Decizia nr. 304/1997
privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 2
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- Legea nr. 56/1993 9 iulie 1993 (prevederi anume) privind organizarea, conducerea, funcționarea și competența Curții Supreme de Justiție
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
-------------
Romul Petru Vonica - judecător
Victor Dan Zlatescu - judecător
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Completul de judecată, convocat potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata:
Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 26 martie 1997, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, invocată de intimatul-reclamant Maniu Vasile Gheorghe Eugen.
În motivarea excepției se susține ca dispozițiile acestor texte de lege contravin dispozițiilor art. 16 din Constituție privind egalitatea părților în fața legii și ale art. 21 din Constituție, referitoare la accesul liber la justiție al oricărei persoane. Chiar dacă prin lege s-a stabilit un termen pentru promovarea recursului în anulare, se considera ca aceasta cale de atac constituie o încălcare a principiului separației puterilor în stat și a bunei funcționari a statului de drept, atât timp cat este rezervată doar unui organ de stat din sfera executivului.
Exprimandu-și opinia, Curtea Suprema de Justiție a apreciat ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă nu este intemeiata, textele fiind constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să soluționeze excepția cu care a fost legal sesizată.
Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, și, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, s-a pronunțat asupra constituționalității art. 330 din Codul de procedură civilă, constatând ca prevederile acestui text sunt constituționale.
Cu privire la egalitatea părților, Decizia nr. 96/1996 a Curții Constituționale a reținut ca, în condițiile art. 125, 128 și 130 din Constituție, nu exista nici o interdicție ca o anumită cale de atac, recursul în anulare, vizând situații prevăzute de lege, să poată fi folosită exclusiv de către procurorul general, care, în conformitate cu dispozițiile art. 130 din Constituție, are obligația de a reprezenta interesele generale ale societății și de a apara ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.
Principiul prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție privește egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și nicidecum egalitatea de tratament juridic a acestora în raport cu cea aplicabilă autorităților publice. Aceasta egalitate de tratament nu exclude, ci chiar implica un tratament diferențiat, ținând seama de natura autorităților publice și de atribuțiile acestora. Or, Ministerul Public este o autoritate care exercită atribuții și nu drepturi subiective.
Textele criticate nu contravin nici dispozițiilor art. 21 din Constituție, deoarece declararea recursului în anulare, doar de procurorul general, își are justificarea în dispozițiile art. 130 din Constituție, care conferă Ministerului Public rolul de apărător al intereselor generale ale societății și al ordinii de drept.
Liberul acces la justiție al părților este asigurat, în condițiile legii, prin citarea părților și prin asigurarea dreptului lor la apărare, soluțiile pronunțate de Secțiile Curții Supreme de Justiție, în soluționarea recursului în anulare, putând face obiectul controlului Curții Supreme de Justiție în Secțiile Unite, potrivit art. 25 din Legea nr. 56/1993.
Dispozițiile textelor atacate nu sunt contrare nici principiului separației puterilor în stat și nici ale statului de drept, întrucât calea de atac a recursului în anulare este prevăzută de lege și se soluționează potrivit legii, iar dispozițiile art. 128 din Constituție nu interzic Ministerului Public sa exercite exclusiv aceasta cale de atac în condițiile legii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, invocată de Maniu Vasile Gheorghe Eugen în Dosarul nr. 2.968/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată la data de 3 iulie 1997.
*) Definitivă prin nerecurare.
Lucian Stangu - președinte
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. Lucian Stangu Magistrat-asistent, Florentina Geangu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.