Decizia nr. 5/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 194/2002 12 decembrie 2002 (prevederi anume) privind regimul străinilor în România
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. 55 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România", excepție ridicată de Liu Aiyan în Dosarul nr. 10.255/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauză înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 1.021D/2007.
La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, însoțit de traducătorul de limba chineză, dl. Ioan Budura, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.121D/2007 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor " art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România", excepție ridicată de Liu Xiaomao în Dosarul nr. 9.277/2/2006 al instanței de judecată menționate mai sus.
La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, însoțit de același interpret de limba chineză, dl. Ioan Budura, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.283D/2007 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. 55 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România", excepție ridicată de Luo Caijun în Dosarul nr. 10.262/2/2006 al aceleiași instanțe de judecată.
La apelul nominal se constată prezența autorului excepției, însoțit de interpretul de limba chineză, dl. Ioan Budura, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea parțială dintre obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Autorii excepțiilor, prin traducător, sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este, de asemenea, de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 14 și al
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.283D/2007 și nr. 1.121D/2007 la Dosarul nr. 1.021D/2007, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părților prezente pentru a-și exprima susținerile în legătură cu excepția de neconstituționalitate. Prin intermediul interpretului, aceștia pun concluzii de admitere a excepției, formulând în acest sens susțineri asemănătoare referitoare la caracterul incomplet al ordonanței criticate. În opinia lor, actul normativ criticat nu protejează suficient dreptul de proprietate al străinilor care au realizat investiții în timpul șederii legale în România, aceștia fiind în situația de a le pierde prin executarea dispozițiilor de părăsire a teritoriului țării.
Având cuvântul asupra excepției, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a acesteia ca neîntemeiată, susținând că textele de lege criticate nu aduc atingere dreptului de proprietate, fiind pe deplin justificate în situațiile în care ele reglementează condițiile de prelungire a dreptului de ședere în România pentru desfășurarea de activități comerciale. Totodată, menționează că susținerile formulate de autorii excepției evocă situații de fapt specifice spețelor ce urmează a fi soluționate de instanța de judecată, și nu de Curtea Constituțională, astfel că acestea nu sunt relevante în cauză.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierile din 2 mai 2007, 25 aprilie 2007 și 30 mai 2007, pronunțate în dosarele nr. 10.255/2/2006, nr. 9.277/2/2006 și nr. 10.262/2/2006, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. 55 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România", respectiv a dispozițiilor " art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România". Excepțiile au fost ridicate de Liu Aiyan, Liu Xiaomao și Luo Caijun în cauze de contencios administrativ având ca obiect anularea unor dispoziții de părăsire a teritoriului României emise de Autoritatea pentru străini (în prezent Oficiul Român pentru Imigrări).
În motivarea excepției de neconstituționalitate având un conținut asemănător, se susține că dispozițiile "art. 55 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 " contravin art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, coroborate cu prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 14 din convenție și ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeași convenție, "precum și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, care instituie și garantează dreptul de proprietate privată și dreptul persoanei la nediscriminare. În acest sens, se arată că "prin refuzul de a li se prelungi dreptul de ședere temporară cetățenilor străini care nu îndeplinesc cumulativ condițiile generale și cele speciale, în funcție de scopul șederii" și "pentru un motiv insuficient probat", și emiterea, în consecință, a unei dispoziții de părăsire a teritoriului României, "se limitează excesiv și discriminatoriu dreptul constituțional de proprietate al acestora". Măsura dispusă încalcă, de asemenea, și principiul proporționalității, consacrat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și, întrucât condițiile legale criticate privesc doar pe cetățenii străini, sunt apreciate de autorii excepției ca fiind discriminatorii.
Autorii excepției consideră că textele de lege criticate nu îndeplinesc criteriul de calitate prevăzut de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în sensul de a fi suficient de accesibile și precise încât să înlăture orice risc de arbitrariu. De asemenea, susțin că "nu este obiectiv posibil ca realizarea unei investiții să corespundă ad litteram unui plan de afaceri inițial", în condițiile în care, din cauze independente de voința străinului, legate de obținerea formalităților necesare, investiția începe a se derula după o perioadă mare de timp de la proiectarea acelui plan de afaceri, iar piața afacerilor este într-o continuă transformare.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 55 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
nu contravin dispozițiilor art. 44 din Constituție și actelor internaționale invocate. Totodată, sunt invocate numeroase decizii, cum ar fi
și nr. 341/2007, prin care Curtea Constituțională s-a pronunțat deja cu privire la constituționalitatea textelor de lege criticate.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 55 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
sunt constituționale. Condițiile cerute străinului pentru prelungirea dreptului de ședere în vederea desfășurării de activități comerciale se circumscriu scopului pentru care fiecare categorie de străini nominalizată de lege solicită prelungirea dreptului de ședere temporară în România și se justifică prin însuși interesul pretins de solicitantul dreptului.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorilor excepției, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile "art. 55 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România", republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004. Anterior sesizării Curții Constituționale cu soluționarea prezentei excepții, prin
art. I pct. 42 din Legea nr. 56/2007
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007, textele inițial criticate au fost parțial modificate, astfel încât soluțiile legislative conținute de acestea se regăsesc în prezent în art. 55 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. b) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 . Dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins:
Articolul 55
alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. b) - Prelungirea dreptului de ședere pentru desfășurarea de activități comerciale: "(2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de ședere temporară se pot acorda dacă străinul îndeplinește următoarele condiții: a) activitatea societății comerciale se desfășoară în conformitate cu planul de afaceri. (...)
(3) Dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute în prezentul articol se face cu următoarele documente: (...)
b) documentele care atestă că activitatea se desfășoară în conformitate cu planul de afaceri."
Autorii excepției consideră că textele de lege menționate încalcă prevederile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, coroborate cu prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, norme referitoare la dreptul de proprietate, precum și art. 14 din convenție și ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeași convenție, texte prin care se interzice discriminarea.
Examinând dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile din Legea fundamentală și din instrumentele juridice internaționale invocate, Curtea Constituțională constată că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.
Astfel, Curtea constată că, prin
Decizia nr. 341 din 3 aprilie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 4 mai 2007, instanța de contencios a soluționat o excepție de neconstituționalitate identică, stabilind, pentru argumentele acolo expuse, că prevederile art. 55 alin. (2) lit. a) și ale alin. (3) lit. b) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
nu contravin normelor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate și la principiul nediscriminării.
Având în vedere identitatea dintre prezenta excepție de neconstituționalitate și cea soluționată prin decizia mai sus menționată, soluția și considerentele acolo reținute se impun a fi menținute și în acest dosar.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. b) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Liu Aiyan, Liu Xiaomao și Luo Caijun în dosarele nr. 10.255/2/2006, nr. 9.277/2/2006 și nr. 10.262/2/2006 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 ianuarie 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.