Decizia nr. 220/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Luize Angelica Fusulan în Dosarul nr. 14.125/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 14.125/303/2006, Judecătoria Sectorului 6 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost ridicată de Luize Angelica Fusulan într-o cauză având ca obiect o acțiune civilă privind partajarea bunurilor comune.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile criticate sunt neconstituționale, fiind contrare art. 16 din Constituție, întrucât creează o situație de inegalitate între părțile participante la procesul civil ce are ca obiect o cerere de partaj, de raport ori de reducțiune. Totodată, susține că, în aceste procese, pârâtul este limitat în dreptul său de a se adresa justiției, deoarece este obligat să plătească o taxă de timbru substanțială pentru a se apăra, fiindu-i astfel îngrădit dreptul recunoscut de art. 21 din Constituție. În același timp, consideră că textul de lege criticat înfrânge și dispozițiile constituționale ale art. 124 alin. (2), atâta vreme cât neplata taxei de timbru de către pârât atrage anularea, ca netimbrată, a acțiunii. De asemenea, susține că sunt încălcate și prevederile art. 6 paragraful 1 și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin obligarea pârâtului de a plăti o taxă de timbru substanțială, deși nu pretinde nimic de la reclamant, ci doar se apără, ajungându-se la limitarea unei judecăți echitabile.

Judecătoria Sectorului 6 București - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat stabilește numai obligația de plată a unei taxe de timbru, calculată la valoare, pentru acele părți care contestă, prin cereri, bunurile de împărțit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor pentru stabilirea calității de moștenitor, a masei succesorale, cererilor de raport, cererilor de reducțiune a liberalităților și în cadrul cererilor de partaj. Astfel, instituirea unei taxe de timbru pentru anumite categorii de cereri nu face nicio diferențiere între contribuabili, așa încât nu sunt înfrânte prevederile

art. 16 din Constituție. De asemenea, face referire la Decizia nr. 103 din 6 iunie 2000 , prin care Curtea Constituțională a reținut că accesul liber la justiție nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. În același mod, reține ceea ce a statuat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 29 din 22 februarie 2000

referitor la critica privind înfrângerea prevederilor art. 6 paragraful 1 și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că obligația părților de a plăti taxe judiciare de timbru stabilite prin lege nu aduce atingere acestor prevederi, deoarece taxele judiciare de timbru servesc bunei organizări și funcționări a serviciului public de realizare a justiției.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional. Arată că prevederile criticate sunt în acord cu art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât accesul liber la justiție nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Totodată, precizează că stabilirea și dimensionarea taxelor judiciare de timbru reprezintă atribuția exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituție. Consideră că prevederile supuse controlului de constituționalitate nu contravin principiului egalității în drepturi, deoarece nu instituie nici privilegii și nici discriminări, toate persoanele care promovează un anumit tip de acțiune sau cerere fiind obligate să plătească taxele judiciare de timbru în valoare și în condiții identice. Arată că dispozițiile art. 124 alin. (1) din Constituție nu au incidență în cauza de față.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare a Curții și din notele scrise ale autorului, îl constituie prevederile

art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru. Curtea observă că, așa cum rezultă din motivarea excepției, autorul acesteia critică doar prevederile

art. 3 lit. c) alin. (2) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, care au următorul cuprins:

"Acțiunile și cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: [...]

c) [...]

Separat de această taxă, dacă părțile contestă bunurile de împărțit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciară de timbru se datorează de titularul cererii la valoarea contestată;".

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că sunt încălcate dispozițiile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 relative la accesul liber la justiție, ale art. 124 alin. (2) referitoare la caracterul unitar, imparțial și egal al justiției. Totodată, autorul excepției consideră că, prin prevederile de lege criticate, sunt încălcate și dispozițiile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 14 referitoare la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, asupra constituționalității

art. 3 lit. c) alin. (2) din Legea nr. 146/1997 , aceasta s-a pronunțat prin mai multe decizii, precum

Decizia nr. 305 din 10 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 11 august 2003,

Decizia nr. 941 din 19 decembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2007,

Decizia nr. 724 din 13 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, constatând că acest text de lege este constituțional.

Curtea a reținut că

art. 3 lit. c) alin. (2) din Legea nr. 146/1997

stabilește obligația de plată a unor taxe de timbru, calculate la valoare, pentru acele părți care contestă, prin cereri, bunurile de împărțit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor, iar nu și pentru părțile care formulează excepții și apărări în legătură cu cererea reclamantului. Acesta este și principiul general înscris în art.1 din

Legea nr. 146/1997 , potrivit căruia numai "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute de prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu este evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege".

În cauză, Curtea constată că autorul excepției, prin formularea cererii reconvenționale, a urmărit răsturnarea prezumției de dobândire în cote egale a bunurilor comune. Astfel, scopul părții care contestă bunurile de împărțit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor, în cadrul cererilor prevăzute de textul de lege criticat, este valorificarea unui drept propriu, pe cale incidentală, ce excedează unei simple apărări.

În deciziile menționate, Curtea a constatat că instituirea unei taxe de timbru pentru anumite categorii de cereri nu face nicio diferențiere între contribuabili, astfel încât nu sunt înfrânte prevederile art. 16 din Constituție și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

De asemenea, Curtea a statuat, în mod constant, că accesul liber la justiție nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Taxa de timbru este o modalitate de acoperire, în parte, a cheltuielilor pe care le implică serviciul public al justiției.

Pentru aceleași considerente, textul de lege criticat nu cuprinde prevederi de natură să aducă atingere principiului potrivit căruia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți, consacrat de art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală.

Referitor la critica privind înfrângerea dispozițiilor art. 6 paragraful 1 și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a reținut că obligația părților de a plăti taxe judiciare de timbru stabilite prin lege nu aduce atingere acestor dispoziții, ci servesc unei mai bune organizări și funcționări a serviciului public de realizare a justiției.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, cele statuate anterior își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 lit. c) alin. (2) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Luize Angelica Fusulan în Dosarul nr. 14.125/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2008.