, indiferent de natura sau forma lor, referitoare la principalele organe ale statului, la construcția lor, la competentele lor, la funcționarea lor și la raporturile dintre acestea)". Se apreciază ca "dintre actele cu caracter constituțional pot fi amintite

Decretul-lege nr. 2/1989

și

Decretul-lege nr. 92/1990 "; de asemenea, considera Comunicatul către țara al Consiliului Frontului Salvării Naționale din 22 decembrie 1989 "ca act fundamental al regimului politic inaugurat după prăbușirea dictaturii comuniste și care a legitimat moral, politic și juridic preluarea puterii de către Ion Iliescu". Rezultă ca "primul mandat s-a aflat sub incidența a doua Constituții, atât în sens material (dispozițiile neabrogate, explicit ori tacit, ale Constituției din anul 1965, la care s-au adăugat actele constituționale emise după 22 decembrie 1989), cît și în sens formal (Constituția în vigoare). Împrejurarea ca

Decretul-lege nr. 92/1990

nu folosește noțiunea de mandat este lipsită de relevanta, deoarece prerogativele constituționale ale președintelui, precizate în cuprinsul acestui act normativ, constituie însuși conținutul notiunii de mandat, căruia ulterior i s-a stabilit maxima în timp". Se mai arata ca, în timpul campaniei electorale din anul 1992, însuși domnul Ion Iliescu a recunoscut ca acela era al doilea mandat pentru care candida.

În contestația formulată de domnul Florea Paul se susține ca domnul Ion Iliescu a exercitat "doua mandate în funcția de Președinte al României, și anume: primul mandat în perioada mai 1990 - septembrie 1992, iar cel de-al doilea, care este în curs de exercitare, începe din septembrie 1992 și expira în noiembrie - decembrie 1996. La 20 mai 1990 domnul Ion Iliescu a fost ales în primul sau mandat presedintial sub incidența

Decretului-lege nr. 2/1989

care prevedea, printre altele, ca alegerea tuturor conducătorilor politici se face pentru unul sau cel mult două mandate. Aceasta prevedere, care a avut în vedere funcția de <<Președinte>> al României, trebuie considerată ca a rămas în vigoare până la adoptarea Constituției din decembrie 1991, când a fost preluată de aceasta prin art. 81 alin. (4)". În finalul contestației solicita ca judecarea contestației să se facă cu citarea părților și, în mod excepțional, fără citare.

Deoarece contestațiile au același obiect, și anume înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu, iar între motivele invocate exista o strinsa legătură, președintele Curții Constituționale, pentru o mai buna administrare a justiției, pune în discuție conexarea dosarelor.

Procurorul este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 274 D/1996, nr. 276 D/1996 și nr. 278 D/1996 la Dosarul nr. 273 D/1996, care a fost primul înregistrat, urmînd a se pronunța asupra contestațiilor printr-o singura hotărâre.

Procurorul, având cuvintul în fond, pune concluzii de respingere a contestațiilor ca neintemeiate, deoarece Curtea Constituțională a statuat, prin

Hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 1996 , ca primul mandat presedintial a fost exercitat ca urmare a alegerilor din anul 1992, astfel încât domnul Ion Iliescu poate candida pentru un nou mandat la alegerile din anul 1996. În ceea ce privește solicitarea referitoare la judecarea contestațiilor cu citarea părților, arata ca, conform prevederilor

art. 85 din Legea nr. 68/1992 , aceasta nu este intemeiata, iar consideratiile de ordin politic, economic și moral nu reprezintă cauze de neeligibilitate.

CURTEA,

luând în dezbatere contestațiile înaintate de Biroul Electoral Central, constata ca este competența să le soluționeze în temeiul art. 144 lit. d) din Constituție, al

art. 27 din Legea nr. 47/1992

și al

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992 .

Analizînd contestațiile în raport cu prevederile Constituției, ale

Legii nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României și vazind concluziile reprezentantului Ministerului Public, Curtea retine următoarele:

Contestațiile se întemeiază, în esenta, pe un singur motiv, și anume ca domnul Ion Iliescu a îndeplinit doua mandate de Președinte al României după intrarea în vigoare a Constituției din anul 1991. În legătură cu acest motiv, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 septembrie 1996, și nu exista motive să se revină asupra celor statuate. Astfel, s-a stabilit ca "mandatul presedintial reglementat de Constituția României nu poate fi așezat în prelungirea unor durate de îndeplinire a funcției de Președinte al României anterioare intrării în vigoare a legii fundamentale" și ca "mandatul de Președinte al României din perioada 1992-1996 este primul mandat constituțional al domnului Ion Iliescu". În consecința, motivul invocat în legătură cu numărul mandatelor exercitate până în prezent de domnul Ion Iliescu este neîntemeiat.

În sprijinul argumentarii contestației domnului Pătrașcu Gheorghe s-a invocat și referirea la funcția de Președinte al României din Hotărârea nr. 18/1992 a Curții Constituționale, pronunțată într-un litigiu ce interesa funcțiile îndeplinite de domnul Ion Iliescu ca președinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale și al Consiliului Provizoriu de Uniune Naționala, fără însă să se facă distincția necesară între aceste funcții anterioare Constituției și regimul juridic al funcției de Președinte al României, definit prin mandatul constituțional prevăzut la art. 81 alin. (4). Examinînd

art. 5 din Decretul-lege nr. 2/1989

se constată că aceste dispoziții se referă la funcția de președinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale, ulterior al Consiliului Provizoriu de Uniune Naționala și nu de Președinte al României.

Prin urmare, Curtea Constituțională nu s-a referit niciodată în hotărârile sale la existenta unor mandate constituționale înaintea celui început după alegerile din septembrie 1992.

Celelalte "motive" invocate nu reprezintă impedimente juridice pentru ca o persoană să poată candida la funcția de Președinte al României, în sensul prevederilor art. 34 alin. (2), art. 16 alin. (3), art. 37 alin. (3), art. 35 alin. (2) și ale art. 81 alin. (4) din Constituție, astfel încât nu pot constitui temei legal pentru infirmarea înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Ion Iliescu la alegerile președințiale din 3 noiembrie 1996. În acest sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe hotărâri recente, neexistand temeiuri pentru a se reveni asupra celor statuate. Prin natura lor, aceste motive de ordin politic, economic și moral exced atribuțiilor Curții Constituționale, definite de Constituție și de

Legea nr. 69/1992 , putind fi apreciate, eventual, numai de către corpul electoral cu prilejul exprimarii votului.

În consecința, contestațiile ce fac obiectul judecații de fața urmează a fi respinse.

Pentru considerentele arătate și vazind dispozițiile art. 144 lit. d) din Constituție, ale art. 13 alin. (1) lit. B. a) și ale

art. 27 și 28 din Legea nr. 47/1992 , precum și ale art. 2 alin. (2) și ale

art. 11 alin. (2) și (3) din Legea nr. 69/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA

În numele legii

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neintemeiate contestațiile privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României, formulate de domnii Pătrașcu Gheorghe, Anghel Alexandru, Turianu Corneliu, Creanga Mihai, de doamnele Stoica Gabriela, Dandara Livia, Lazar Gilda, de domnul Marculescu Florin Gabriel, de doamnele Iuga Garofita, Popescu Simona și de domnul Florea Paul.

Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.