Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 687/2006

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 18 teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare

prezumat în vigoare

Data actului: 10 octombrie 2006
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 972 din 5 decembrie 2006
Citat de: 3 acte
Citează: 9 acte
Structură: 2 articole · 13.468 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2

OG nr. 15/1996 23 ianuarie 1996 (prevederi anume) privind întărirea disciplinei financiar-valutare
OG nr. 2/2001 12 iulie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al contravențiilor

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 18 teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor și ale

art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

privind întărirea disciplinei financiar-valutare, excepție ridicată de Iorgu Grigore din București în Dosarul nr. 22.475/299/2005 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ridicate, întrucât apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin textelor din Constituție invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 22.475/299/2005, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 18 teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor și ale

art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

privind întărirea disciplinei financiar-valutare. Excepția a fost ridicată de Iorgu Grigore într-o cauză civilă în contradictoriu cu Garda financiară - Comisariatul General București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că:

art. 18 teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , care reglementează posibilitatea efectuării percheziției corporale a contravenientului fără a exista un mandat sau o hotărâre judecătorească în acest sens, contravine art. 15 alin. (1) și art. 23 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece "percheziționarea, reținerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege", orice altfel de caz și orice altfel de procedură, inclusiv cele relative la angrenarea în asemenea acțiuni a gardienilor publici, constituie o violare a libertății individuale și a siguranței persoanei.";

art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

este contrar art. 16 alin. (1) și art. 45 din Constituție, întrucât stabilește un regim privilegiat "pentru rețelele de magazine de tipul Cash&Carry", ceea ce corespunde unei discriminări aplicate tuturor celorlalți agenți economici care nu fac parte din aceeași categorie și, totodată, limitează accesul liber la o activitate economică "atât pe calea imixtiunii în modul de utilizare a resurselor bănești, cât și prin condiționarea plafonului de cheltuieli în funcție de partenerul de afaceri".

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, "dispozițiile respective fiind necesare pentru combaterea evaziunii fiscale."

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, în legătură cu prevederile

art. 18 teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , arată că acestea se referă la legitimarea contravenientului, ce are ca "finalitate strict stabilirea de către agentul constatator a identității contravenientului și nu presupune obligativitatea percheziției corporale, ca măsură procesual penală, ci ca măsură cu caracter administrativ." Mai arată că, în cazul refuzului legitimării, contravenientul este condus la secția de poliție pentru identificare și numai "polițistul, în cazurile nerespectării dispozițiilor sale, este îndreptățit să folosească forța pentru legitimarea persoanei, potrivit

art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 218/2002

privind organizarea și funcționarea Poliției Române." În consecință, apreciază că art. 15 alin. (1) din Constituție nu este încălcat, iar art. 23 alin. (1) și (2) din aceasta nu este incident în cauză, textul referindu-se la libertatea individuală, iar în cazul de față nu are loc lipsirea de libertate a contravenientului. Invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie.

În ceea ce privește susținerile de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996 , invocă jurisprudența Curții Constituționale,

Decizia nr. 1 din 18 ianuarie 2000

prin care s-a statuat că acestea nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. În ceea ce privește încălcarea art. 45 din Constituție, Guvernul consideră că textul nu are incidență în cauză, el neprevăzând vreun impediment pentru desfășurarea activității economice.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile ce fac obiectul excepției sunt constituționale. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la textele de lege criticate, de exemplu, deciziile nr. 220/2006, nr. 175/2003 și nr. 682/2005.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 18 teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, precum și

art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

privind întărirea disciplinei financiar-valutare, astfel cum a fost modificat prin articolul unic pct. 11 - capitolul II, secțiunea a 2-a,

art. II, pct. 1 - din Legea nr. 507/2004

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 94/2004

privind reglementarea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.080 din 19 noiembrie 2004.

Articolul 18

teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

prevede: "[...] În caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofițeri și subofițeri de poliție, jandarmi sau gardieni publici."

Articolul 5

alin. (2) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

prevede: "[...] (2) Prin excepție de la prevederile alineatului precedent persoanele juridice pot efectua plăți în numerar în următoarele cazuri: [...]; c) plăți către persoane juridice în limita unui plafon zilnic maxim de 100.000.000 lei, plățile către o singură persoană juridică fiind admise în limita unui plafon zilnic în sumă de 50.000.000 lei. Sunt interzise plățile fragmentate în numerar către furnizorii de bunuri și servicii, pentru facturile a căror valoare este mai mare de 50.000.000 lei. Se admit plăți către o singură persoană juridică în limita unui plafon zilnic în numerar în sumă de 100.000.000 lei, în cazul plăților către rețelele de magazine de tipul Cash&Carry, care sunt organizate și funcționează în baza legislației în vigoare. Sunt interzise plățile fragmentate în numerar către astfel de magazine, pentru facturile a căror valoare este mai mare de 100.000.000 lei."

Autorul excepției consideră că prin aceste dispoziții de lege se încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (1) privind Universalitatea, art. 16 alin. (1), potrivit căruia "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", art. 23 alin. (1) și (2) referitor la libertatea individuală și ale art. 45 Libertatea economică.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

I. Prevederile

art. 18 teza finală din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, pentru critici asemănătoare celor din prezenta cauză și tot prin raportare la art. 15 alin. (1) și art. 23 alin. (1) și (2) din Constituție. Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 220 din 7 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 6 aprilie 2006, Curtea Constituțională, respingând excepția ridicată, a constatat că textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 15 alin. (1) din Constituție. Textul de lege criticat se referă la legitimarea contravenientului, iar acest aspect are ca finalitate strict stabilirea de către agentul constatator a identității contravenientului și nu presupune obligativitatea percheziției corporale, ca măsură procesual penală. Aceste măsuri au caracter administrativ. În ceea ce privește dispozițiile art. 23 alin. (1) și (2) din Constituție, invocate de autorul excepției, acestea nu au incidență în cauză, ele referindu-se la libertatea individuală.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, cele statuate prin deciziile anterioare își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

II. În ceea ce privește

art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996 , în legătură cu care se susține că este contrar art. 16 alin. (1) și art. 45 din Constituție prin aceea că stabilește "un regim privilegiat pentru rețelele de magazine de tipul Cash&Carry", urmează a se constata următoarele: art. 5 alin. (2) din ordonanța criticată stabilește, cu titlu de excepție de la prevederile alin. (1), posibilitatea ca persoanele juridice să efectueze plăți în numerar, între altele, și în cazul prevăzut la lit. c) plăți "[...] către rețelele de magazine de tipul Cash&Carry, care sunt organizate și funcționează în baza legislației în vigoare". Regula de la care textul de lege criticat derogă este stabilită la alin. (1) al art. 5, în sensul că operațiunile de încasări și plăți dintre persoanele juridice se efectuează numai prin instrumente de plată fără numerar. Potrivit aceluiași text, scopul reglementării este "întărirea disciplinei financiare și evitarea evaziunii fiscale [...]". Ca atare, ca și celelalte cazuri prevăzute la alin. (2) al art. 5 din ordonanță, și exceptarea rețelelor de magazine de tipul Cash&Carry de la regula prevăzută de alin. (1) este justificată de interese de ordin general privind întărirea disciplinei financiar-valutare și evitarea evaziunii fiscale. Agenții economici trebuie să se integreze cadrului constituțional creat în concordanță cu interesul public la care statul este obligat să vegheze. Acesta este sensul în care a statuat Curtea Constituțională, de exemplu, prin

Decizia nr. 682 din 15 decembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 7 februarie 2006, cu prilejul soluționării unei excepții de neconstituționalitate a art. 5 alin. (2) lit. c) fraza a doua din ordonanță, care prevede, de asemenea, unul dintre cazurile derogatorii de la regulă. Reglementarea și stabilirea acestor cazuri reprezintă o opțiune a legiuitorului, asupra căreia Curtea Constituțională nu este competentă să se pronunțe.

În consecință, Curtea nu poate reține, așa cum susține autorul excepției, încălcarea art. 16 alin. (1) și a art. 45 din Constituție.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 18 teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor și ale

art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 octombrie 2006.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent șef,
Gabriela Dragomirescu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.