Decizia nr. 1/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. 1 și alin. 2 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

privind întărirea disciplinei financiar-valutare, aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 131/1996

și modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 26/1997

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 15/1996

privind întărirea disciplinei financiar-valutare, aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 88/1998 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Crissmarc" S.R.L. din Babadag în Dosarul nr. 639/1999 al Judecătoriei Babadag.

La apelul nominal se constata lipsa părților: Societatea Comercială "Crissmarc" - S.R.L. din Babadag și Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat Tulcea, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca nefondata, având în vedere ca dispozițiile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, Curtea pronunțându-se în sensul constituționalității lor, iar în cauza de fața nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudente.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 1 octombrie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 639/1999, Judecătoria Babadag a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. 1 și alin. 2 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

privind întărirea disciplinei financiar-valutare, aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 131/1996

și modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 26/1997 , aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 88/1998 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Crissmarc" - S.R.L. din Babadag într-o cauza civilă având ca obiect soluționarea plângerii formulate de autorul excepției împotriva unui proces-verbal de contravenție încheiat de Garda financiară Tulcea.

În motivarea excepției se susține ca prevederile art. 5 alin. 1, alin. 2 lit. c) și alin. 8, precum și cele ale

art. 6 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

privind întărirea disciplinei financiar-valutare, aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 131/1996

și modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 26/1997 , aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 88/1998 , sunt neconstituționale în raport cu dispozițiile art. 41 alin. (2) din Constituție, deoarece în actualul context economic obligația impusa agenților economici de a-și efectua operațiunile de încasări și plati, prin intermediul societăților comerciale bancare, cu instrumente de plată fără numerar creează o vădită inegalitate între persoanele fizice și persoanele juridice, sub aspectul ocrotirii în mod egal a proprietății private, indiferent de titular.

Exprimandu-și opinia instanța de judecată a reținut ca dispozițiile art. 5 alin. 8 și ale

art. 6 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996 , modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 26/1997 , nu au relevanta pentru soluționarea cauzei. Or, în conformitate cu

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată numai asupra unei prevederi dintr-o lege sau dintr-o ordonanța de care depinde soluționarea cauzei. În consecința, instanța constata ca excepția de neconstituționalitate a fost ridicată numai cu privire la constituționalitatea dispozițiilor

art. 5 alin. 1 și alin. 2 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996 , cu modificările și completările ulterioare. Art. 5 alin. 1 din ordonanța menționată prevede că, pentru întărirea disciplinei financiare și evitarea evaziunii fiscale, operațiunile de încasări și plati către persoane juridice se pot efectua numai prin instrumente de plată fără numerar, iar alin. 2 lit. c), astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 88/1998 , stabilește plafonul zilnic maxim al plăților efectuate în numerar între persoanele juridice la 30.000.000 lei.

Ordonanța Guvernului nr. 15/1996 , modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 26/1997 , a fost emisă pentru întărirea disciplinei financiare și evitarea evaziunii fiscale a agenților economici și privește statutul juridic al persoanelor juridice, societăți comerciale. Art. 41 alin. (2) din Constituție, se arata în continuare în opinia instanței de judecată, prevede că proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Principiul egalității nu înseamnă însă uniformitatea reglementărilor în materia proprietății private, cu atât mai mult cu cat art. 41 alin. (1) teza a doua din Constituție prevede expres ca limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Aceasta înseamnă ca legea poate institui anumite limite ale dreptului de proprietate în considerarea anumitor interese generale economice. Prevederile legale aplicabile persoanelor juridice, care formează statutul juridic al acestora, nu pot fi aceleași cu cele privind persoanele fizice având calitatea de cetățean. Prin urmare, societățile comerciale trebuie să respecte o disciplina financiară fără de care ar fi afectată întreaga economie naționala. De asemenea, instanța de judecată arata ca asupra constituționalității

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

Curtea Constituțională s-a pronunțat prin numeroase decizii, începând cu Decizia nr. 6 din 16 ianuarie 1997, stabilind ca aceste dispoziții sunt justificate de interese de ordin general, iar statul are obligația sa acționeze pentru apărarea acestor interese. Agenții economici trebuie să se integreze în acest cadru general, în concordanta cu interesul general. În consecința instanța apreciază ca excepția de neconstituționalitate invocată de Societatea Comercială "Crissmarc" - S.R.L. din Babadag este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. 1 și alin. 2 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996 , cu modificările și completările ulterioare, este neîntemeiată. Obligația persoanelor juridice de a-și derula operațiunile de încasări și plati numai potrivit art. 5 alin. 1 și alin. 2 lit. c) din ordonanța este justificată de interesul general pentru întărirea disciplinei financiar-valutare și evitarea evaziunii fiscale. Se menționează, de asemenea, ca

Ordonanța Guvernului nr. 15/1996 , cu modificările și completările ulterioare, a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, Curtea Constitutiuonala, prin Decizia nr. 91 din 25 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 10 iulie 1998, a statuat ca "Potrivit art. 134 alin. (2) din Constituție, statul are obligația sa acționeze pentru apărarea intereselor generale ale societății, iar agenții economici trebuie să se integreze cadrului constituțional, în concordanta cu interesul public, la care statul este obligat sa vegheze". Prin aceeași decizie Curtea s-a pronunțat în sensul că nu sunt incalcate prevederile

art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție, Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

constituind chiar o aplicare legală a acestor prevederi constituționale, întrucât în conținutul lor se referă la garantarea dreptului de proprietate, în limitele și în condițiile legii, precum și la ocrotirea în mod egal, prin lege, a proprietății private, indiferent de titular. De altfel, Curtea Constituțională a considerat, prin Decizia nr. 599 din 9 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, ca "Stabilirea unui plafon pentru efectuarea plăților sau încasărilor în numerar între persoanele juridice nu reprezintă o problemă de contencios constituțional, ci una de politica legislativă, ea fiind de atributul exclusiv al legiuitorului".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 5 alin. 1 și alin. 2 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

privind întărirea disciplinei financiar-valutare, aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 131/1996

și modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 26/1997 , aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 88/1998 , prevederi care au următorul cuprins: "Pentru întărirea disciplinei financiare și evitarea evaziunii fiscale, operațiunile de încasări și plati între persoanele juridice se vor efectua numai prin instrumente de plată fără numerar.

Prin excepție de la prevederile alineatului precedent, persoanele juridice pot efectua plati în numerar în următoarele cazuri: [.....]

c) plati către persoane juridice, în limita unui plafon zilnic de maximum 30.000.000 lei."

Autorul excepției considera ca aceste prevederi legale încalcă dispozițiile art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituție, conform cărora "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular."

Constituționalitatea acestor prevederi legale a mai fost examinata de Curtea Constituțională. Astfel, prin Decizia nr. 91 din 25 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 10 iulie 1998, s-a statuat ca dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile

art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție. Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

constituie chiar o aplicare a acestor prevederi constituționale, întrucât în conținutul lor se referă la garantarea dreptului de proprietate, în limitele și în condițiile legii, precum și la ocrotirea, în mod egal, prin lege, a proprietății private, indiferent de titular. Pe de altă parte, potrivit art. 134 alin. (2) din Constituție, statul are obligația sa acționeze pentru apărarea intereselor generale ale societății, iar agenții economici trebuie să se integreze cadrului constituțional, în concordanta cu interesul public la care statul este obligat sa vegheze.

Curtea Constituțională constata, de asemenea, ca dispozițiile criticate nu instituie nici o discriminare față de persoanele fizice, deoarece ele sunt aplicabile tuturor agenților economici, indiferent ca sunt persoane fizice sau persoane juridice. În argumentarea susținerilor sale autorul excepției invoca prevederile Ordonanței Guvernului nr. 39/1996, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 88/1997. Curtea Constituțională constata însă ca acestea cuprind reglementări diferite de cele care fac obiectul excepției de neconstituționalitate, și anume reglementări privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar pentru a determina atragerea de depuneri de către această categorie de persoane și totodată pentru a le asigura economiile, iar nicidecum reglementări privind operațiunile de încasări și plati, care fac obiectul

Ordonanței Guvernului nr. 15/1996 . Garantarea depozitelor persoanelor juridice face însă obiectul unei reglementări specifice, prevăzută la

art. 40 și 43 din Legea bancară nr. 58/1998 . În aceste condiții Curtea constata ca se justifica existenta unor reglementări diferite în cazul unor situații diferite. De aceea o măsura financiară luată pentru o categorie de persoane nu poate avea semnificatia unui privilegiu sau a unei discriminări, ea fiind destinată în exclusivitate unei bune și eficiente utilizări a resurselor financiare aparținând persoanelor juridice. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 140 din 19 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 4 decembrie 1996, care a statuat ca tratamentul juridic diferit pentru situații diferite este admisibil și justificat tocmai de cerința ca aplicarea legii sa nu atragă privilegii sau discriminări.

Totodată, astfel cum a stabilit Curtea Constituțională prin Decizia nr. 599 din 9 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, stabilirea unui plafon pentru efectuarea plăților sau încasărilor în numerar între persoanele juridice nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci una de politica legislativă, ea fiind de atributul exclusiv al legiuitorului.

Considerentele și soluțiile pronunțate în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauza, neintervenind elemente noi care ar putea justifica reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. 1 și alin. 2 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

privind întărirea disciplinei financiar-valutare, aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 131/1996

și modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 26/1997

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 15/1996

privind întărirea disciplinei financiar-valutare, aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 88/1998 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Crissmarc" - S.R.L. din Babadag în Dosarul nr. 639/1999 al Judecătoriei Babadag.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2000.