Decizia nr. 507/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 și art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gavrilă Morar și Florea Chelu în Dosarul nr. 43.743/3/2005 (nr. vechi 7.035/2005) al Tribunalului București - Secția I penală.

La apelul nominal răspund autorii excepției, personal, precum și părțile Florin Simion, Mihail Ion Frasin și Wilhelmin Petrescu, asistate de avocat Mihai Costanda. Același avocat reprezintă și partea Florian Gogor. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, Gavrilă Morar solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, dezvoltând argumentele expuse în fața instanței de judecată. Florea Chelu arată că este de acord cu cele susținute de Gavrilă Morar. Cei doi autori ai excepției depun concluzii scrise la dosarul cauzei.

Având cuvântul pentru părțile Florin Simion, Mihail Ion Frasin, Wilhelmin Petrescu și Florian Gogor, avocatul acestora solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, cu referire la practica Curții Constituționale în materie.

Reprezentantul Ministerului Public arată că, în ceea ce privește critica art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, aceasta vizează, în realitate, interpretarea și aplicarea textului de lege. Or, referitor la această problemă, procurorul general a promovat un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție urmând să se pronunțe asupra acestuia. Referitor la criticile aduse art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală, invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie. În final, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 26 ianuarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 43.743/3/2005 (nr. vechi 7.035/2005), Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 și art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gavrilă Morar și Florea Chelu în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale "în măsura în care actele și măsurile procurorului de scoatere de sub urmărire penală, respectiv de încetare a urmăririi penale dispuse prin rechizitoriu, deși ajung în fața instanțelor judecătorești, nu pot forma obiectul controlului de legalitate și temeinicie al instanței de judecată învestită potrivit art. 317 din Codul de procedură penală cu judecarea faptei și a persoanei trimise în judecată penală prin actul de sesizare al instanței, judecata fiind condiționată în continuare exclusiv de solicitările și rolul activ al procurorului". Se arată că prin prevederile criticate s-a creat premisa inegalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, în sensul că, dacă față de o persoană s-a dispus o măsură de neîncepere a urmăririi penale sau de scoatere de sub urmărire penală printr-un rechizitoriu, această măsură nu mai poate fi cenzurată de instanță, la cererea persoanei interesate sau din oficiu, spre deosebire de situația persoanei față de care s-a luat aceeași măsură, dar nu prin rechizitoriu. Referitor la dispozițiile art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală, se mai arată că încalcă prevederile art. 21 din Legea fundamentală, întrucât nu oferă posibilitatea extinderii procesului penal și din oficiu, de către instanța de judecată, chiar dacă aceasta și-a format convingerea că această extindere se impune.

Tribunalul București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este fondată în ceea ce privește art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, întrucât acest text de lege nu permite atacarea în instanță a rechizitoriului, act prin care se pot da soluții de neîncepere a urmăririi penale, în contradicție cu dispozițiile art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) și (2) și ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Legea fundamentală. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală, se apreciază că este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, referindu-se la jurisprudența Curții Constituționale în materie, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului, cu referire la aceeași jurisprudență, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), precum și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 1 și ale art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:

- Art. 278^1 alin. 1: "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.";

- Art. 337 alin. 1: "În cursul judecății, când se descoperă date cu privire la participarea și a unei alte persoane la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoană."

Dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate prin textele de lege criticate sunt cuprinse în: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, în art. 20 alin. (1) și (2) privind concordanța prevederilor din Legea fundamentală cu cele din Declarația Universală a Drepturilor Omului și pactele și celelalte tratate la care România este parte, art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind accesul liber la justiție și în art. 53 alin. (1) și (2) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse, în repetate rânduri, controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale invocate și în prezenta cauză, și cu motivări similare.

I. Astfel, în ceea ce privește art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, de exemplu prin

Decizia nr. 27 din 25 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 22 februarie 2005, și prin

Decizia nr. 293 din 9 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 19 iulie 2005, statuând, pentru considerentele acolo reținute, că textul de lege criticat este în deplină concordanță cu prevederile cuprinse în art. 16, art. 20 și art. 21 din Legea fundamentală.

În jurisprudența menționată, răspunzând criticii în sensul că art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală permite atacarea în fața instanțelor judecătorești doar a unui număr limitat de acte ale procurorului, Curtea a reținut următoarele: "faptul că în sfera actelor împotriva cărora partea poate face plângere în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală nu sunt prevăzute în mod expres și alte acte ale procurorului nu reprezintă o problemă de constituționalitate, de competența Curții Constituționale." Curtea a statuat în acest sens în mod constant în jurisprudența sa că "nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite, ea nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică", spre a îndeplini rolul de "legislator pozitiv" ( Decizia nr. 45 din 2 mai 1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995,

Decizia nr. 27 din 12 martie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996).

În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin textul de lege ce face obiectul excepției, a dispozițiilor art. 53 din Constituție, aceasta nu poate fi reținută câtă vreme art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală nu pune în discuție restrângeri ale exercițiului unor drepturi și libertăți, ci, dimpotrivă, dă expresie unui drept fundamental.

De altfel, criticile formulate în prezenta cauză vizează, în realitate, interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, și anume stabilirea faptului dacă măsurile procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale dispuse prin rechizitoriu pot face obiectul plângerii la instanța de judecată, respectiv al controlului exercitat de instanță în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală. Or, asemenea critici nu intră în competența Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță "numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată".

II. În ceea ce privește art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală, criticat în raport cu art. 21 din Legea fundamentală, Curtea s-a mai pronunțat, de exemplu prin

Decizia nr. 257 din 17 iunie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 20 iulie 2004. Cu acel prilej, respingând excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, Curtea a reținut că procedura extinderii procesului penal cu privire la alte persoane, reglementată de normele criticate, este aplicabilă doar în cazul în care procesul penal este pornit din oficiu, prin rechizitoriu, de către procuror (în cazul pornirii procesului penal la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, aceasta având posibilitatea chemării în judecată, în limitele prevăzute la art. 279 din Codul de procedură penală, a persoanei vinovate). Această procedură este în concordanță cu prevederile art. 131 alin. (1) din Constituție, referitoare la rolul Ministerului Public, potrivit cărora, "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor". Corespunzător acestor atribuții constituționale, Ministerul Public este singurul îndreptățit să ceară extinderea procesului penal, așa cum este singurul care întocmește actul de acuzare, în cazurile în care procesul penal este pornit din oficiu. Această simetrie juridică respectă accesul liber la justiție, deoarece împotriva măsurilor și actelor efectuate de procuror se poate formula plângere în justiție potrivit art. 278^1 din Codul de procedură penală, respectându-se astfel dreptul de acces liber la justiție al oricărei persoane. În plus, în cazul în care instanța de judecată găsește întemeiată cererea de extindere a procesului penal și procedează conform dispozițiilor art. 336 din Codul de procedură penală (fie judecând cauza și cu privire la acea persoană, dacă procurorul declară că pune în mișcare acțiunea penală, fie revenind asupra extinderii ori dispunând trimiterea la procuror, atunci când procurorul declară că nu pune în mișcare acțiunea penală, dar cere trimiterea cauzei la procuror în condițiile art. 333 din Codul de procedură penală), partea nemulțumită poate exercita împotriva acestor hotărâri judecătorești căile de atac prevăzute de Codul de procedură penală, putându-se prevala de toate garanțiile procesuale care condiționează un proces echitabil.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, cele statuate în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 și art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gavrilă Morar și Florea Chelu în Dosarul nr. 43.743/3/2005 (nr. vechi 7.035/2005) al Tribunalului București - Secția I penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 iunie 2006.