Decizia nr. 788/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Magda Bădescu în Dosarul nr. 52/P/2006 al Consiliului Superior al Magistraturii - Secția pentru procurori.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ca inadmisibilă, nefiind ridicată în fața unei instanțe judecătorești.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 52/P/2006, Consiliul Superior al Magistraturii - Secția pentru procurori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepția a fost ridicată de Magda Bădescu în cadrul soluționării unei cauze având ca obiect acțiunea disciplinară împotriva acesteia, introdusă de Comisia de disciplină pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, întrucât acțiunea disciplinară este intentată de comisiile de disciplină ale Consiliului Superior al Magistraturii, din care face parte și câte un membru al consiliului, respectiv un judecător, în cazul comisiei de disciplină pentru judecători, sau un procuror, în cazul comisiei de disciplină pentru procurori, ceea ce creează o incompatibilitate între funcția de anchetă exercitată de aceștia și funcția de judecată exercitată de secțiile Consiliului din care fac parte, competente să judece abaterile disciplinare comise de judecători, respectiv de procurori.

Consiliul Superior al Magistraturii - Secția pentru procurori și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece dispozițiile

art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004

contravin principiului separației puterilor în stat, principiului egalității în fața legii și prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 134 alin. (2) privind rolul de instanță de judecată al consiliului în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, numai instanțele judecătorești având dreptul de a sesiza Curtea Constituțională cu excepții de neconstituționalitate ridicate în fața lor.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, având următorul cuprins: "Acțiunea disciplinară se exercită de comisiile de disciplină ale Consiliului Superior al Magistraturii, formate din un membru al Secției pentru judecători și 2 inspectori ai Serviciului de inspecție judiciară pentru judecători și, respectiv, un membru al Secției pentru procurori și 2 inspectori ai Serviciului de inspecție judiciară pentru procurori."

Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației puterilor în stat, ale art. 16 alin. (1) referitoare la principiul egalității în fața legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (3) privind independența judecătorilor, ale art. 125 alin. (1) privind statutul judecătorilor și ale art. 134 alin. (2) privind rolul de instanță de judecată al Consiliului Superior al Magistraturii în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra unei excepții similare ridicate în fața Consiliului Superior al Magistraturii - Secția pentru procurori s-a pronunțat prin

Decizia nr. 514/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 10 iulie 2007, respingând-o ca fiind inadmisibilă.

Cu acel prilej s-a reținut că Legea fundamentală stabilește în art. 146 lit. d) atribuția Curții Constituționale de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial. În aplicarea acestei prevederi constituționale,

art. 29 din Legea nr. 47/1992

se referă, în mod expres, la excepțiile ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, stabilind condițiile în care Curtea poate fi sesizată.

Totodată, capitolul VI al titlului III al Constituției României este consacrat autorității judecătorești, sub această denumire fiind reglementate, pe secțiuni, instanțele judecătorești, Ministerul Public și Consiliul Superior al Magistraturii.

Potrivit prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (1), "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege". În aplicarea acestui text constituțional,

Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, republicată, prevede în art. 2 alin. (2) că instanțele judecătorești sunt: a) Înalta Curte de Casație și Justiție; b)curți de apel; c) tribunale; d) tribunale specializate; e) instanțe militare; f) judecătorii.

În concluzie, sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate nu poate fi făcută în mod legal decât de una dintre instanțele judecătorești enumerate de lege.

De asemenea, prin

Decizia nr. 148/2003

privind constituționalitatea propunerii legislative de revizuire a Constituției României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 12 mai 2003, referindu-se la atribuția Consiliului Superior al Magistraturii, așa cum este stabilită în art. 134 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia acesta "îndeplinește rolul de instanță de judecată, prin secțiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică", Curtea a statuat că această dispoziție constituțională nu poate interzice accesul liber la justiție al persoanei judecate de această "instanță extrajudiciară". Consiliul Superior al Magistraturii este o autoritate judecătorească ale cărei organizare și funcționare sunt stabilite prin

Legea nr. 317/2004 . Implicarea Senatului în desemnarea membrilor acestui consiliu așează activitatea de numire a judecătorilor și procurorilor, precum și activitatea jurisdicțională în materie disciplinară a acestora într-un cadru profesional și moral adecvat pentru garantarea și supremația Constituției.

Având în vedere aceste argumente, Curtea a constatat că excepția de neconstituționalitate ridicată în fața uneia dintre secțiile Consiliului Superior al Magistraturii este inadmisibilă, deoarece nu a fost legal sesizată, așa cum prevăd dispozițiile art. 146 lit. d) din Constituție și dispozițiile

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , de o instanță judecătorească.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudența Curții Constituționale, soluția și considerentele acestei decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca fiind inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Magda Bădescu în Dosarul nr. 52/P/2006 al Consiliului Superior al Magistraturii - Secția pentru procurori.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2007.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

*

OPINIE SEPARATĂ

În dezacord cu soluția de admitere a excepției de neconstituționalitate, adoptată cu votul majorității membrilor Curții, opinez că excepția cu care Curtea a fost sesizată de Consiliul Superior al Magistraturii este admisibilă și trebuia să fie examinată pe fond.

Considerentele sunt următoarele:

1. În jurisprudența anterioară, Curtea Constituțională a decis că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în fața Consiliului Superior al Magistraturii sunt inadmisibile, întrucât Consiliul nu este instanță judecătorească în sensul art. 126 alin. (1) și al art. 146 lit. (c) din Constituția României. În acest sens, prin

Decizia nr. 391 din 17 aprilie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 14 mai 2007, Curtea a reținut următoarele:

"Constituția stabilește în art. 146 lit. d) atribuția Curții Constituționale de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial. În aplicarea acestei prevederi constituționale,

art. 29 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale se referă, în mod expres, la excepțiile ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, stabilind condițiile în care Curtea poate fi sesizată. Așadar, este fără îndoială că atât Constituția, cât și

Legea nr. 47/1992

recunosc numai instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial dreptul de a sesiza Curtea Constituțională cu excepții de neconstituționalitate ridicate în fața lor.

Capitolul VI al titlului III al Constituției României este consacrat autorității judecătorești, sub această denumire fiind reglementate, pe secțiuni, instanțele judecătorești, Ministerul Public și Consiliul Superior al Magistraturii.

Potrivit prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (1), "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege". În virtutea acestor dispoziții, numai Înalta Curte de Casație și Justiție are statut constituțional, celelalte instanțe judecătorești urmând a fi stabilite prin lege.

În aplicarea acestui text constituțional,

Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, republicată, prevede în art. 2 alin. (2) că instanțele judecătorești sunt "a) Înalta Curte de Casație și Justiție; b) curți de apel; c) tribunale; d) tribunale specializate; e) instanțe militare; f) judecătorii".

Așa fiind, sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate nu poate fi făcută în mod legal decât de una dintre instanțele judecătorești enumerate de lege."

Preluând motivele soluțiilor anterioare - cu citarea deciziilor nr. 148/2003 și nr. 514/2007 - decizia adoptată în prezenta cauză cu majoritatea voturilor membrilor Curții statuează că excepția este inadmisibilă întrucât a fost ridicată în fața unei instanțe extrajudiciare, altfel spus, care nu face parte din sistemul instanțelor judecătorești prevăzut de Constituție și care nici nu este nominalizată în art. 146 lit. d) între autoritățile care pot sesiza Curtea Constituțională cu excepții de neconstituționalitate.

2. O nouă citire a textelor constituționale pe care se întemeiază jurisprudența menționată impune, în opinia mea, reconsiderarea soluției Curții, în sensul constatării admisibilității excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața Consiliului Superior al Magistraturii.

Astfel, este de reținut că, potrivit art. 133 alin. (1) din Constituție, "Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției".

Instituție a puterii judecătorești, Consiliul își îndeplinește rolul definit în termenii arătați, prin exercitarea atribuțiilor prevăzute în art. 134 din Legea fundamentală și în

art. 30 - 50 din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii.

În conformitate cu textele normative citate, Consiliul Superior al Magistraturii exercită o funcție executivă și o funcție jurisdicțională.

Funcția executivă a Consiliului Superior al Magistraturii rezultă din exercitarea atribuțiilor privind numirea și eliberarea din funcție a judecătorilor și a procurorilor, cu excepția celor stagiari; numirea în funcție și revocarea din funcție a președintelui, vicepreședintelui și președinților de secții ai Înaltei Curți de Casație și Justiție; promovarea judecătorilor și procurorilor; validarea examenelor de capacitate ale magistraților; aprobarea, avizarea sau adoptarea, după caz, a măsurilor referitoare la organizarea și funcționarea instanțelor și a parchetelor; adoptarea Codului deontologic al magistraților și a regulamentelor prevăzute de Legile nr. 303/2004 și 304/2004; avizarea proiectelor de acte normative privind activitatea autorității judecătorești; sesizarea ministrului justiției cu privire la necesitatea inițierii sau modificării unor acte normative în domeniul justiției.

În exercitarea funcției jurisdicționale, Consiliul Superior al Magistraturii "îndeplinește rolul de instanță de judecată, prin secțiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor", în conformitate cu art. 134 alin. (2) din Constituție, și soluționează în Plenul său contestațiile formulate de judecători și procurori împotriva hotărârilor pronunțate de secțiile Consiliului, cu excepția celor date în materie disciplinară în conformitate cu

art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 .

Așadar, în raport cu caracterul atribuțiilor pe care le îndeplinește, Consiliul Superior al Magistraturii are o natură juridică diferită, fiind organ administrativ în interiorul puterii judecătorești, atunci când exercită atribuții administrative, și organ jurisdicțional, atunci când își exercită funcția jurisdicțională. În plus, Legea fundamentală precizează expresis verbis că, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor, Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată, altfel spus, este instanță judecătorească. Această constatare nu este infirmată prin prevederile art. 126 alin. (1) din Constituție care atribuie statut constituțional Înaltei Curți de Casație și Justiție și lasă legiuitorului ordinar libertatea de a stabili alte instanțe judecătorești. Prin acest text, legiuitorul constituant nu și-a limitat competența de a institui, în termenii art. 134 alin. (2), și o altă instanță judecătorească decât cele prevăzute în art. 126 alin. (1), specializată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor, și anume Consiliul Superior al Magistraturii. Dimpotrivă, însăși Constituția României definește Consiliul Superior al Magistraturii ca fiind instanță de judecată, în domeniul menționat.

În consecință, ținând seama de faptul că însăși Constituția definește Consiliul Superior al Magistraturii ca fiind instanță de judecată, și de prevederile art. 146 lit. (c) din Legea fundamentală, în conformitate cu care Curtea Constituțională hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești, opinez că excepția cu care Curtea a fost sesizată de Consiliul Superior al Magistraturii este admisibilă și trebuia să fie examinată pe fond.