Decizia nr. 1148/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor pct. 4 al articolului unic din

Legea nr. 295/2002

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, a

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 , în ansamblul său, precum și, în special, a dispozițiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) și (4), art. 8 alin. (1) și (2) și ale art. 10 din această ordonanță. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Anteco" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 25.274/3/2007 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal răspunde Societatea Comercială "V.M.L. Construct Pro" - S.R.L. din București, prin reprezentant cu delegație la dosar, constatându-se lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții dă cuvântul părții prezente, care solicită respingerea excepției ca fiind neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ridicate, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu sunt contrare textelor din Constituție invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 august 2007, pronunțată în Dosarul nr. 25.274/3/2007, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor pct. 4 al articolului unic din

Legea nr. 295/2002

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, precum și ale

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 , în ansamblul său, și ale art. 1, ale art. 4 alin. (2), ale art. 6 alin. (1), (2) și (4), ale art. 8 alin. (1) și (2) și ale art. 10 din aceasta. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Anteco" - S.R.L. cu sediu în București într-o cauză comercială având ca obiect o somație de plată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susțin următoarele:

- dispozițiile pct. 4 ale articolului unic din

Legea nr. 295/2002 , care abrogă

art. 11 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , "fac inexistentă egalitatea în drepturi dintre creditor și debitor, imposibilă exercitarea dreptului la apărare al debitorului și restrângerea exercițiului drepturilor acestuia, fără nicio justificare constituțională", ceea ce încalcă prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (1) și (2), ale art. 24 alin. (1) și ale art. 53 din Constituție.

- dispozițiile art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (2) și ale

art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

contravin art. 24 alin. (1), art. 44 alin. (1) și art. 136 alin. (1) și (5) din Constituție, "întrucât posibilitatea soluționării cererii creditorului numai pe baza actelor depuse și a explicațiilor date de părți împiedică exercitarea dreptului la apărare și asigurarea dreptului la un proces echitabil, iar emiterea unui titlu executoriu în urma unui proces sumar și executarea acestuia încalcă reglementarea constituțională a dreptului la proprietate".

-

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , în ansamblul său, contravine art. 20 alin. (2) din Constituție, fiind în neconcordanță cu art. 6 par.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu asigură dreptul la un proces echitabil pentru toate părțile. Totodată, art. 1 alin. (2) încalcă art. 44 alin. (1) și art. 136 alin. (1) și (5) din Constituție, "deoarece prevăd actualizarea majorărilor și penalităților cu rata inflației, indiferent dacă prin cererea creditorului s-a solicitat sau nu acest lucru"; art. 6 alin. (4) este contrar art. 24 alin. (1), art. 44 alin. (1) și art. 136 alin. (1) și (5) din Constituție, "având în vedere că înmânarea de îndată a ordonanței echivalează cu pronunțarea judecătorului înainte de a se administra orice probe"; art. 8 alin. (1) contravine art. 24 alin. (1) și art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, "întrucât se face trimitere la exercitarea căii de atac sau a unei acțiuni în justiție de sine stătătoare, care nu este prevăzută de Codul de procedură civilă, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește numai competența, iar nu și conținutul cererii în anulare, precum și limitele în care poate fi atacată ordonanța emisă de judecător; art. 10 contravine art. 24 alin. (1) și art. 126 alin. (2) din Constituție, "deoarece nu exclud posibilitatea formulării contestației la executare alternativ, simultan sau ulterior cererii de anulare". Mai arată că executarea silită în temeiul titlului executoriu emis potrivit ordonanței "poate fi privită ca o atingere adusă patrimoniului debitorului, și ca o măsură nelegală constând în diminuarea acestui patrimoniu pentru realizarea abuzivă a creditorului".

- neconstituționalitatea pct. 4 al articolului unic din

Legea nr. 295/2002 , față de prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (1) și (2), ale art. 24 și ale art. 53 din Constituție, constă în aceea că procedura specială de recuperare a creanțelor cu caracter cert, lichid și exigibil "derogă sub multe aspecte de la regulile procedurale de drept comun".

Tribunalul București - Secția a VI-a comercială apreciază că excepția invocată nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel: în legătură cu neconstituționalitatea pct. 4 din

Legea nr. 295/2002 , prin raportare la art. 16 alin. (1), art. 21, art. 24 alin. (1) și art. 53 din Constituție, arată că procedura somației de plată, existentă și în celelalte state membre ale Uniunii Europene și consacrată juridic la nivel comunitar, "are ca scop recuperarea rapidă a unor creanțe a căror lichiditate și exigibilitate nu sunt contestate, în condițiile în care aceste creanțe sunt consacrate prin înscrisuri însușite de părți". De asemenea, "specificitatea acestor litigii a determinat o abordare specială din partea legiuitorului, care a optat pentru crearea unei proceduri guvernate de reguli speciale, derogatorii de la dreptul comun", ceea ce "nu are semnificația restrângerii drepturilor procesuale ale părților, garantate de Constituție", sens în care se invocă și

Decizia Curții Constituționale nr. 161/2002 .

În legătură cu susținerile referitoare la neconstituționalitatea art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) și art. 6 alin. (1) și (2), prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituție, se arată că "debitorul și creditorul nu ocupă poziții de egalitate în cadrul procedurii somației, prin aceasta nu le sunt afectate drepturile procesuale", aspect reținut deja în jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu, prin

Decizia nr. 554 din 7 iunie 2007 , precum și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie. Cât privește raportarea neconstituționalității acelorași prevederi de lege la prevederile art. 24 alin. (1) din Constituție, se arată că ele nu aduc atingere dreptului la apărare, "atât creditorul, cât și debitorul beneficiind în cursul procesului, în ansamblul său, de instrumente juridice de natură a-i facilita exercitarea acestui drept", sens în care menționează, de asemenea, jurisprudența Curții Constituționale, ilustrată prin

Decizia nr. 447/2004 . Invocarea încălcării prin textele de lege menționate a art. 44 alin. (1), precum și a art. 136 alin. (1) și (5) din Constituție este înlăturată prin evocarea celor reținute în acest sens prin

Decizia Curții Constituționale nr. 222 din 13 martie 2007 , precum și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, Cauza Brumărescu contra României, 1999.

Cu referire la excepția de neconstituționalitate a art. 8 alin. (1) și a art. 10, care, în opinia autorului excepției, încalcă art. 24 și 126 din Constituție, se face trimitere la cele statuate în deciziile Curții Constituționale nr. 30 din 28 ianuarie 2003, nr. 173 din 6 mai 2003 și nr. 198 din 13 mai 2003.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, pentru argumentele reținute de Curtea Constituțională în deciziile nr. 448 din 26 octombrie 2004, nr. 497 din 29 septembrie 2005 și nr. 580 din 3 noiembrie 2005.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curții și a motivelor depuse în scris de autorul excepției:

1. prevederile pct. 4 al articolului unic din

Legea nr. 295/2002

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, al cărui cuprins este următorul: "Articol unic. - Se aprobă

Ordonanța Guvernului nr. 5 din 19 iulie 2001

privind procedura somației de plată, adoptată în temeiul

art. 1 pct. V.1 din Legea nr. 324/2001

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, cu următoarele modificări: [...] 4. Articolul 11 se abrogă." Potrivit

art. 11 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , abrogat, "Prevederile prezentei ordonanțe se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă";

2.

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, cu modificările și completările ulterioare;

3. în special, unele prevederi din

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , după cum urmează:

- Art. 1: "(1) Procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.

(2) Suma ce reprezintă obligația prevăzută la alin. (1), precum și dobânzile, majorările sau penalitățile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective.";

- Art. 4 alin. (2), în redactarea prevăzută de articolul unic pct. 1 din

Legea nr. 295/2002 : "(2) În toate cazurile, pentru soluționarea cererii, judecătorul dispune citarea părților, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicații și lămuriri, precum și pentru a stărui în efectuarea plății sumei datorate de debitor ori pentru înțelegerea părților asupra modalităților de plată."

- Art. 6 alin. (1), modificat prin

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 142/2002 , alin. (2) și (4), modificat prin art. I pct. 2 din aceeași ordonanță: "(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condițiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum și a explicațiilor și lămuririlor părților, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4. [...];

(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1), constată că pretențiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanța care va conține somația de plată către debitor, precum și termenul de plată.[...];

(4) Ordonanța se va înmâna părții prezente sau se va comunică fiecărei părți de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire."

- Art. 8 alin. (1) și (2), în redactarea prevăzută de articolul unic pct. 2 din

Legea nr. 295/2002 : "(1) Împotriva ordonanței prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.

(2) Cererea în anulare se soluționează de către instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță."

- Art. 10: "(1) Cel interesat poate face contestație la executare, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă.

(2) [în redactarea prevăzută de

art. I pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 142/2002 ] Prin contestația la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepția cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanței de admitere a cererii creditorului."

În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin, în ordinea invocării lor: art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări; art. 21 alin. (1) și (2), referitoare la dreptul persoanei de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime, nicio lege neputând îngrădi acest drept; art. 24 alin. (1), potrivit căruia "Dreptul la apărare este garantat"; art. 53 privind "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți"; art. 44 alin. (1), potrivit căruia dreptul de proprietate și creanțele asupra statului sunt garantate, conținutul și limitele acestora fiind stabilite prin lege; art. 136 alin. (1) și (5), conform cărora proprietatea este publică și privată, cea privată fiind inviolabilă, în condițiile legii organice, și art. 126 alin. (2) potrivit căruia competența instanțelor de judecată și procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege. De asemenea, este invocată încălcarea art. 20 alin. (2) din Constituție, coroborat cu art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul persoanei la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

I. Cu privire la

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , care în opinia autorului excepției este neconstituțională în ansamblul său, în esență, prin aceea că nu asigură dreptul la un proces echitabil pentru toate părțile, ceea ce contravine art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cu privire la neconstituționalitatea art. 1 alin. (1), a art. 4 alin. (2), a art. 6 alin. (1), (2) și (4), a art. 8 alin. (1) și (2) și a art. 10 din aceasta, prin raportare la aceleași texte din Constituție și cu o motivare asemănătoare celor din prezenta cauză, Curtea s-a pronunțat prin numeroase decizii. De exemplu, prin

Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003. Respingând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea a reținut, în esență, că:

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

reglementează o procedură specială și accelerată, derogatorie de la normele procedurii civile, care urmărește recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanțelor certe, lichide și exigibile, ce reprezintă obligații contractuale de plată a unor sume de bani. Acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probă utilizabile la înscrisuri, în prima fază, completate ulterior cu explicațiile și lămuririle date de părți, limitarea fiind deopotrivă valabilă pentru ambele părți, în condiții identice pentru exercitarea dreptului la apărare. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre părți urmează a fi rezolvate conform reglementărilor din dreptul comun. Modul în care instanțele judecătorești admit sau resping cererile de probațiune reprezintă o problemă de aplicare, iar nu de constituționalitate a textului de lege. Împotriva hotărârii de respingere a cererii în anulare debitorul poate declara recurs, care se judecă conform normelor dreptului comun, iar împotriva titlului executoriu poate formula contestație la executare, de asemenea, potrivit normelor Codului de procedură civilă. Totodată, textele de lege criticate conțin norme de procedură asupra cărora legiuitorul este suveran a legifera, evident cu respectarea drepturilor și libertăților fundamentale, în temeiul art. 125 alin. (3) din Constituție, în forma anterioară revizuirii sale, potrivit căruia "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege".

Tot astfel, cu privire la neconstituționalitatea ordonanței în ansamblul său, Curtea s-a pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 161 din 30 mai 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 26 iunie 2002, reținând că aceasta nu contravine exigențelor dreptului la un proces echitabil.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței amintite, soluțiile și argumentele ce au stat la baza acestora se mențin și în cauza de față.

II. Cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor pct. 4 ale articolului unic din

Legea nr. 295/2002 , prin raportare la art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) și (2), art. 24 alin. (1) și art. 53 din Constituție, de asemenea, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 397 din 21 octombrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 11 decembrie 2003, statuând următoarele:

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

reglementează o procedură specială, simplificată și accelerată pentru recuperarea creanțelor al căror caracter cert, lichid și exigibil rezultă din înscrisuri, singurele dovezi care se administrează în cadrul acestei proceduri, în afară de lămuririle și explicațiile date de către părți. Hotărârile pronunțate în cadrul acestei proceduri nu au autoritatea lucrului judecat asupra fondului litigiului. Fiind o procedură specială, derogă sub mai multe aspecte de la regulile procedurale din dreptul comun. Pe de altă parte, în cuprinsul ordonanței, spre exemplu, în art. 9 alin. (2) sau art. 11^1 alin. (2), s-a prevăzut expres aplicarea în mod corespunzător a unor dispoziții ale Codului de procedură civilă acolo unde legiuitorul a considerat că se impune trimiterea directă la aceste prevederi. Cu toate acestea, având în vedere faptul că procedura somației de plată se realizează în cadrul procesului civil, regulile comune ale acestui proces sunt aplicabile chiar și în lipsa unei dispoziții exprese în acest sens, deoarece prevederile Codului de procedură civilă reprezintă dreptul comun în această materie.

Așadar, și criticile de neconstituționalitate privind aceste dispoziții urmează a fi respinse, întrucât, în prezenta cauză, nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții în materie.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor pct. 4 al articolului unic din

Legea nr. 295/2002

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, a

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 , în ansamblul său, precum și, în special, a dispozițiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) și (4), art. 8 alin. (1) și (2) și ale art. 10 din această ordonanță. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Anteco" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 25.274/3/2007 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 decembrie 2007.