Decizia nr. 385/1997

Mihai Constantinescu - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Popp Ștefan Mircea împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 131 din 22 mai 1997 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 7 octombrie 1997 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 14 octombrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 28 februarie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 3.218/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330 și art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimatul-reclamant Popp Ștefan Mircea.

Prin Decizia nr. 131 din 22 mai 1997, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate. În considerentele acestei decizii s-a reținut, pe de o parte, ca asupra constituționalității art. 330 din Codul de procedură civilă Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 și nr. 255 din 22 octombrie 1996, constatând ca textul este constituțional și că nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea acestei soluții. Pe de altă parte, în ceea ce privește dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut ca, prin Legea nr. 17/1997, recursul în anulare poate fi declarat de procurorul general numai în termen de 6 luni, iar nu oricând, asa cum se susține de către autorul excepției.

Împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 131 din 22 mai 1997

partea a declarat recurs, în termen legal, deoarece considera ca art. 330 din Codul de procedură civilă, care reglementează exercitarea numai de către procurorul general a recursului în anulare, "creează inegalitate de tratament pentru părțile în proces", fiind în totală contradictie cu art. 128 din Constituție și cu principiul "judecații în mod echitabil", înscris în art. 6 pct. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, la care România este parte. Prin cererea de recurs, s-a restrâns deci critica deciziei atacate, numai la prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă, aceasta decizie fiind, în consecința, definitivă în ceea ce privește art. 330^1 din același cod.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Egalitatea părților în procesul civil nu poate fi redusă numai la exercitarea directa a căilor de atac, ci are determinări mai largi. De aceea principiul egalității nu exclude, ci chiar presupune un tratament diferențiat, ținând seama de natura autorităților publice și de atribuțiile acestora. Chiar dacă s-ar lua în considerare faptul ca recursul în anulare poate fi declarat numai de procurorul general, se constată că celelalte părți din proces au posibilitatea exercitării căilor de atac în temeiul art. 304 pct. 4 sau al art. 317 pct. 2 din Codul de procedură civilă.

În acest sens, în Decizia Curții Constituționale nr. 73/1996 s-a statuat ca "egalitatea părților în procesul civil nu poate fi redusă numai la exercitarea directa a căilor de atac" și ca art. 16 alin. (1) din Constituție "privește egalitatea părților în fața legii și a autorităților publice, nu egalitatea de tratament juridic al acestora în raport cu cea aplicată autorităților publice". De asemenea, prin Decizia nr. 96/1996 s-a statuat ca art. 128 din Constituție nu interzice ca o cale de atac ce privește exclusiv un interes public, cum este recursul în anulare, să poată fi exercitată numai de Ministerul Public. De aceea exercitarea recursului în anulare de către Ministerul Public nu este contrară nici prevederilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului la care face referire recurentul.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Popp Ștefan Mircea împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 131 din 22 mai 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 1997.