Decizia nr. 514/2007

Articolul 45

alin. (1): "(1)Acțiunea disciplinară se exercită de comisiile de disciplină ale Consiliului Superior al Magistraturii, formate din un membru al Secției pentru judecători și 2 inspectori ai Serviciului de inspecție judiciară pentru judecători și, respectiv, un membru al Secției pentru procurori și 2 inspectori ai Serviciului de inspecție judiciară pentru procurori."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separației și echilibrului puterilor, art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 124 alin. (2) potrivit cărora justiția este unică, imparțială și egală pentru toți și art. 134 alin. (2) teza întâi referitoare la Consiliul Superior al Magistraturii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 391 din 17 aprilie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 14 mai 2007, a respins ca fiind inadmisibilă o excepție de neconstituționalitate ridicată în fața uneia dintre secțiile Consiliului Superior al Magistraturii.

Cu acel prilej, Curtea a reținut că Legea fundamentală stabilește în art. 146 lit. d) atribuția instanței de control constituțional de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial. În aplicarea acestei prevederi constituționale,

art. 29 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale se referă, în mod expres, la excepțiile ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, stabilind condițiile în care Curtea poate fi sesizată. Așadar, este fără îndoială că atât Constituția, cât și

Legea nr. 47/1992

recunosc numai instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial dreptul de a sesiza Curtea Constituțională cu excepții de neconstituționalitate ridicate în fața lor.

Capitolul VI al Titlului III al Constituției României este consacrat autorității judecătorești, sub această denumire fiind reglementate, pe secțiuni, instanțele judecătorești, Ministerul Public și Consiliul Superior al Magistraturii.

Potrivit prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (1), "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege." În virtutea acestor dispoziții, numai Înalta Curte de Casație și Justiție are statut constituțional, celelalte instanțe judecătorești urmând a fi stabilite prin lege.

În aplicarea acestui text constituțional, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, prevede în art. 2 alin. (2) că instanțele judecătorești sunt "a) Înalta Curte de Casație și Justiție; b)curți de apel; c) tribunale; d) tribunale specializate; e) instanțe militare; f) judecătorii."

Așa fiind, sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate nu poate fi făcută în mod legal decât de una dintre instanțele judecătorești enumerate de lege.

În același sens a interpretat Curtea Constituțională noțiunea de instanță judecătorească în cazurile în care s-a pronunțat cu privire la respectarea accesului liber la justiție.

Astfel, prin

Decizia nr. 148 din 16 aprilie 2003

privind constituționalitatea propunerii legislative de revizuire a Constituției României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 12 mai 2003, referindu-se la atribuția Consiliului Superior al Magistraturii, așa cum este stabilită în art. 134 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia acesta "îndeplinește rolul de instanță de judecată, prin secțiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică", Curtea a statuat că această dispoziție constituțională nu poate interzice accesul liber la justiție al persoanei judecate de această "instanță extrajudiciară."

Consiliul Superior al Magistraturii este o autoritate judecătorească a cărei organizare și funcționare este stabilită prin

Legea nr. 317/2004 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005. Implicarea Senatului în desemnarea membrilor acestui consiliu așează activitatea de numire a judecătorilor și procurorilor, precum și activitatea jurisdicțională în materie disciplinară a acestora într-un cadru profesional și moral adecvat pentru garantarea și supremația Constituției.

Având în vedere aceste argumente, rezultă că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece Curtea Constituțională nu a fost legal sesizată, așa cum prevăd dispozițiile art. 146 lit. d) din Constituție și dispozițiile

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , de o instanță judecătorească.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Valerica Mirea în Dosarul nr. 26/P/2006 al Consiliului Superior al Magistraturii - Secția pentru procurori.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 mai 2007.