Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 439/2006

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă și a dispozițiilor art. 3 pct. 3 și art. 4 pct. 1 din Codul de procedură civilă

prezumat în vigoare

Data actului: 30 mai 2006
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 545 din 23 iunie 2006
Citat de: 2 acte
Citează: 9 acte
Structură: 1 articol · 25.461 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Legea nr. 219/2005 6 iulie 2005 (prevederi anume) privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și co…

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă și a dispozițiilor art. 3 pct. 3 și art. 4 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marcela Dumitru în Dosarul nr. 28.624/2/2005 (3.146/2005), de Eugen Pop în Dosarul nr. 30.731/2/2005 (3.559/2005), de Irina Alexandra Cerchez, Adrian Doru Cerchez, Costin Cerchez și Corina Dragne (fostă Cerchez) în Dosarul nr. 28.876/2/2005 (3.197/2005), de Ilie Adrian Ionel în Dosarul nr. 28.362/2/2005 (3.090/2005) și de către Maria Păun, Ilie Păun, Larisa Andronic, Tamara Seraia și Victor Dombrovschi în Dosarul nr. 25.970/2/2005 (2.685/2005) ale Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, de Rostaș Culiță în Dosarul nr. 16.975/2005 al Curții de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, de Romulus Petrescu în Dosarul nr. 8.766/2005 al Curții de Apel Ploiești - Secția civilă, precum și de către Dumitru Alexe în Dosarul nr. 1.452/C/2005, de Elena Mocanu și Marița Andronic în Dosarul nr. 1.462/C/2005 și, respectiv, de către Costica Boncan în Dosarul nr. 1.954/2005 ale Curții de Apel Galați - Secția civilă.

La apelul nominal se prezintă personal Costica Boncan și Irina Alexandra Cerchez, Ilie Adrian Ionel, personal și asistat de avocat Daniel Măcărescu, Maria Păun, Ilie Păun, Larisa Andronic și Tamara Seraia, personal și asistați de avocat Valentin Lupu, precum și Victor Dombrovschi, reprezentat prin același avocat. De asemenea, se prezintă partea Tasiea Chebac, reprezentată prin mandatar Dan Eremia.

Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent arată că partea Toma Bujor a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate și, de asemenea, partea Adrian Codrat Zană a depus note scrise în susținerea excepției, solicitând judecarea în lipsă.

Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor nr. 232D/2006, nr. 236D/2006, nr. 248D/2006, nr. 249D/2006, nr. 254D/2006, nr. 255D/2006, nr. 261D/2006, nr. 263D/2006, nr. 264D/2006 și nr. 265D/2006.

Avocatul Valentin Lupu se opune conexării dosarelor.

Celelalte părți prezente și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 236D/2006, nr. 248D/2006, nr. 249D/2006, nr. 254D/2006, nr. 255D/2006, nr. 261D/2006, nr. 263D/2006, nr. 264D/2006 și nr. 265D/2006 la Dosarul nr. 232D/2006, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, Costica Boncan și Irina Alexandra Cerchez solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată.

Avocatul Daniel Măcărescu arată că de la data la care a invocat excepția de neconstituționalitate Curtea s-a pronunțat prin numeroase decizii, în sensul constitu-ționalită ții reglementării criticate, astfel încât excepția invocată apare ca fiind neîntemeiată.

Avocatul Valentin Lupu solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, apreciind că dispozițiile de lege criticate contravin dreptului la un proces echitabil prin acordarea competenței de soluționare, atât a apelului, cât și a recursului, aceleiași instanțe de judecată. Așa fiind, arată că părțile nu vor beneficia de un control judiciar real, exercitat de către o instanță de judecată superioară, reglementarea criticată fiind de natură să știrbească prezumția de imparțialitate a instanțelor judecătorești, atâta vreme cât controlul legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești atacate se face de chiar instanța a cărei hotărâre a fost atacată.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 28.624/2/2005 (3.146/2005), Încheierea din 3 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 30.731/2/2005 (3.559/2005), Încheierea din 16 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 28.876/2/2005 (3.197/2005), Încheierea din 3 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 28.362/2/2005 (3.090/2005), și Încheierea din 20 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 25.970/2/2005 (2.685/2005), Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II din Legea nr. 219/2005

și art. 3 pct. 3 și art. 4 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marcela Dumitru, Eugen Pop, Irina Alexandra Cerchez, Adrian Doru Cerchez, Costin Cerchez și Corina Dragne (fostă Cerchez), Ilie Adrian Ionel, Maria Păun, Ilie Păun, Larisa Andronic, Tamara Seraia și Victor Dombrovschi.

Prin Încheierea din 25 ianuarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.452/C/2005, Încheierea din 19 ianuarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.462/C/2005, și Încheierea din 13 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.954/2005, Curtea de Apel Galați - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II alin. (3) și (4) din Legea nr. 219/2005 , excepție ridicată de Dumitru Alexe, Elena Mocanu, Marița Andronic și Costica Boncan.

Prin Încheierea din 1 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 16.975/2005, Curtea de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 , excepție ridicată de Rostaș Culiță.

Prin Încheierea din 9 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 8.766/2005, Curtea de Apel Ploiești - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II alin. (1) și (3) din Legea nr. 219/2005 , excepție ridicată de Romulus Petrescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1)-(3), art. 24, art. 53, art. 115 alin. (4), (5) și (6), art. 124 alin. (2), art. 126, 127 și 129. În acest sens arată că pentru procesele aflate în curs de derulare se aplică noile dispoziții procedurale referitoare la competența instanțelor de judecată, ceea ce presupune nu numai tergiversarea judecății, ci și încălcarea principiului neretroactivității legii. De asemenea, apreciază că este încălcat principiul egalității în fața legii și al accesului liber la justiție, de vreme ce părțile din cauzele care vor fi trimise pe cale administrativă la aceleași instanțe de judecată ce au pronunțat hotărârea supusă unei căi de atac nu vor beneficia de un control judiciar real, exercitat de către o instanță de judecată superioară, în condițiile în care imparțialitatea, parte esențială a unui adevărat act de justiție, este grav lezată prin soluționarea căii de atac de către aceeași instanță de judecată care a pronunțat hotărârea atacată.

Totodată, aceștia apreciază că dispozițiile legale criticate le lezează dreptul la apărare, prin privarea de posibilitatea exercitării unui grad de jurisdicție, ceea ce, în opinia autorilor excepției, contravine și art. 53 din Constituție, întrucât dreptul de a exercita calea de atac a recursului este evident și nejustificat restrâns. Autorii excepției susțin că

art. II din Legea nr. 219/2005

introduce un factor puternic de discriminare și de parțialitate în actul de justiție, prin schimbarea intempestivă a competenței instanțelor de judecată și încălcarea principiului controlului judiciar ierarhic.

Referitor la încălcarea

art. 115 alin. (4), (5) și (6) din Constituție, se arată că Legea nr. 219/2005

a fost adoptată după mai bine de 4 ani de la adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000 , când presupusa situație extraordinară existentă la data intrării în vigoare a ordonanței a încetat să mai existe. În aceeași ordine de idei, se arată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000

nu conține motivarea situației extraordinare care să justifice adoptarea ei, fiind, prin urmare, ea însăși neconstituțională. Pe de altă parte, din cuprinsul

Legii nr. 219/2005

nu rezultă dacă aceasta a fost adoptată cu votul majorității membrilor fiecărei Camere, conform cerințelor art. 115 alin. (5) teza finală din Constituție.

În sfârșit, autorii excepției apreciază că dispozițiile

art. II din Legea nr. 219/2005

contravin și art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil și, respectiv, dreptul la un recurs efectiv.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că textul de lege criticat conține o normă tranzitorie, cu aplicabilitate temporară, ce are efecte pentru viitor, normele procedurale fiind de imediată aplicare. Instanța apreciază că nicio prevedere constituțională nu reglementează competența de soluționare a căilor de atac și nici nu instituie obligativitatea, în această materie, a principiului organizării ierarhice a instanțelor de judecată. Împrejurarea că legiuitorul a prevăzut ca cenzurarea aceleiași hotărâri, în două căi de atac diferite, să se realizeze de către aceeași instanță nu semnifică o îngrădire a accesului liber la justiție. De asemenea, apreciază că nu se aduce atingere nici principiului unicității, imparțialității și egalității justiției, întrucât acest principiu nu privește competența instanțelor de judecată, ci egalitatea între cetățenii care recurg la justiție.

Referitor la pretinsa încălcare a art. 127 din Constituție, arată că norma constituțională lasă la latitudinea legiuitorului posibilitatea de a reglementa situațiile în care desfășurarea judecății, pentru anumite rațiuni, să nu se realizeze în ședință publică. Instanța arată că dispozițiile de lege criticate nu contravin nici art. 129 din Constituție, întrucât partea nu a fost privată de o cale de atac pe care legea o reglementa la momentul pronunțării hotărârii atacate, iar potrivit normei constituționale invocate, căile de atac se exercită, în condițiile legii.

Curtea de Apel Galați - Secția civilă, în două cauze, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că prin scoaterea dosarelor de către Înalta Curte de Casație și Justiție de pe rolul său și înaintarea, spre soluționare, către Curtea de Apel nu se aduce atingere art. 126 alin. (1) din Constituție, întrucât judecata cauzei urmează să se facă tot de către o instanță judecătorească, stabilită prin lege.

Tot Curtea de Apel Galați - Secția civilă, într-o altă cauză, consideră însă că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât, potrivit dispozițiilor

art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 , aceeași instanță judecă ambele căi de atac, respectiv apelul și recursul, ceea ce determină încălcarea atât a art. 21 din Constituție, cât și a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, creându-se aparența că părții nu i se dă posibilitatea promovării unui recurs efectiv și nu i se asigură egalitatea armelor.

Curtea de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât dispozițiile

art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005

contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție.

Instanța consideră că inconsecvența legiuitorului, în ceea ce privește modificarea normelor de competență ale instanțelor judecătorești, creează atât prejudicii materiale și morale justițiabililor, cât și prejudicii de imagine instanțelor judecătorești. De asemenea, arată că trimiterea pe cale administrativă a dosarelor contravine și principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea de Apel Ploiești - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că dispozițiile de lege criticate reglementează competența de soluționare a recursurilor, cuprinzând dispoziții tranzitorii de modificare a competenței de la Înalta Curte de Casație și Justiție la curțile de apel, fără a avea însă incidență asupra raporturilor juridice deduse judecății și aflate în faza procesuală a recursului.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Invocând jurisprudența Curții Constituționale, în deplin acord cu aceea a Curții Europene a Drepturilor Omului, arată că trimiterea dosarelor de la Înalta Curte de Casație și Justiție la curțile de apel nu îngrădește accesul la un proces echitabil, întrucât căile de atac respective, apel și recurs, se soluționează de complete diferite, cu respectarea tuturor drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților, care beneficiază de un acces real la toate căile de atac, ordinare sau extraordinare. De asemenea, arată că modificarea reglementării în această materie a fost realizată de legiuitor în cadrul competenței sale constituționale, fiind impusă de o serie de rațiuni majore, care erau afectate de reglementarea anterioară, ce instituia competența exclusivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie de soluționare a recursurilor, urmărindu-se astfel o mai bună administrare a justiției, o deplină realizare a accesului liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil, precum și deblocarea activității instanței supreme.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate sunt de imediată aplicare și produc efecte pentru viitor, aplicându-se tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare. De asemenea, apreciază că stabilirea prin textul de lege dedus controlului a unor reguli privind competența instanțelor judecătorești nu contravine dreptului părților de a se adresa instanțelor judecătorești și de a beneficia, în cadrul procesului, de toate mijloacele de apărare și de toate garanțiile prevăzute de lege. Mai mult, dispozițiile

art. II din Legea nr. 219/2005

reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competența exclusivă a legiuitorului, în deplină conformitate cu art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție.

Cât privește celelalte texte constituționale invocate de autorii excepției, Avocatul Poporului arată că acestea nu au incidență în speță.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. II din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, precum și dispozițiile art. 3 pct. 3 și art. 4 pct. 1 din Codul de procedură civilă.

Textele de lege criticate au următorul conținut:

Articolul II

din Legea nr. 219/2005 : "(1) Procesele în curs de judecată în primă instanță la data schimbării competenței instanțelor legal învestite, precum și căile de atac se judecă de instanțele competente, potrivit legii.

(2) Apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalului se trimit la tribunale.

(3) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel se trimit la curțile de apel.

(4) În cazurile prevăzute la alin. (1)-(3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativă, instanțelor devenite competente să le judece.";

- Art. 3 pct. 3 din Codul de procedură civilă: "Curțile de apel judecă: [...]

3. ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege;";

- Art. 4 pct. 1 din Codul de procedură civilă: "Curtea Supremă de Justiție judecă:

1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;".

Autorii excepției susțin că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) referitoare la statul de drept și supremația Constituției și a legilor, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea cetățenilor în fața legii, art. 21 alin. (1), (2) și (3) referitor la accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 115 alin. (4), (5) și (6) privind delegarea legislativă, art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiției, art. 126 privind instanțele judecătorești, art. 127 care consacră caracterul public al dezbaterilor și art. 129 privind folosirea căilor de atac.

De asemenea, apreciază că reglementarea criticată contravine și dispozițiilor art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil și, respectiv, dreptul la un recurs efectiv.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. II din Legea nr. 219/2005

au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală. În acest sens sunt

Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, și

Decizia nr. 266 din 16 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 14 aprilie 2006, prin care Curtea a statuat că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenței sale constituționale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

De asemenea, Curtea a statuat că, deși prin efectul aplicării imediate a noii reglementări referitoare la competența materială, aceeași instanță urmează să soluționeze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, soluția legislativă adoptată nu relevă niciun fine de neconstituționalitate. Astfel, dincolo de caracterul tranzitoriu al acestei reglementări, soluționarea aparține unor complete cu o compunere diferită, iar părțile beneficiază de toate drepturile și garanțiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și la soluționarea acestuia într-un termen rezonabil. Totodată, Curtea a reținut că dispozițiile legale ce fac obiectul excepției nu aduc nicio atingere principiului imparțialității instanțelor judecătorești, în contextul dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 din Legea fundamentală și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Judecarea recursului de către aceeași instanță care a soluționat apelul, dar în alt complet, nu constituie în sine o prezumție a imparțialității judecătorilor care se pronunță asupra recursului. Cele două căi de atac - apelul și recursul - sunt guvernate de reguli procedurale distincte, menite să asigure realizarea dreptului la un proces echitabil.

În fine, Curtea a constatat că nu poate fi primită nici critica privind încălcarea principiului controlului judiciar ierarhic, întrucât Constituția nu consacră un asemenea principiu, ci, potrivit art. 129, numai folosirea căilor de atac prevăzute de lege.

Cu privire la dispozițiile art. 3 pct. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea au mai format obiect al controlului de constituționalitate.

Astfel, prin

Decizia nr. 551 din 18 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.064 din 28 noiembrie 2006, și

Decizia nr. 667 din 15 decembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 26 ianuarie 2006, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo reținute.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 4 pct. 1 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 66 din 14 aprilie 1997 , definitivă ca urmare a

Deciziei nr. 443 din 13 noiembrie 1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 24 decembrie 1997, Curtea a constatat că Legea fundamentală nu cuprinde prevederi referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, inclusiv a recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, ci statuează principial, în art. 129, că, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", iar art. 126 alin. (2) prevede că prin "lege" se stabilesc competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât soluțiile, cât și motivarea acestor decizii își păstrează valabilitatea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 mai 2006.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.