Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 606/2005

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, precum și a ordonanței în integralitate

prezumat în vigoare

Data actului
15 noiembrie 2005
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 1156 din 20 decembrie 2005
Citează
11 acte
Structură
0 articole · 22.155 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OUG nr. 92/2004 10 noiembrie 2004 (prevederi anume) privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici…

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mădălina Ștefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, excepție ridicată de Constantina Gurănoiu în Dosarul nr. 749/CA/2005 al Tribunalului Dolj - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 452D/2005, nr. 453D/2005, nr. 460D/2005 și nr. 461D/2005. La apelul nominal în aceste dosare lipsesc, de asemenea, autorii excepției, Emanuel Andi Georgescu, Marian Sevastian Popescu, Daniela Pavel, Mihaela Maria Mihai, precum și părțile Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj și Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Sibiu, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea celor cinci dosare, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.

În temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 452D/2005, nr. 453D/2005, nr. 460D/2005 și nr. 461D/2005 la Dosarul nr. 451D/2005, care este primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, făcând referire la

Decizia nr. 289 din 7 iunie 2005 , prin care Curtea Constituțională a respins criticile de neconstituționalitate referitoare la

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 9 mai 2005 și din 12 mai 2005, pronunțate de Tribunalul Dolj - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarele nr. 749/CA/2005, nr. 751/CA/2005 și nr. 755/CA/2005, și prin încheierile din 12 mai 2005, pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarele nr. 886/2005 și nr. 882/2005, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005. Excepția a fost ridicată de către Constantina Gurănoiu, Emanuel Andi Georgescu și Marian Sevastian Popescu și, respectiv, de Daniela Pavel și Mihaela Maria Mihai cu prilejul soluționării unor contestații împotriva deciziilor Direcției Generale a Finanțelor Publice Dolj, respectiv ale Direcției de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Sibiu, prin care s-a stabilit salariul de încadrare în funcția publică de consilier juridic.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că textul de lege criticat aduce atingere statutului funcționarilor publici și drepturilor acestora, domeniu rezervat legii organice. Astfel, aceste dispoziții nu aduc modificări numai în ceea ce privește salarizarea funcționarilor publici, ci schimbă gradul profesional al acestora. De asemenea, apreciază că nu există o situație extraordinară care să justifice adoptarea ordonanței de urgență, astfel încât este afectat regimul unei instituții fundamentale a statului. În ceea ce privește delegarea legislativă prevăzută de dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție, aceasta nu poate opera în ceea ce privește adoptarea unor modificări ale funcțiilor publice, în această situație nefiind dovedit caracterul urgent. De altfel, așa cum rezultă din motivarea caracterului urgent al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2004 , aceasta se referă numai la asigurarea unor drepturi salariale ale funcționarilor publici, în cazul acesta putând opera delegarea legislativă, astfel că modificarea funcțiilor publice printr-o ordonanță de urgență nu poate fi considerată ca fiind constituțională.

Tribunalul Dolj - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că "textul

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

nu modifică încadrările în funcție, ci corelează gradul profesional cu prevederile

art. 14 din Legea nr. 188/1999

privind statutul funcționarilor publici, republicată, având în vedere modificările aduse acestei legi prin

Legea nr. 161/2003 ". De asemenea, consideră că este neîntemeiată susținerea potrivit căreia Guvernul nu a motivat caracterul urgent al ordonanței, deoarece preambulul acesteia conține explicitarea cauzei de urgență care a impus adoptarea actului normativ.

Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În acest sens arată că, "având în vedere că, prin art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituția României se stabilește că statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică, iar în acest sens a fost adoptată

Legea nr. 188/1999 , dar că prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

se aduc modificări esențiale ale statutului funcționarilor publici reglementat inițial prin

Legea nr. 188/1999 , aceasta contravine art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituția României".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, arată că instanța de contencios constituțional a statuat, în

Decizia nr. 85/2001 ,

Decizia nr. 15/2000

și

Decizia nr. 101/2004 , că "interdicția reglementării de către Guvern în domeniul legii organice privește numai ordonanțele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare", având în vedere că "ordonanța de urgență nu este o varietate a ordonanței emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ, adoptat de Guvern, în temeiul unei prevederi constituționale care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă față unui caz excepțional". Prin urmare, în domeniile rezervate reglementării la nivel de lege organică, Guvernul poate lua măsuri, prin ordonanță de urgență, cu condiția motivării urgenței reglementării în situații extraordinare. Astfel, critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 , raportat la prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, este neîntemeiată. În ceea ce privește critica potrivit căreia nu a existat o situație extraordinară care să justifice adoptarea reglementărilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2004 , se arată că chiar din preambulul ordonanței de urgență rezultă că măsurile reglementate prin dispozițiile acesteia "vizează interesul social, buna desfășurare a activității în administrația publică, creșterea calității serviciului public și constituie situații de urgență și extraordinare".

De asemenea, se apreciază că motivarea urgenței din preambulul actului normativ se referă la întregul conținut al acestuia, nu numai la prevederile referitoare la salarizarea funcționarilor publici, avându-se în vedere că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

are ca obiect de reglementare drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, conform prevederilor art. 1 alin. (2) lit. b) din acest act normativ, sistemul de salarizare a funcționarilor publici urmărind "și crearea unei ierarhizări a sistemului de salarizare pe categorii, clase, grade profesionale". În concluzie, se consideră că, referitor la

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 , sunt îndeplinite exigențele stabilite de Curtea Constituțională, prin jurisprudența sa, cu privire la interesul public și urgența reglementării pentru aprecierea constituționalității ordonanțelor de urgență. De asemenea, se arată că dispozițiile criticate ca fiind neconstituționale nu constituie reglementări în nici unul dintre domeniile expres și limitativ enumerate prin prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție, excepția de neconstituționalitate fiind neîntemeiată.

Avocatul Poporului arată că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

față de prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție, deoarece reîncadrarea funcționarilor publici în funcție de noile criterii stabilite este justificată, în cuprinsul ordonanței de urgență, de "interesul social, buna desfășurare a activității în administrația publică, creșterea calității serviciului public și constituie situații de urgență și extraordinare".

De asemenea, arată că nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia dispozițiile

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

încalcă prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție, deoarece reîncadrarea funcționarilor publici în funcție de noile criterii nu afectează regimul instituțiilor fundamentale ale statului prevăzute în titlul III al Constituției, respectiv Parlamentul, Guvernul, Administrația publică și Autoritatea judecătorească, și nici pe cel al autorităților publice, care sunt reglementate în alte titluri ale Legii fundamentale, cum ar fi Curtea Constituțională, Avocatul Poporului, Curtea de Conturi și Consiliul Economic și Social.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Deși Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 , din motivarea excepției rezultă că autorii acesteia se referă și la neconstituționalitatea ordonanței în integralitatea sa. Astfel, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 , precum și ordonanța în integralitate.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.091 din 23 noiembrie 2004, și a fost aprobată cu modificări prin

Legea nr. 76/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 18 aprilie 2005. Art. 6 are următorul cuprins:

- Art. 6: "(1) Funcționarii publici de execuție salarizați potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2004

privind unele măsuri în domeniul funcției publice, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul 3 se reîncadrează în gradul profesional asistent și beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanță de urgență în anexele nr. I-IV, pentru funcția publică de execuție deținută, gradul profesional asistent, treapta 3 de salarizare.

(2) Funcționarii publici de execuție salarizați potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2004 , la categoria A, B sau C, clasa III, gradul 2 se reîncadrează în gradul profesional asistent și beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanță de urgență în anexele nr. I-IV, pentru funcția publică de execuție deținută, gradul profesional asistent, treapta 2 de salarizare.

(3) Funcționarii publici de execuție salarizați potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2004 , la categoria A, B sau C, clasa III, gradul 1 se reîncadrează în gradul profesional asistent și beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanță de urgență în anexele nr. I-IV, pentru funcția publică de execuție deținută, gradul profesional asistent, treapta 1 de salarizare.

(4) Funcționarii publici de execuție salarizați potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2004 , la categoria A, B sau C, clasa II, gradul 3 se reîncadrează în gradul profesional principal și beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanță de urgență în anexele nr. I-IV, pentru funcția publică de execuție deținută, gradul profesional principal, treapta 3 de salarizare.

(5) Funcționarii publici de execuție salarizați potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2004 , la categoria A, B sau C, clasa II, gradul 2 se reîncadrează în gradul profesional principal și beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanță de urgență în anexele nr. I-IV, pentru funcția publică de execuție deținută, gradul profesional principal, treapta 2 de salarizare.

(6) Funcționarii publici de execuție salarizați potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2004

la categoria A, B sau C, clasa II, gradul 1 se reîncadrează în gradul profesional principal și beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanță de urgență în anexele nr. I-IV, pentru funcția publică de execuție deținută, gradul profesional principal, treapta 1 de salarizare.

(7) Funcționarii publici de execuție salarizați potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2004 , la categoria A, B sau C, clasa I, gradul 3 se reîncadrează în gradul profesional superior și beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanță de urgență în anexele nr. I-IV, pentru funcția publică de execuție deținută, gradul profesional superior, treapta 3 de salarizare.

(8) Funcționarii publici de execuție salarizați potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2004 , la categoria A, B sau C, clasa I, gradul 2 se reîncadrează în gradul profesional superior și beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanță de urgență în anexele nr. I-IV, pentru funcția publică de execuție deținută, gradul profesional superior, treapta 2 de salarizare.

(9) Funcționarii publici de execuție salarizați potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2004 , la categoria A, B sau C, clasa I, gradul 1 se reîncadrează în gradul profesional superior și beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanță de urgență în anexele nr. I-IV, pentru funcția publică de execuție deținută, gradul profesional superior, treapta 1 de salarizare."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor art. 73 alin. (3) lit. j) și art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, care au următorul conținut:

- Art. 73 alin. (3) lit. j): "(3) Prin lege organică se reglementează: [... ] j) statutul funcționarilor publici;";

- Art. 115 alin. (4) și (6): "(4) Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora.[...]

(6) Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, statutul funcționarilor publici se stabilește prin lege organică, iar sistemul de salarizare a acestei categorii de funcționari ține de statutul lor. Atât încadrarea prin lege a diferiților funcționari publici în anumite categorii, clase și grade profesionale, cât și salarizarea conform acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica, pentru viitor, tot prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ținând seama și de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp. De asemenea, ține de opțiunea liberă a legiuitorului încadrarea în categorii, clase și grade profesionale a funcționarilor publici.

Având în vedere aceste considerente, apare ca fiind legitimată, din punct de vedere constituțional, emiterea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2004 , care, după cum se arată în art. 1 alin. (1), își propune să reglementeze drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005. Din cuprinsul acestui articol rezultă cu claritate că noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, ci exclusiv pentru anul 2005.

Analizând prevederile

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

în raport cu principiul constituțional al egalității în drepturi, Curtea constată că acest text de lege se aplică deopotrivă tuturor funcționarilor publici de execuție, fără a crea privilegii sau discriminări.

În consecință, neretroactivitatea legii, nediscriminarea ori restrângerea numai în situații limitativ prevăzute a exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale, principii consacrate de art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) și art. 53 din Constituție, în deplină concordanță cu reglementările internaționale invocate, nu sunt încălcate prin dispozițiile

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 .

În continuare, analizând critica autorilor excepției raportată la dispozițiile art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, Curtea reține că interdicția reglementării în domenii care fac obiectul legilor organice este prevăzută de alin. (1) al aceluiași articol constituțional pentru ordonanțele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament. Această interdicție nu operează și în cazul ordonanțelor de urgență care se adoptă de către Guvern în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție. Emiterea unor asemenea ordonanțe este condiționată însă de existența unor "situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată", iar Guvernul este obligat să motiveze urgența în cuprinsul ordonanței. În ceea ce privește

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 , Guvernul a motivat existența situației extraordinare prin aceea că "asigurarea unor drepturi salariale funcționarilor publici care, potrivit legii, îndeplinesc prerogative de putere publică și sunt supuși unui regim sever al incompatibilității și conflictului de interese este un obiectiv prioritar al Strategiei actualizate a Guvernului României privind accelerarea reformei în administrația publică 2004-2006" și că "măsurile cuprinse în această ordonanță reprezintă o etapă în reforma salarială a funcționarilor publici și au la bază negocierile Guvernului României cu Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional, precum și cu organizațiile sindicale reprezentative ale funcționarilor publici".

Prin urmare,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

apare ca un răspuns la necesitatea de a da curs rezultatelor negocierilor Guvernului cu instituțiile internaționale amintite, precum și cu organizațiile sindicale, în sensul instituirii unor reforme în administrația publică. De asemenea, emiterea acestei ordonanțe este justificată de necesitatea reglementării aplicării dispozițiilor legii bugetare pentru anul 2005, iar aplicarea prevederilor ordonanței este limitată doar pe durata acestui an.

În acest sens, Curtea s-a mai pronunțat, de altfel, prin

Decizia nr. 289 din 7 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 7 iulie 2005.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, argumentarea și soluția reținute în decizia de mai sus își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, precum și a ordonanței în integralitate, excepție ridicată de Constantina Gurănoiu, Emanuel Andi Georgescu și Marian Sevastian Popescu în dosarele nr. 749/CA/2005, nr. 751/CA/2005 și nr. 755/CA/2005 ale Tribunalului Dolj - Secția comercială și de contencios administrativ, respectiv de Daniela Pavel și Mihaela Maria Mihai în dosarele nr. 886/2005 și nr. 882/2005 ale Tribunalului Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 noiembrie 2005.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mădălina Ștefania Diaconu
____________

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.