Regulamentul nr. 2/2005
privind ordinul de plată utilizat în operațiuni de transfer-credit
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Aprobat prin 1
- Ordinul nr. 11/2005 21 martie 2005 pentru aprobarea Regulamentului nr. 2/2005 privind veniturile Comisiei Naționale a Valoril…
Având în vedere prevederile
art. 22 alin. (1) și (2) din Legea nr. 312/2004
privind Statutul Băncii Naționale a României, ale
art. 56 alin. 1 din Legea nr. 58/1998
privind activitatea bancară, republicată, ale
art. 164 și 285 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2000
privind organizațiile cooperatiste de credit, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 200/2002 , cu modificările ulterioare, și ale
art. 4 alin. (2) din Legea nr. 541/2002
privind economisirea și creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ, cu modificările și completările ulterioare,
în temeiul
art. 48 din Legea nr. 312/2004 ,
Banca Națională a României emite prezentul regulament.
Capitolul I Dispoziții generale
Articolul 1
Prezentul regulament se aplică ordinelor de plată pentru plățile efectuate în monedă națională pe teritoriul României, cu excepția ordinelor de plată pentru plățile efectuate în baza instrucțiunilor de transfer-credit între diferite unități ale Trezoreriei Statului, celor procesate în conformitate cu
Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 10/1994
privind compensarea multilaterală a plăților interbancare fără numerar pe suport hârtie, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 bis din 29 martie 1996, cu modificările și completările ulterioare, și ordinelor de plată procesate în conformitate cu prevederile
Regulamentului Băncii Naționale a României nr. 1/2003
privind decontarea plăților de mică valoare în relația cu Trezoreria Statului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 14 iulie 2003.
Articolul 2
În înțelesul prezentului regulament, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
1. ordin de plată - o instrucțiune necondiționată, dată în orice formă de emitent instituției receptoare, în mod direct sau prin intermediul unui sistem de plăți, în scopul punerii la dispoziția unui beneficiar a sumei de plată indicate în ordinul de plată, prin creditarea unui cont al acestuia deschis la instituția destinatară sau, după caz, prin eliberarea sumei respective în numerar, în condițiile în care:
a) instituția receptoare dispune de fondurile corespunzătoare sumei de bani prevăzute în ordinul de plată fie prin debitarea unui cont al emitentului, fie prin încasarea în numerar a sumei respective de la emitent;
b) instrucțiunea nu prevede că plata trebuie să fie efectuată la cererea beneficiarului;
2. transfer-credit - o serie de operațiuni care începe prin emiterea de către plătitor a unui ordin de plată dat unei instituții de a pune la dispoziția unui beneficiar o anumită sumă de bani și care se finalizează prin acceptarea respectivului ordin de plată de către instituția destinatară;
3. emitent - persoana care emite un ordin de plată pe cont propriu; poate fi plătitorul sau orice instituție emitentă, inclusiv instituția inițiatoare;
4. plătitor - prima persoană care emite, în nume și pe cont propriu, ordinul de plată în cadrul unui transfer-credit; plătitorul poate fi un client al instituției inițiatoare sau instituția inițiatoare;
5. beneficiar - persoana desemnată prin ordinul de plată de către plătitor să primească o anumită sumă de bani; beneficiarul poate fi un client al instituției destinatare sau instituția destinatară;
6. instituție inițiatoare - prima instituție care emite un ordin de plată pe cont propriu în cadrul unui transfer-credit;
7. instituție destinatară - instituția care recepționează și acceptă un ordin de plată fie în nume propriu, fie pentru a pune la dispoziția beneficiarului o anumită sumă de bani, prin creditarea contului beneficiarului sau prin eliberarea sumei respective în numerar, în cadrul unui transfer-credit;
8. instituție emitentă - orice instituție, cu excepția instituției destinatare, care emite un ordin de plată, inclusiv instituția inițiatoare;
9. instituție receptoare - instituția care recepționează un ordin de plată în vederea executării acestuia, inclusiv instituțiile inițiatoare și destinatară;
10. instituție intermediară - orice instituție emitentă sau receptoare, alta decât cea a emitentului sau a beneficiarului, care participă la executarea unui transfer-credit;
11. instituție - oricare dintre următoarele entități:
a) o instituție de credit, în accepțiunea legislației bancare în vigoare;
b) Trezoreria Statului;
c) Banca Națională a României;
12. recepție - procedura prin care o instituție recunoaște că a primit un ordin de plată în vederea verificării autenticității acestuia printr-o procedură de securitate, a acceptării și executării ordinului de plată;
13. acceptare - procedura prin care o instituție recunoaște ca valabil un ordin de plată recepționat, în vederea executării, obligându-se să execute serviciul de a transfera fondurile corespunzătoare sumei prevăzute în ordinul de plată, la termenele și în condițiile dispuse de emitent prin ordinul de plată respectiv;
14. procedură de securitate - o procedură stabilită prin convenție între emitent și instituția receptoare, în scopul:
a) de a determina dacă un ordin de plată, o modificare sau o revocare a unui ordin de plată provine de la persoana indicată ca fiind emitent;
b) de a detecta erorile în transmiterea sau în conținutul ordinului de plată ori a comunicării de modificare sau revocare a acestuia;
15. executare - procedura de emitere a unui ordin de plată de către o instituție emitentă cu scopul de a pune în aplicare un ordin de plată acceptat anterior sau, în cazul instituției destinatare, punerea la dispoziția beneficiarului a sumei indicate în ordinul de plată;
16. perioadă de executare - o perioadă de o zi sau două zile bancare consecutive în care un ordin de plată poate fi executat, în conformitate cu prevederile prezentului regulament, care începe cu ziua bancară în care ordinul de plată a fost acceptat;
17. zi bancară - acea parte a unei zile pe parcursul căreia o instituție recepționează, acceptă sau refuză executarea ordinelor de plată, a modificărilor și revocărilor acestora;
18. procesare directă (în engl. straight-throughprocessing sau STP) - procesare automată a ordinelor de plată de către instituții, inclusiv în ceea ce privește acceptarea și executarea acestora, fără nici o intervenție umană;
19. revocarea unui ordin de plată - anularea unui ordin de plată dat de un emitent unei instituții receptoare, la solicitarea emitentului, până cel mai târziu în momentul acceptării acestuia de către instituția receptoare.
Capitolul II Conținutul ordinului de plată
Articolul 3
Fără a restricționa instituția inițiatoare și plătitorul să convină și includerea altor mențiuni sau utilizarea unui anumit format, ordinul de plată trebuie să includă următoarele elemente obligatorii:
a) identificarea ca ordin de plată;
b) identificarea plătitorului, prin nume/denumire și cont (codul IBAN al contului acestuia deschis la instituția inițiatoare, codul IBAN atribuit centralei ori unității teritoriale a instituției inițiatoare sau, după caz, codul BIC) ori doar prin nume/denumire, în cazul în care plătitorul nu are cont deschis la instituția inițiatoare;
c) identificarea beneficiarului, prin nume/denumire și cont (codul IBAN al contului acestuia deschis la instituția destinatară, codul IBAN atribuit centralei ori unității teritoriale a instituției destinatare sau, după caz, codul BIC) ori prin nume/denumire și adresă, în cazul în care beneficiarul nu are cont deschis la instituția destinatară;
d) identificarea instituției inițiatoare, prin denumirea centralei sau, după caz, a unității teritoriale și/sau codul BIC, în cazul în care plătitorul diferă de instituția inițiatoare;
e) identificarea instituției receptoare, prin denumirea centralei sau, după caz, a unității teritoriale și/sau codul BIC, în cazul în care beneficiarul diferă de instituția receptoare;
f) suma și denominarea sumei;
g) data emiterii ordinului de plată, care trebuie să fie unică, posibilă și certă;
h) elementul sau elementele care să permită verificarea autenticității ordinului de plată de către instituția inițiatoare.
În cazul plăților efectuate în relația cu Trezoreria Statului, ordinul de plată va conține în plus următoarele elemente obligatorii:
a) codul de identificare fiscală al plătitorului;
b) codul de identificare fiscală al beneficiarului;
c) numărul de evidență a plății, alocat de Agenția Națională de Administrare Fiscală;
d) numărul ordinului de plată dat de plătitor;
e) referințe privind conținutul economic al operațiunii;
f) data debitării contului plătitorului de către instituția inițiatoare (care se va completa de către instituția inițiatoare).
În plus față de mențiunile prevăzute la alin. (1) și (2), instituția inițiatoare va putea conveni cu plătitorul ca acesta să furnizeze, după caz, și elemente suplimentare, cum ar fi, spre exemplu:
a) exprimarea în litere a sumei prevăzute în ordinul de plată;
b) data plății, care reprezintă ziua bancară în care plătitorul dorește ca fondurile să fie puse la dispoziția beneficiarului de către instituția destinatară, în cazul în care această dată este prevăzută de plătitor;
c) referințe privind conținutul economic al operațiunii care a generat ordinul de plată, în cazul plăților interbancare;
d) ordinul expres al plătitorului ca instituția inițiatoare să execute ordinul de plată printr-un anumit sistem de plăți sau printr-o anumită instituție intermediară;
e) codul de identificare fiscală al plătitorului, în cazul plăților interbancare.
Ordinele de plată introduse de instituții în sistemele de plăți vor satisface și cerințele prevăzute în regulile sistemelor respective.
În cazul în care în ordinele de plată sunt prevăzute informații în formă codificată sau trunchiată conform înțelegerii instituțiilor receptoare cu emitenții (inclusiv instituții emitente), instituțiile receptoare vor dezvolta în operațiunile lor metode de decodificare (relevare) cu performanțe minime acceptate de comun acord, care să permită evitarea riscului de a opera cu mențiuni obligatorii insuficient definite și nesatisfăcătoare pentru cel care se constituie obligat printr-un ordin de plată.
În cazul ordinelor de plată care iau forma unor mesaje electronice de plată transmise prin sisteme de plăți, datorită restricțiilor impuse de utilizarea unor mesaje electronice standard, numele/denumirile titularilor de conturi și, după caz, adresele acestora pot fi trunchiate de instituții în momentul completării mesajelor electronice aferente. Trunchierea se va realiza prin metode stabilite prin convenție încheiată între instituții. Metodele de trunchiere trebuie să asigure un grad adecvat de siguranță în interpretarea informațiilor trunchiate și vor fi aduse de instituții la cunoștință clienților, în scris.
Capitolul III Obligațiile părților și principii de procedură
Secțiunea 1 Obligațiile emitentului
Articolul 4
Ordinele de plată vor fi completate în conformitate cu cerințele prevăzute la art. 3.
Un emitent este obligat printr-un ordin de plată numai dacă acesta a fost emis de el sau de o persoană mandatată de acesta.
În cazul în care un ordin de plată a fost supus aplicării unei proceduri de securitate, alta decât simpla comparare a semnăturilor, un prezumat emitent, care nu este obligat conform prevederilor alin. (2), va fi ținut răspunzător dacă:
a) instituția receptoare a acceptat ordinul de plată recepționat, în urma verificării autenticității acestuia prin aplicarea procedurii de securitate;
b) procedura de securitate aplicată de instituția receptoare reprezintă o metodă rezonabilă pentru asigurarea protecției împotriva plăților neautorizate, acceptată și utilizată de instituțiile de credit.
Articolul 5
Un prezumat emitent nu este totuși ținut răspunzător conform art. 4 alin. (3) dacă dovedește că ordinul de plată acceptat de instituția receptoare, în forma recepționată, a rezultat din acțiunea unei persoane, alta decât:
a) un actual sau un fost angajat al prezumatului emitent; sau
b) o persoană a cărei relație cu prezumatul emitent i-a permis acesteia accesul la procedura de securitate.
Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care instituția receptoare dovedește că ordinul de plată a rezultat din acțiunea unei persoane care a avut acces la procedura de securitate din vina prezumatului emitent.
Articolul 6
Un emitent este obligat printr-un ordin de plată în termenii prevăzuți în ordinul de plată recepționat de instituția receptoare.
Emitentul nu este ținut răspunzător de un duplicat eronat al unui ordin de plată, de o eroare sau de o neconcordanță dintr-un ordin de plată, dacă:
a) emitentul și instituția receptoare au convenit o procedură de detectare a duplicatelor eronate, a erorilor sau neconcordanțelor din ordinele de plată; și
b) utilizarea procedurii de la lit. a) de către instituția receptoare a evidențiat ori ar fi putut evidenția duplicatul eronat, eroarea sau neconcordanța.
Articolul 7
Obligația emitentului de a plăti instituției receptoare pentru un ordin de plată emis se naște la momentul când instituția receptoare acceptă respectivul ordin de plată, dar această plată nu este obligatoriu a fi efectuată înainte de începutul perioadei de executare a respectivului ordin de plată. În cazul în care plata se face totuși înaintea începutului perioadei de executare a ordinului de plată, aceasta se consideră efectuată pe riscul emitentului.
Articolul 8
Prevederile art. 4-7 se aplică în mod corespunzător și în cazul modificării și revocării unui ordin de plată.
Articolul 9
Plata obligației emitentului față de instituția receptoare, conform art. 7, se consideră a fi efectuată:
a) în momentul în care s-a făcut debitarea contului emitentului, în cazul în care acesta are un cont deschis la instituția receptoare, sau în momentul punerii la dispoziție instituției receptoare a fondurilor aferente ordinului de plată, în numerar, în cazul în care emitentul nu deține un cont la instituția receptoare; sau
b) în momentul în care instituția emitentă creditează un cont al instituției receptoare deschis la aceasta; sau
c) în momentul în care instituția emitentă creditează un cont al instituției receptoare deschis la o altă instituție; sau
d) în momentul în care decontarea finală este făcută în contul instituției receptoare în conformitate cu regulile unui sistem de plăți sau cu un acord de compensare bilaterală existent între instituția emitentă și cea receptoare; sau
e) la un alt moment prevăzut de legislație, dacă prevederile lit. a), b), c) și d) nu sunt aplicabile.
Secțiunea 2 Acceptarea sau refuzul unui ordin de plată de către o instituție receptoare, alta decât instituția destinatară
Articolul 10
O instituție receptoare poate accepta sau poate refuza un ordin de plată recepționat de la emitent.
Articolul 11
Un ordin de plată se consideră acceptat de către instituția receptoare în oricare dintre următoarele situații:
a) la recepția sa de la emitent, în cazul în care între emitent și instituția receptoare există un acord în acest sens, în vigoare la începutul perioadei de executare a ordinului de plată, inclusiv cu privire la procedura de înregistrare a momentului recepției;
b) în momentul în care instituția receptoare l-a înștiințat pe emitent privind acceptarea; sau
c) în momentul în care instituția receptoare procedează la executare;
d) în momentul în care instituția receptoare a debitat un cont al emitentului deschis la aceasta, ca plată pentru ordinul de plată respectiv;
e) în momentul încasării în numerar de la emitent a sumei prevăzute în ordinul de plată, în cazul în care emitentul nu are cont deschis la instituția receptoare.
Articolul 12
O instituție receptoare care nu acceptă un ordin de plată este obligată să transmită emitentului, în forma convenită între aceștia, o comunicare de refuz a executării ordinului de plată, inclusiv motivul refuzului, până cel târziu la sfârșitul ultimei zile a perioadei de executare.
Fac excepție de la această regulă situațiile în care:
a) instituția receptoare nu îl poate identifica pe emitent din lipsă de informații;
b) plata urmează să se realizeze prin debitarea contului emitentului deschis la instituția receptoare și nu există suficiente fonduri pentru aceasta;
c) plata urmează să se realizeze în alte moduri și aceasta nu a fost efectuată.
Articolul 13
Un ordin de plată recepționat își încetează efectele dacă nu este nici acceptat nici refuzat, conform art. 10-12, până la sfârșitul celei de-a doua zile bancare următoare momentului recepției inclusiv.
Secțiunea 3 Obligațiile instituției receptoare, alta decât instituția destinatară
Articolul 14
O instituție receptoare care acceptă un ordin de plată are obligația să execute respectivul ordin de plată până cel târziu în ziua bancară următoare datei acceptării.
Dacă în ordinul de plată este indicată o anumită dată a plății mai îndepărtată, instituția receptoare va executa ordinul de plată acceptat, astfel încât data respectivă să fie respectată.
Articolul 15
O instituție receptoare care recepționează un ordin de plată după încheierea zilei bancare are dreptul să considere că ordinul de plată respectiv a fost recepționat în ziua bancară următoare acestei date.
Articolul 16
Dacă o instituție receptoare consideră că nu este posibil să execute un ordin de plată primit de la un emitent în condițiile cerute de acesta sau că executarea respectivului ordin de plată ar determina costuri excesive ori întârzieri în finalizarea transferului-credit, respectiva instituție trebuie să aducă de îndată acest fapt la cunoștință emitentului, printr-o comunicare în scris, înainte de încheierea perioadei de executare a ordinului de plată și să îi solicite instrucțiuni suplimentare.
Dacă un ordin de plată nu poate fi executat deoarece nu conține poate mențiunile obligatorii sau datorită insuficienței ori inconsecvenței datelor pe care le conține, instituția receptoare îl va înștiința pe emitent, dacă acesta poate fi identificat, prin mijloacele convenite de părți, cel mai târziu în ziua bancară următoare ultimei zile a perioadei de executare.
Dacă termenul prevăzut la alin. (1) și (2) nu a fost respectat, instituția receptoare poate datora emitentului dobânzi de întârziere pentru orice sumă primită de la emitent pentru perioada în care a reținut suma respectivă peste termenele prevăzute la alin. (1) și (2). Această dobândă va fi dedusă din dobânda de întârziere plătibilă beneficiarului conform art. 30 alin. (1).
Secțiunea 4 Acceptarea sau refuzul unui ordin de plată de către instituția destinatară
Articolul 17
Instituția destinatară poate accepta sau poate refuza un ordin de plată primit de la un emitent.
Articolul 18
În cazul în care ordinul de plată primit de la instituția destinatară identifică beneficiarul atât prin nume/denumire, cât și printr-un cod IBAN/BIC, iar aceste două informații identifică persoane diferite, în vederea acceptării, instituția beneficiarului poate proceda după cum urmează:
a) în cazul în care instituția destinatară procesează ordinele de plată în mod direct, aceasta va lua în considerare doar codul IBAN/BIC ca element unic de identificare a beneficiarului în vederea creditării contului acestuia;
b) în celelalte cazuri, instituția destinatară va verifica dacă numele/denumirea beneficiarului și codul IBAN/BIC identifică același beneficiar, în caz contrar acceptarea ordinului de plată neputându-se realiza.
În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), instituția destinatară nu este ținută răspunzătoare pentru ordinele de plată în care numele/denumirea beneficiarului și codul IBAN/BIC nu identifică același beneficiar.
În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), la solicitarea emitentului, instituția destinatară va depune diligențele necesare pentru recuperarea fondurilor bănești direcționate în mod necuvenit în contul beneficiarului identificat doar după codul IBAN/BIC și pentru returnarea acestora emitentului, cu deducerea corespunzătoare a tuturor cheltuielilor legate de returnare.
În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), pentru creditarea eronată a unui cont, altul decât cel al beneficiarului identificat și prin nume/denumire, instituția destinatară este ținută răspunzătoare de consecințele ce decurg din această acțiune.
În cazul în care ordinul de plată primit de Trezoreria Statului în calitate de instituție destinatară identifică beneficiarul atât prin nume/denumire, cât și printr-un cod de identificare fiscală, iar aceste două informații identifică persoane diferite, aceasta va lua în considerare doar codul de identificare fiscală ca element unic de identificare a beneficiarului în vederea creditării contului acestuia.
În cazul în care ordinul de plată primit de Trezoreria Statului în calitate de instituție destinatară identifică conținutul economic al operațiunii atât prin explicații, cât și printr-un cod IBAN, iar aceste două informații reprezintă informații diferite, aceasta va lua în considerare doar codul IBAN ca element unic de identificare a conținutului economic al operațiunii în vederea creditării contului beneficiarului.
În cazurile prevăzute la alin. (5) și (6), Trezoreria Statului nu este ținută răspunzătoare pentru ordinele de plată în care numele/denumirea beneficiarului și codul de identificare fiscală nu identifică același beneficiar sau pentru ordinele de plată în care referințele privind conținutul economic al operațiunii și codul IBAN nu exprimă același lucru.
Restituirea, la solicitarea emitentului, a sumelor înregistrate în conturi bugetare de către Trezoreria Statului potrivit prevederilor alin. (5) și (6) se efectuează potrivit reglementărilor legale în vigoare în domeniul fiscal.
Articolul 19
Un ordin de plată se consideră acceptat de către instituția destinatară în oricare dintre următoarele situații:
a) la recepția sa de la emitent, în cazul în care între emitent și instituția destinatară există un acord în acest sens în vigoare la momentul recepției, inclusiv cu privire la procedura de înregistrare a momentului recepției;
b) în momentul în care instituția destinatară l-a înștiințat pe emitent privind acceptarea;
c) în momentul în care instituția destinatară a debitat un cont al emitentului deschis la aceasta ca plată pentru ordinul de plată respectiv;
d) în momentul în care a creditat contul beneficiarului sau a pus, în alt mod, fondurile bănești la dispoziția acestuia;
e) în momentul în care a comunicat beneficiarului că are dreptul să retragă sau să utilizeze fondurile provenite în urma acceptării ordinului de plată respectiv;
f) în momentul în care instituția destinatară a utilizat fondurile pentru acoperirea unei datorii a beneficiarului față de aceasta sau le-a folosit în conformitate cu hotărârea unei instanțe judecătorești ori a unei alte autorități competente.
Articolul 20
Instituția destinatară care nu acceptă un ordin de plată recepționat este obligată să transmită emitentului, în forma convenită între aceștia, o comunicare de refuz a executării ordinului de plată, inclusiv motivul refuzului, până cel târziu la sfârșitul zilei bancare următoare ultimei zile din perioada de executare. Fac excepție de la această regulă situațiile în care:
a) instituția destinatară nu poate identifica emitentul din lipsă de informații;
b) plata obligației emitentului față de instituția destinatară, respectiv a sumei prevăzute în ordinul de plată, nu se poate realiza;
c) executarea ordinului de plată a fost refuzată de un sistem de plăți, caz în care comunicarea de refuz se realizează în conformitate cu regulile sistemului respectiv.
Articolul 21
Un ordin de plată își încetează efectele dacă nu este nici acceptat nici refuzat, conform art. 19 și 20, până la sfârșitul celei de-a doua zile bancare următoare ultimei zile a perioadei de executare.
Secțiunea 5 Obligațiile instituției destinatare
Articolul 22
În urma acceptării unui ordin de plată, instituția destinatară are obligația să pună fondurile la dispoziția beneficiarului în ziua acceptării sau cel mai târziu în ziua bancară următoare ori să le folosească în concordanță cu mențiunile conținute de ordinul de plată și cu relațiile contractuale existente între ea și beneficiar.
Articolul 23
Dacă un ordin de plată nu poate fi executat deoarece nu conține toate mențiunile obligatorii sau datorită insuficienței ori inconsecvenței datelor pe care le conține, instituția destinatară îl va înștiința pe emitent, dacă acesta poate fi identificat, prin mijloacele convenite de părți, cel mai târziu în ziua bancară următoare ultimei zile a perioadei de executare.
Articolul 24
În cazul în care beneficiarul, altul decât o instituție, nu are cont deschis la instituția destinatară, iar fondurile prevăzute în ordinul de plată urmează să fie puse la dispoziția beneficiarului în numerar, instituția destinatară are obligația înștiințării beneficiarului identificabil, cel mai târziu în ziua bancară următoare finalizării transferului-credit.
În situațiile prevăzute la alin. (1), instituția destinatară va păstra la dispoziția beneficiarului suma aferentă ordinului de plată pentru o perioadă de maximum 10 zile bancare de la data finalizării transferului-credit, după care va returna instituției inițiatoare suma respectivă în ziua bancară următoare expirării acestui termen, mai puțin costurile aferente returnării.
Capitolul IV Soluționarea transferurilor-credit nefinalizate, eronate sau întârziate
Secțiunea 1 Returnarea fondurilor bănești în cazul transferurilor-credit nefinalizate
Articolul 25
În cazul în care un transfer-credit nu este finalizat, instituția inițiatoare este obligată să returneze plătitorului suma primită de la acesta în baza ordinului de plată.
Dacă la restituirea sumei rezultând din ordinul de plată neexecutat apar din partea plătitorului pretenții de dobânzi de întârziere, acestea vor fi achitate plătitorului de către instituția inițiatoare, pentru intervalul de timp cuprins între începutul perioadei de executare și data returnării sumei.
Instituția inițiatoare și fiecare instituție emitentă ulterioară au dreptul la recuperarea oricăror fonduri bănești plătite instituției receptoare către care au emis ordinul de plată, împreună cu dobânda de întârziere calculată pentru intervalul de timp cuprins între începutul perioadei de executare și data returnării sumei.
Prevederile alin. (1)-(3) nu pot fi schimbate printr-un acord intervenit între părți.
Dacă ordinul de plată nu s-a executat din cauza unor motive care nu țin de plătitor, achitarea dobânzilor de întârziere datorate conform alin. (2) și (3) se va face la cererea plătitorului sau a oricărei instituții emitente.
O instituție receptoare nu este obligată conform alin. (1) să returneze fondurile bănești care au făcut obiectul unui ordin de plată recepționat dacă, la rândul său, instituția nu poate obține returnarea respectivelor fonduri deoarece instituția intermediară care a primit ordin expres să execute transferul-credit a suspendat executarea respectivei plăți sau este oprită de lege să efectueze returnarea respectivei sume.
Articolul 26
O instituție receptoare obligată să returneze o sumă pentru un transfer-credit nefinalizat este descărcată de această obligație față de emitentul ordinului de plată respectiv atunci când face returnarea direct plătitorului. În aceste condiții, instituția inițiatoare, precum și orice altă instituție obligată să returneze suma sunt descărcate de respectiva obligație de plată.
Articolul 27
Un plătitor care, conform prevederilor prezentei secțiuni, are dreptul să recupereze o sumă prevăzută într-un ordin de plată poate recupera fondurile respective de la orice instituție obligată să returneze suma, în cazul în care acea instituție nu a făcut anterior acest lucru.
Articolul 28
Prevederile art. 26-27 nu se aplică unei instituții dacă prin aplicarea acestora ar fi afectate drepturile și obligațiile instituției respective decurgând dintr-un acord sau din regulile unui sistem de plăți, în vigoare, și la care ea participă.
Secțiunea 2 Soluționarea transferurilor-credit eronate
Articolul 29
În cazul în care suma prevăzută într-un ordin de plată emis de către o instituție receptoare este mai mică decât suma prevăzută în ordinul de plată pe care l-a acceptat anterior în vederea executării și aceasta nu se datorează deducerii costurilor aferente transferului, respectiva instituție este obligată să emită un ordin de plată pentru diferență.
În cazul în care transferul-credit a fost finalizat, dar suma prevăzută într-un ordin de plată emis de către instituția emitentă este mai mare decât cea prevăzută în ordinul de plată pe care l-a acceptat anterior în vederea executării, respectiva instituție are dreptul să recupereze diferența de la beneficiar, respectiv beneficiarul este obligat să restituie în această circumstanță diferența respectivă către instituția emitentă la prima cerere a acesteia.
Secțiunea 3 Soluționarea transferurilor-credit finalizate cu întârziere
Articolul 30
În cazul în care un transfer-credit este finalizat cu întârziere datorită faptului că o instituție receptoare nu și-a respectat obligațiile conform art. 16 alin. (1) și (2), beneficiarul poate solicita plata unei dobânzi de întârziere, calculată la suma prevăzută în ordinul de plată pentru perioada de întârziere cauzată, pentru această obligație fiind emise instrumente de plată distincte.
Obligația unei instituții receptoare conform alin. (1) poate fi stinsă prin efectuarea plății către instituția receptoare următoare sau direct către beneficiarul ordinului de plată. În cazul în care o instituție receptoare, alta decât instituția destinatară, primește o astfel de sumă, aceasta are obligația să transmită respectiva sumă următoarei instituții receptoare. În cazul în care instituția receptoare este instituția destinatară, aceasta va transmite respectiva sumă beneficiarului.
Articolul 31
Instituția inițiatoare și orice instituție receptoare ulterioară care nu este instituție obligată conform art. 30 alin. (1) are dreptul să-și recupereze dobânda de întârziere plătită emitentului de la care a recepționat un ordin de plată, fie de la instituția receptoare căreia i-a transmis această sumă, fie de la instituția obligată conform aceluiași articol.
Articolul 32
O instituție receptoare care nu face o comunicare conform art. 16 alin. (1) și (2) este obligată să plătească dobândă de întârziere emitentului ordinului de plată pentru orice sumă pe care a primit-o de la acesta conform art. 7 pentru perioada în care a reținut suma respectivă peste perioada prevăzută la art. 16 alin. (1) și (2).
O instituție destinatară care nu face o comunicare conform art. 23-24 este obligată să plătească dobândă de întârziere emitentului ordinului de plată pentru orice sumă pe care a primit-o de la acesta conform art. 7, calculată pentru perioada în care a reținut suma respectivă.
În cazul în care instituția destinatară nu își îndeplinește una dintre obligațiile prevăzute la art. 22-24, aceasta este obligată față de beneficiar, în termenii înțelegerilor dintre cele două părți.
Articolul 33
Dobânzile de întârziere datorate conform art. 30-32 se achită la cererea celor îndreptățiți.
Dobânda de întârziere se va calcula prin aplicarea unei rate a dobânzii convenite, care nu poate fi mai mică decât rata dobânzii de referință stabilită de Banca Națională a României.
Capitolul V Finalizarea transferului-credit
Articolul 34
În cazul în care un ordin de plată a fost emis în scopul stingerii unei obligații a plătitorului față de beneficiar, această obligație este stinsă în momentul în care instituția destinatară acceptă ordinul de plată în favoarea beneficiarului.
Un transfer-credit este finalizat atunci când are loc acceptarea prevăzută la alin. (1).
În momentul în care transferul-credit este finalizat, instituția destinatară devine obligată față de beneficiar pentru suma înscrisă pe ordinul de plată acceptat.
Articolul 35
Un transfer-credit este finalizat indiferent dacă suma prevăzută în ordinul de plată acceptat de instituția destinatară este mai mică decât suma prevăzută inițial de către plătitor în ordinul de plată datorită faptului că una sau mai multe instituții receptoare au dedus valoarea costurilor aferente.
Finalizarea transferului-credit nu împiedică exercitarea dreptului beneficiarului de a recupera ulterior totalul acestor costuri aferente de la plătitor.
Articolul 36
Până la finalizarea unui transfer-credit fiecare instituție implicată în acesta are obligația de a sprijini plătitorul sau oricare instituție emitentă anterioară. De asemenea, fiecare instituție implicată are dreptul de a solicita sprijinul oricărei instituții receptoare ulterioare, în vederea finalizării în condiții corespunzătoare a transferului-credit.
Capitolul VI Dispoziții finale
Articolul 37
Prezentul regulament intră în vigoare la data de 8 aprilie 2005.
Președintele Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României, Mugur Constantin Isărescu București, 23 februarie 2005. Nr. 2.
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.