Decizia nr. 414/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. b) și c) și

art. 18 din Legea nr. 115/1996

pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici, excepție ridicată de Stelica Ciobotea în Dosarul nr. 27.786/1/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

La apelul nominal răspunde autoarea excepției Stelica Ciobotea și partea Petre Ciobotea, lipsă fiind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autoarea excepției, prin care se solicită amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător.

Având cuvântul, Stelica Ciobotea susține cererea de amânare.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de acordare a unui nou termen de judecată pentru motivul indicat, întrucât dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții Constituționale la data de 5 februarie 2007.

Curtea, deliberând, în temeiul

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, apreciază că autoarea excepției a avut suficient timp pentru angajarea unui apărător de la data înregistrării dosarului pe rolul Curții Constituționale, și anume 5 februarie 2007, și respinge cererea de acordare a unui termen de judecată, astfel cum a fost formulată.

Având cuvântul asupra excepției de neconstituționalitate, Stelica Ciobotea solicită admiterea acesteia, întrucât dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 44 alin. (8) din Constituție referitoare la prezumția dobândirii licite a averii. Depune și concluzii scrise în acest sens.

Partea Petre Ciobotea solicită admiterea excepției și declară că nu are nimic de adăugat.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției, având în vedere deciziile nr. 566/2006 și nr. 321/2007 ale Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 27.786/1/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) lit. b) și c) și ale

art. 18 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 115/1996 . Excepția a fost ridicată de Stelica Ciobotea în cadrul soluționării unui recurs împotriva sentinței Curții de Apel Craiova prin care s-a admis cererea de cercetare a averii în temeiul

Legii nr. 115/1996

și s-au confiscat anumite sume de bani în folosul statului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (8) privind prezumția dobândirii licite a averii și obligă persoana a cărei avere este supusă controlului să justifice proveniența averii, deși sarcina dovedirii caracterului ilicit trebuie să revină celui care acuză.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile criticate sunt constituționale, pentru considerentele menționate în

Decizia nr. 599/2006

a Curții Constituționale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. b) și c) și ale

art. 18 din Legea nr. 115/1996

sunt neconstituționale, deoarece contravin art. 44 alin. (8) și (9) din Constituție. În acest sens, arată că lipsa de claritate și de uniformitate a textelor sus-menționate ar putea genera interpretări greșite, confuzii în aplicarea acestora, de natură să aducă atingere garantării dreptului de proprietate. Astfel, sunt utilizate alternativ conceptele de "proveniența bunurilor" -"dobândirea bunurilor" și caracter "licit/ilicit" -"justificat/nejustificat", iar folosirea unor asemenea exprimări nejuridice duce la îndepărtarea de textul constituțional și poate fi considerată o adăugare la Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. b) și c) și ale

art. 18 din Legea nr. 115/1996

privind declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de conducere, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 263 din 28 octombrie 1996.

Prin

Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, s-a modificat titlul

Legii nr. 115/1996 , acesta având următorul cuprins: "Lege pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici."

De asemenea, dispozițiile legale criticate au, în prezent, următorul cuprins:

- Art. 14 alin. (1): "Comisia de cercetare hotărăște cu majoritate de voturi, în cel mult 3 luni de la data sesizării, pronunțând o ordonanță motivată, prin care poate dispune:

[...]

b) clasarea cauzei, când constată că proveniența bunurilor este justificată;

c) suspendarea cercetării și trimiterea cauzei parchetului competent, dacă în legătură cu bunurile a căror proveniență este nejustificată rezultă săvârșirea unei infracțiuni.";

- Art. 18: "(1) Dacă se constată că dobândirea unor bunuri anume determinate sau a unei cote-părți dintr-un bun nu este justificată, curtea de apel va hotărî fie confiscarea bunurilor sau a cotei-părți nejustificate, fie plata unei sume de bani, egală cu valoarea bunului, stabilită de instanță pe bază de expertiză. În cazul obligării la plata contravalorii bunului, instanța va stabili și termenul de plată.

(2) Dacă în legătură cu bunurile a căror proveniență este nejustificată rezultă săvârșirea unei infracțiuni, instanța trimite dosarul la parchetul competent, pentru a analiza dacă este cazul să pună în mișcare acțiunea penală.

(3) În cazul în care se constată că proveniența bunurilor este justificată, instanța hotărăște închiderea dosarului."

Autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (8) privind prezumția dobândirii licite a averii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. b) și c) și ale

art. 18 din Legea nr. 115/1996

- raportate la prevederile

art. 44 alin. (8) din Constituție - s-a pronunțat prin Decizia nr. 599/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 11 octombrie 2006, statuând că, deși dispozițiile de lege criticate sunt redactate cu destulă precizie și claritate pentru a face efectivă protecția instituită de textul constituțional invocat și pentru a permite reglarea conduitei celor interesați, în cuprinsul lor sunt utilizate formule inadecvate, ceea ce, într-adevăr, ar putea genera probleme și greutăți în aplicarea acestora, și că rămâne în sarcina judecătorilor ca, în cadrul actului de justiție pe care îl înfăptuiesc, să decidă cu privire la interpretarea și aplicarea unor norme legale.

Totodată, prin

Decizia nr. 321/2007 , nepublicată până la data redactării prezentei decizii, Curtea a statuat că norma constituțională invocată nu exclude confiscarea averii în privința căreia instanța de judecată stabilește că a fost dobândită ilicit. Din coroborarea alin. (8) și alin. (9) ale art. 44 din Legea fundamentală reiese că pot exista și alte cazuri de confiscare, în afară de cel al bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni sau contravenții.

Neexistând elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluțiile acestor decizii rămân valabile și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. b) și c) și ale

art. 18 din Legea nr. 115/1996

pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici, excepție ridicată de Stelica Ciobotea în Dosarul nr. 27.786/1/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 mai 2007.