OUG nr. 26/1997

În sensul prezentei ordonanțe de urgență, copilul se afla în dificultate, dacă dezvoltarea, securitatea sau integritatea sa, fizica sau morala, este periclitata.

Prin copil se înțelege persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani și nu are capacitatea deplina de exercițiu.

Responsabilitatea de a asigura copilului aflat în dificultate protecție și asistența în realizarea și în exercitarea drepturilor sale revine, în primul rind, colectivității locale din care acesta face parte.

Statul sprijină colectivitatea locală din care face parte copilul, în îndeplinirea obligațiilor ce decurg din aceasta responsabilitate.

Consiliul județean și, respectiv, consiliile locale ale sectoarelor municipiului București stabilesc măsuri de protecție a copilului aflat în dificultate și asigura aplicarea corespunzătoare a acestora.

În vederea exercitării atribuțiilor prevăzute la alin. (1), în subordinea consiliului județean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, se organizează și funcționează Comisia pentru protecția copilului și serviciul public specializat pentru protecția copilului.

Comisia pentru protecția copilului este organ de specialitate al consiliului județean, respectiv al consiliului local al sectorului municipiului București, și îndeplinește atribuțiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, referitoare la stabilirea măsurilor de protecție a copilului aflat în dificultate și la relațiile cu serviciul public specializat pentru protecția copilului.

Comisia pentru protecția copilului coordonează activitatea autorităților administrației publice locale din unitățile administrativ-teritoriale de pe teritoriul județului, în domeniul autorității tutelare și al protecției drepturilor copilului.

Serviciul public specializat pentru protecția copilului se înființează prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului București, și funcționează ca instituție publică de interes județean, respectiv local, cu personalitate juridică.

Serviciul public specializat pentru protecția copilului propune Comisiei pentru protecția copilului măsurile de protecție a copilului aflat în dificultate și asigura aplicarea acestora.

Serviciile de specialitate din subordinea consiliilor locale, care desfășoară activități în domeniul autorității tutelare și al protecției drepturilor copilului, vor sprijini serviciul public județean specializat pentru protecția copilului, în îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin.

Activitatea serviciului public specializat pentru protecția copilului este coordonata de secretarul consiliului județean, respectiv de secretarul primăriei sectorului municipiului București.

În cazul în care părinții copilului sunt decedati, necunoscuți, puși sub interdicție, declarați judecătorește morți ori dispăruți sau decăzuți din drepturile părintești, și nu a fost instituită tutela, în cazul în care copilul a fost declarat abandonat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, precum și în cazul în care instanța judecătorească nu a hotărît încredințarea copilului unei familii sau unei persoane, în condițiile legii, drepturile părintești asupra copilului se exercită de către consiliul județean, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor municipiului București, prin Comisia pentru protecția copilului.

În situația prevăzută la alin. (1), Comisia pentru protecția copilului poate hotărî încredințarea copilului unei familii sau unei persoane care consimte la aceasta și care prezintă condițiile materiale și garanțiile morale necesare dezvoltării armonioase a copilului.

Serviciul public specializat pentru protecția copilului este obligat sa evalueze, cu prioritate, posibilitatea încredințării copilului rudelor sale până la gradul al patrulea inclusiv, prezentind Comisiei pentru protecția copilului rapoarte și propuneri în acest sens.

Dacă nu exista familii sau persoane corespunzătoare cărora să le fie încredințat copilul, Comisia pentru protecția copilului poate hotărî încredințarea acestuia serviciului public specializat pentru protecția copilului sau unui organism privat autorizat în condițiile legii.

În acest caz, măsura încredințării durează până în momentul în care copilul poate fi încredințat unei familii sau unei persoane corespunzătoare ori până la încredințarea acestuia în vederea adopției.

Persoanele fizice sau juridice cărora le-a fost încredințat copilul au față de acesta numai drepturile și obligațiile ce revin părinților cu privire la persoana acestuia.

Pe durata încredințării, domiciliul copilului este la persoanele cărora le-a fost încredințat.

Educația școlară și credința religioasă a copilului nu pot fi schimbate decît cu aprobarea Comisiei pentru protecția copilului. În cazul în care copilul a împlinit vârsta de 14 ani, se cere și consimțământul acestuia.

Exercitarea dreptului de a încheia acte juridice în numele copilului încredințat ori încuviințarea încheierii acestor acte se face de către Comisia pentru protecția copilului, în condițiile legii.

Dreptul de a administra bunurile copilului se exercită de către Comisia pentru protecția copilului, care îl poate delega serviciului public specializat pentru protecția copilului. În acest scop, în termen de 15 zile de la data încredințării, se procedează la inventarierea bunurilor copilului. Serviciul public specializat pentru protecția copilului, cu aprobarea Comisiei pentru protecția copilului, va putea instraina bunurile copilului, numai dacă actul răspunde unor necesitați sau prezintă un folos neîndoielnic pentru copil. Sumele de bani rezultate în urma vinzarii bunurilor copilului, precum și veniturile aduse de acestea vor fi depuse în cont personal, pe numele copilului, prin grija serviciului public specializat pentru protecția copilului, și nu vor putea fi ridicate decît cu acordul Comisiei pentru protecția copilului.

Comisia pentru protecția copilului va analiza, cel puțin o dată pe an, rapoartele financiar-contabile privind modul de administrare a bunurilor copilului. La încetarea măsurii de încredințare, Comisia pentru protecția copilului va analiza raportul general privind administrarea bunurilor copilului, pe baza căruia va hotărî descărcarea de gestiune.

Comisia pentru protecția copilului poate hotărî plasamentul copilului la o familie sau la o persoană care consimte la aceasta și care prezintă condițiile materiale și garanțiile morale necesare dezvoltării armonioase a acestuia, dacă securitatea, dezvoltarea sau integritatea morala a copilului este periclitata în familie din motive independente de voința părinților, la cererea acestora, a unuia dintre ei sau a unei rude a copilului, până la gradul al patrulea inclusiv. Dispozițiile art. 8 alin. (3) sunt aplicabile.

Dacă nu exista persoane sau familii corespunzătoare la care copilul să poată fi dat în plasament, Comisia pentru protecția copilului poate hotărî plasamentul acestuia la serviciul public specializat pentru protecția copilului sau la un organism privat autorizat.

Părinții copilului își mențin drepturile și obligațiile față de acesta, pe toată durata plasamentului, cu excepția acelora care sunt incompatibile cu aplicarea acestei măsuri.

Persoanele fizice sau juridice care au primit în plasament un copil sunt obligate sa îi asigure acestuia ingrijirile și condițiile necesare dezvoltării sale armonioase. Acordul părinților pentru efectuarea actelor obișnuite, necesare îndeplinirii acestei obligații sau inlaturarii oricărei situații urgente care ar putea pune în pericol securitatea, dezvoltarea sau integritatea morala a copilului, este prezumat. Pe durata plasamentului, domiciliul copilului este la persoana la care acesta a fost dat în plasament.

Părinții au dreptul sa mențină un contact permanent și nemijlocit cu copilul, pe toată durata plasamentului. Ei au dreptul sa viziteze copilul, în condițiile legii, precum și dreptul sa corespondeze cu acesta. Părinții pot sa viziteze copilul la domiciliul/sediul persoanei sau al familiei la care acesta a fost dat în plasament, numai cu acordul acestora și în prezenta reprezentanților serviciului public specializat pentru protecția copilului. În lipsa acestui acord, sunt aplicabile dispozițiile art. 20 lit. e).

În situații excepționale, dacă părinții sau unul dintre aceștia pun în pericol securitatea, dezvoltarea sau integritatea morala a copilului prin exercitarea în mod abuziv a drepturilor părintești sau prin neglijența grava în îndeplinirea obligațiilor de părinte, serviciul public specializat pentru protecția copilului poate decide plasamentul copilului în regim de urgenta într-un centru de primire care este organizat și funcționează în subordinea sa sau a unui organism privat autorizat ori la o persoană sau la o familie, atestate în acest scop. Dispozițiile art. 13 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

Plasamentul copilului în regim de urgenta se poate face, în condițiile prevăzute la alin. (1), și în cazul în care copilul este găsit lipsit de supraveghere sau este părăsit de părinți.

Cei care constata existenta unor situații care să impună plasamentul copilului în regim de urgenta sunt obligați sa sesizeze de îndată serviciul public specializat pentru protecția copilului în a cărui raza teritorială se afla copilul, pentru stabilirea acestei măsuri. Organele de poliție sunt obligate sa acorde sprijinul necesar aplicării acestei măsuri.

În cazul plasamentului copilului în regim de urgenta, serviciul public specializat pentru protecția copilului, care a luat această măsură, va sesiza Comisia pentru protecția copilului în vederea încredințării acestuia, în condițiile legii, sau menținerii măsurii plasamentului, până la identificarea părinților copilului. Comisia pentru protecția copilului se pronunța în cel mult 15 zile de la plasamentul copilului în regim de urgenta. O dată cu hotărârea de încredințare, Comisia pentru protecția copilului va sesiza instanța judecătorească competența, pentru decăderea părinților sau, după caz, a unuia dintre aceștia din drepturile părintești.

Pe durata plasamentului în regim de urgenta și a încredințării copilului în condițiile prezentului articol se suspenda exercițiul drepturilor pe care le au părinții față de copil.

Fața de copilul aflat în situația prevăzută la art. 16, Comisia pentru protecția copilului este obligată sa ia o măsura educativă, la sesizarea oricărei persoane, a procurorului, a organelor de poliție sau a părinților acestuia.

În stabilirea măsurii educative, Comisia pentru protecția copilului va ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de dezvoltarea fizica, intelectuală și afectiva a copilului, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natura sa caracterizeze personalitatea acestuia.

Măsurile educative și modalitățile aplicării acestora sunt cele prevăzute de legea penală, care se aplică corespunzător virstei și gradului de maturitate a copilului, în vederea respectării interesului superior al acestuia.

În cazul stabilirii măsurii libertății supravegheate, Comisia pentru protecția copilului poate dispune încredințarea supravegherii copilului Serviciului public specializat pentru protecția copilului.

Comisia pentru protecția copilului are următoarele atribuții:

a) sa verifice și sa reevalueze, cel puțin o dată la 3 luni, împrejurările legate de încredințarea sau plasamentul copilului, pe baza rapoartelor și propunerilor prezentate de serviciul public specializat pentru protecția copilului sau, după caz, de organismul privat autorizat;

b) sa revoce sau sa înlocuiască măsura stabilită, în condițiile legii, dacă împrejurările care au determinat stabilirea acesteia s-au modificat;

c) sa încredințeze sau sa dea în plasament copilul altei familii sau persoane, unui serviciu public specializat pentru protecția copilului sau unui organism privat autorizat, dacă interesul superior al copilului o impune;

d) sa sesizeze instanța competența, dacă împrejurările care au determinat decăderea părinților copilului din drepturile părintești au încetat sa existe;

e) sa supună pe părinții copilului unei perioade de proba de minimum 3 luni, în cazul revenirii acestuia în mediul sau familial, perioada în care aceștia să fie supravegheati de către serviciul public specializat pentru protecția copilului, cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor pe care le au față de copil; în acest scop, sa ceara bilunar serviciului public specializat pentru protecția copilului prezentarea de rapoarte.

În vederea îndeplinirii corespunzătoare a atribuțiilor ce îi revin, fiecare comisie pentru protecția copilului colaborează cu comisiile din celelalte județe și din sectoarele municipiului București și poate solicita acestora prezentarea de rapoarte, propuneri sau orice informații referitoare la situația copiilor față de care a stabilit măsuri de încredințare sau de plasament.

Încredințarea sau plasamentul copilului în una dintre formele prevăzute în prezentul capitol poate dura cel mult până la dobindirea capacității depline de exercițiu de către acesta.

La cererea copilului, acesta poate rămâne în centrele de plasament sau la familia ori la persoana la care a fost încredințat sau dat în plasament și după dobindirea capacității depline de exercițiu, dacă își continua studiile, dar fără a depăși vârsta de 25 de ani.

Pentru fiecare copil încredințat sau dat în plasament, se acordă o alocație lunară în cuantum de 150.000 lei, care se indexează prin hotărâre a Guvernului.

Alocația se plătește persoanei, reprezentantului familiei desemnat de Comisia pentru protecția copilului sau organismului privat autorizat, cărora le-a fost încredințat sau dat în plasament copilul.

Persoana sau, după caz, unul dintre sotii cărora le-au fost încredințați sau dati în plasament copiii au dreptul, pe perioada încredințării sau a plasamentului, la un salariu la nivelul salariului brut lunar al asistentului social cu pregătire medie, încadrat în funcție de vechime. Perioada respectiva se considera vechime în munca. Pentru persoanele pensionate, suma astfel acordată se va plati sub forma de indemnizație lunară. Prevederile prezentului alineat se aplică numai persoanelor care au obținut atestatul de asistent maternal profesionist din partea Comisiei pentru protecția copilului de la domiciliul acestora, în condițiile ce vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului. Prevederile prezentului alineat nu sunt aplicabile în cazul în care copilul a fost încredințat sau dat în plasament la o ruda a acestuia, până la gradul al patrulea inclusiv.

Sumele necesare acoperirii cheltuielilor prevăzute la alineatul precedent, suportate de organismele private autorizate, se restituie acestora, la cerere, de către serviciile publice specializate pentru protecția copilului, pe baza documentelor justificative, în termen de 15 zile de la depunerea cererii.

Contractele de muncă ale asistentilor maternali profesionisti se încheie de către serviciile publice specializate pentru protecția copilului sau de către organismele private autorizate.

Prevederile prezentului articol nu sunt aplicabile în cazul în care copilul a fost încredințat în vederea adopției.

După dobindirea capacității depline de exercițiu, copilul devine titularul dreptului la alocația prevăzută la alin. (1), dacă își continua studiile, până la absolvirea acestora, dar fără a depăși vârsta de 25 de ani.

Comisia pentru protecția copilului, care a hotărît încredințarea sau plasamentul copilului, va stabili, dacă este cazul, și cuantumul contribuției lunare a părinților la întreținerea acestuia, în condițiile stabilite de Codul familiei. Sumele astfel încasate se constituie venit la bugetul județului, respectiv la cel al sectorului municipiului București, în subordinea căruia funcționează Comisia pentru protecția copilului care a stabilit măsura respectiva.

Dacă plata contribuției la întreținerea copilului nu este posibila, Comisia pentru protecția copilului poate obliga părintele sa presteze o activitate neremunerată în folosul colectivității, pe toată durata măsurii încredințării sau a plasamentului.

Comisia pentru protecția copilului se înființează prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului București, este alcătuită din 11 membri și are următoarea componenta:

a) președinte - secretarul consiliului județean, respectiv secretarul primăriei sectorului municipiului București;

b) vicepreședinți:

- directorul Direcției generale de muncă și protecție socială judeteana, respectiv a sectorului municipiului București;

- directorul serviciului public specializat pentru protecția copilului;

c) membri - cîte un reprezentant al serviciilor publice descentralizate ale Ministerului Sănătății, Ministerului Învățământului, Ministerului de Interne, Secretariatului de Stat pentru Handicapati, desemnați de conducerea acestora, și patru reprezentanți ai organismelor private autorizate care desfășoară activități în domeniul protecției copilului sau specialiști independenți din acest domeniu, propuși de secretarul consiliului județean sau al primăriei sectorului municipiului București.

Comisia pentru protecția copilului este legal constituită în prezenta majorității membrilor săi. Hotărârile comisiei se iau cu majoritatea voturilor membrilor care o alcătuiesc.

Comisia pentru protecția copilului se întrunește lunar în ședințe ordinare și, ori de cîte ori este nevoie, în ședințe extraordinare. Convocarea ședințelor se face de către președinte, iar în absenta acestuia, de către unul dintre vicepreședinți. Convocarea se face în scris, cu cel puțin 3 zile înainte de ședința, și cuprinde, în mod obligatoriu, ordinea de zi a acesteia.

Prezenta membrilor Comisiei pentru protecția copilului la ședința este obligatorie. În cazul în care un membru al comisiei absentează de la ședințe de doua ori consecutiv, fără motive temeinice, conducerea instituției al carei reprezentant este poate dispune sancționarea disciplinară a acestuia, în condițiile legislației muncii. Președintele, vicepreședinții și membrii comisiei au dreptul la o indemnizație de ședința, al carei cuantum se stabilește prin hotărâre a consiliului județean sau prin hotărâri ale consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București.

Comisia pentru protecția copilului, competența să soluționeze cauzele privitoare la copiii aflați în dificultate, este aceea în a carei raza teritorială se afla domiciliul copilului sau, după caz, cea în a carei raza teritorială copilul a fost găsit lipsit de supraveghere sau a fost părăsit.

Comisia pentru protecția copilului soluționează cauza în termen de cel mult 15 zile de la data sesizării.

În fața Comisiei pentru protecția copilului vor fi chemați părinții, copilul care a împlinit vârsta de 10 ani, persoana, familia sau reprezentantul organismului privat autorizat care dorește sa îi fie încredințat sau dat în plasament copilul, precum și orice persoane care pot da relații în cauza. În cazul în care copilul care se afla în situația prevăzută la art. 16 nu se prezintă, se va cere sprijinul organelor de poliție, pentru aducerea acestuia în fața comisiei.

Ședințele Comisiei pentru protecția copilului nu sunt publice. Comisia poate admite să fie de fața și alte persoane decît cele chemate, dacă apreciază ca prezenta lor, este utila.

Pentru soluționarea cauzelor, este obligatorie prezentarea raportului referitor la ancheta psihosociala a copilului, de către specialistul serviciului public specializat pentru protecția copilului, care a instrumentat cauza. Raportul va cuprinde date privind personalitatea, starea fizica și mentala a copilului, antecedentele acestuia, condițiile în care a fost crescut și în care a trăit, orice alte date referitoare la creșterea și la educarea copilului, care pot folosi Comisiei pentru protecția copilului în soluționarea cauzei, propunerea unei măsuri de protecție a copilului, precum și poziția acestuia cu privire la măsura propusă. În cazul în care este necesară stabilirea unei măsuri educative, raportul referitor la ancheta psihosociala a copilului se va întocmi în colaborare cu organele de poliție.

Lucrările de secretariat ale Comisiei pentru protecția copilului se asigura de către serviciul public specializat pentru protecția copilului.

Hotărârea Comisiei pentru protecția copilului este executorie.

Hotărârea se comunică părinților, persoanei, familiei sau organismului privat autorizat căruia i-a fost încredințat sau dat în plasament copilul, copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, Direcției generale de muncă și protecție socială, serviciului public specializat pentru protecția copilului, precum și organelor financiare competente, dacă s-a stabilit plata unei contribuții în sarcina părinților.

În cazul în care exista opoziție la executare, hotărârea se comunică Inspectoratului de poliție, în vederea executării.

Organismele private legal constituite pot desfășura activități în domeniul protecției copilului, numai dacă au fost autorizate în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.

Autorizarea organismelor private de naționalitate română se face de către Comisia pentru protecția copilului în a carei raza teritorială acestea își au sediul social.

Autorizarea organismelor private străine se face de către Departamentului pentru Protecția Copilului. Organismele private străine pot fi autorizate sa desfășoare activități în domeniul protecției copilului pe teritoriul României, numai dacă sunt reprezentate de organisme private de naționalitate română, autorizate.

Autorizația se eliberează pentru o perioadă de un an.

Reînnoirea autorizației este condiționată de prezentarea rapoartelor de activitate autorităților administrației publice competente sa o elibereze, anual sau la cererea acestora.

Comisiile pentru protecția copilului au drept de control asupra activității desfășurate de organismele private autorizate.

Dacă se constată că aceasta activitate a devenit ilicită, contrară bunelor moravuri sau ordinii publice, Comisia pentru protecția copilului va solicita instanței judecătorești competente dizolvarea organismului privat respectiv.

Nerespectarea hotărîrilor Comisiei pentru protecția copilului constituie contravenție, dacă nu este săvârșită în astfel de condiții încât sa constituie infracțiune.

Contravențiile prevăzute la alineatul precedent se sancționează cu amendă de la 500.000 lei la 1.500.000 lei.

Constatarea contravențiilor și aplicarea amenzilor se fac de către personalul cu atribuții de control de la consiliile județene, respectiv de la consiliile locale ale sectoarelor municipiului București, precum și de la direcțiile generale de muncă și protecție socială județene, respectiv cea a municipiului București. Sumele încasate se constituie venit la bugetul județului, respectiv la cel al sectorului municipiului București.

Dispozițiile prezentului articol se completează cu cele ale

Legii nr. 32/1968

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor.

Cheltuielile pentru protecția copilului aflat în dificultate se finanțează de la bugetele locale.

Cheltuielile pentru plata salariilor sau a indemnizațiilor asistentilor maternali profesionisti, precum și a indemnizațiilor de ședința ale președintelui, vicepreședinților și membrilor Comisiei pentru protecția copilului se suporta de la bugetul județului, respectiv de la bugetul sectorului municipiului București și se gestionează de către serviciul public specializat pentru protecția copilului.

Cheltuielile pentru plata alocației prevăzute la art. 23 se suporta de la bugetul de stat și se gestionează de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, comisiile pentru protecția copilului vor verifica și vor reevalua toate măsurile de ocrotire stabilite prin hotărâri în curs de aplicare ale fostelor comisii teritoriale pentru ocrotirea minorilor, care au funcționat potrivit Legii nr. 3/1970 privind regimul ocrotirii unor categorii de minori.

La expirarea termenului prevăzut la alin. (1), hotărârile comisiilor teritoriale pentru ocrotirea minorilor își încetează aplicabilitatea.

Transferul patrimoniului și al personalului instituțiilor de ocrotire - leagane și case de copii - și ale centrelor de primire a minorilor care au funcționat potrivit Legii nr. 3/1970, precum și reorganizarea acestora în centre de plasament și centre de primire a copilului în cadrul serviciilor publice specializate pentru protecția copilului se vor face până la intrarea în vigoare a Legii bugetului de stat pe anul 1998, prin protocol încheiat între consiliile județene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului București, și autoritățile în subordinea cărora aceste instituții au funcționat până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

Personalul didactic, didactic auxiliar, medical și de alte specialități, existent în instituțiile de ocrotire care au funcționat potrivit Legii nr. 3/1970 - leagane și case copii - își va păstra calitatea și statutul în cadrul viitoarelor centre de plasament și de primire din cadrul serviciilor publice specializate pentru protecția copilului.

Este interzisă înființarea unor centre de plasament, altele decît cele existente prin reorganizarea leaganelor și a caselor de copii, cu excepția centrelor de plasament de tip familial.