Decizia nr. 183/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 268 și ale

art. 282 din Legea nr. 571/2003

Codul fiscal, ale

art. 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2003

privind finanțele publice locale și ale art. 9 alin. (1) lit. b) și c), ale art. 13 lit. h), ale art. 14 alin. (3), ale art. 15, ale art. 26 alin. (3) lit. b), ale art. 27 alin. (3) lit. h), ale art. 28 alin. (1) și (2), ale art. 31 alin. (3), ale art. 37 lit. d), ale art. 54, ale art. 62 și ale

art. 66 din Legea nr. 38/2003

privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, excepție ridicată de Andrei Victor și Societatea Comercială "Visairi" - S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 4.259/99/2006 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde Andrei Victor, în nume personal și ca reprezentant al Societății Comerciale "Visairi" - S.R.L. din Iași, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, Andrei Victor solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, arătând că dispozițiile de lege criticate îngrădesc libertatea profesiei și contravin principiului așezării juste a sarcinilor fiscale, încălcând astfel prevederile Constituției și ale Cartei sociale europene.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. (3) lit. h) și

art. 62 din Legea nr. 38/2003 , întrucât nu mai sunt în vigoare, și ale art. 54, deoarece se solicită completarea acestora. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a celorlalte dispoziții, consideră că aceasta este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 4.259/99/2006, Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 268 și ale

art. 282 din Legea nr. 571/2003

- Codul fiscal, ale

art. 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2003

privind finanțele publice locale și ale art. 9 alin. (1) lit. b) și c), ale art. 13 lit. h), ale art. 14 alin. (3), ale art. 15, ale art. 26 alin. (3) lit. b), ale art. 27 alin. (3) lit. h), ale art. 28 alin. (1) și (2), ale art. 31 alin. (3), ale art. 37 lit. d), ale art. 54, ale art. 62 și ale

art. 66 din Legea nr. 38/2003

privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere. Excepția a fost ridicată de Andrei Victor și Societatea Comercială "Visairi" - S.R.L. din Iași în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unei hotărâri a Consiliului Local al Municipiului Iași.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât permit stabilirea unor taxe cu încălcarea normelor constituționale. De asemenea, susțin că reglementarea asociațiilor profesionale de tipul Camerelor Taximetriștilor este de natură să prejudicieze apărarea intereselor sociale și profesionale ale taximetriștilor și că ar trebui să se instituie dreptul sindicatelor și patronatelor de a participa la stabilirea numărului de autorizații, la stabilirea culorii autovehiculelor și la elaborarea actelor normative locale.

Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor invocate din Constituție.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. (3) lit. h) și ale

art. 62 din Legea nr. 38/2003

este inadmisibilă, deoarece acestea nu mai sunt în vigoare. Cât privește celelalte dispoziții de lege criticate, consideră că acestea nu contravin prevederilor constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie dispozițiile prevederilor art. 268 și ale

art. 282 din Legea nr. 571/2003

- Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, ale

art. 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2003

privind finanțele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 19 iunie 2003, și ale art. 9 alin. (1) lit. b) și c), ale art. 13 lit. h), ale art. 14 alin. (3), ale art. 15, ale art. 26 alin. (3) lit. b), ale art. 27 alin. (3) lit. h), ale art. 28 alin. (1) și (2), ale art. 31 alin. (3), ale art. 37 lit. d), ale art. 54, ale art. 62 și ale

art. 66 din Legea nr. 38/2003

privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 28 ianuarie 2003.

Dispozițiile art. 268 și ale

art. 282 din Legea nr. 571/2003

Codul fiscal au fost completate prin

Legea nr. 343/2006

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 1 august 2006, având în prezent următorul conținut:

- Art. 268 - Taxa pentru eliberarea autorizațiilor pentru a desfășura o activitate economică și a altor autorizații similare:

"(1) Taxa pentru eliberarea unei autorizații pentru desfășurarea unei activități economice este stabilită de către consiliul local în sumă de până la 100.000 lei, în mediul rural, și de până la 500.000 lei, în mediul urban.

(1^1) Autorizațiile prevăzute la alin. (1) se vizează anual, până la data de 31 decembrie a anului în curs pentru anul următor. Taxa de viză reprezintă 50% din cuantumul taxei prevăzute la alin. (1).

(2) Taxa pentru eliberarea autorizațiilor sanitare de funcționare se stabilește de consiliul local și este de până la 120.000 lei.

(3) Taxa pentru eliberarea de copii heliografice de pe planuri cadastrale sau de pe alte asemenea planuri, deținute de consiliile locale, se stabilește de către consiliul local și este de până la 200.000 lei.

(4) Taxa pentru eliberarea certificatelor de producător se stabilește de către consiliile locale și este de până la 500.000 lei.

(5) Comercianții a căror activitate se desfășoară potrivit Clasificării activităților din economia națională - CAEN, aprobată prin

Hotărârea Guvernului nr. 656/1997 , cu modificările ulterioare, în clasa 5530 - restaurante și 5540 - baruri, datorează bugetului local al comunei, orașului sau municipiului, după caz, în a cărui rază administrativ teritorială se află amplasată unitatea sau standul de comercializare, o taxă pentru eliberarea/vizarea anuală a autorizației privind desfășurarea activității de alimentație publică, stabilită de către consiliile locale în sumă de până la 3.000 lei. La nivelul municipiului București, această taxă se stabilește de către Consiliul General al Municipiului București și se face venit la bugetul local al sectorului în a cărui rază teritorială se află amplasată unitatea sau standul de comercializare.

(6) Autorizația privind desfășurarea activității de alimentație publică, în cazul în care comerciantul îndeplinește condițiile prevăzute de lege, se emite de către primarul în a cărui rază de competență se află amplasată unitatea sau standul de comercializare.";

- Art. 282 - Taxe speciale:

"(1) Pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz, pot adopta taxe speciale.

(2) Domeniile în care consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz, pot adopta taxe speciale pentru serviciile publice locale, precum și cuantumul acestora se stabilesc în conformitate cu prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2003

privind finanțele publice locale.

(3) Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituția/serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare și funcționare a acesteia/acestuia, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestații ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu.

(4) Consiliile locale, județene sau Consiliul General al Municipiului București, după caz, nu pot institui taxe speciale concesionarilor din sectorul utilităților publice (gaze naturale, apă, energie electrică), pentru existența pe domeniul public/privat al unităților administrativ-teritoriale a rețelelor de apă, de transport și distribuție a energiei electrice și a gazelor naturale."

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2003

privind finanțele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 19 iunie 2003, a fost abrogată prin

Legea nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2006, însă dispozițiile art. 26 din ordonanță au fost preluate de cele ale art. 30 din lege.

Prin urmare, Curtea urmează să se pronunțe asupra dispozițiilor

art. 30 din Legea nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, având următorul conținut:

- Art. 30 - Taxe speciale pentru funcționarea unor servicii publice locale:

"(1) Pentru funcționarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz, aprobă taxe speciale.

(2) Cuantumul taxelor speciale se stabilește anual, iar veniturile obținute din acestea se utilizează integral pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru înființarea serviciilor publice de interes local, precum și pentru finanțarea cheltuielilor curente de întreținere și funcționare a acestor servicii.

(3) Prin regulamentul aprobat de autoritățile deliberative se vor stabili domeniile de activitate și condițiile în care se pot institui taxele speciale, modul de organizare și funcționare a serviciilor publice de interes local, pentru care se propun taxele respective.

(4) Hotărârile luate de autoritățile deliberative, în legătură cu perceperea taxelor speciale de la persoanele fizice și juridice plătitoare, vor fi afișate la sediul acestora și publicate pe pagina de internet sau în presă.

(5) Împotriva acestor hotărâri persoanele interesate pot face contestație în termen de 15 zile de la afișarea sau publicarea acestora. După expirarea acestui termen, autoritatea deliberativă care a adoptat hotărârea se întrunește și deliberează asupra contestațiilor primite.

(6) Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.

(7) Taxele speciale, instituite potrivit prevederilor prezentului articol, se încasează într-un cont distinct, deschis în afara bugetului local, fiind utilizate în scopurile pentru care au fost înființate, iar contul de execuție al acestora se aprobă de autoritățile deliberative.

Dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b) și c), ale art. 13 lit. h), ale art. 14 alin. (3), ale art. 15, ale art. 26 alin. (3) lit. b), ale art. 27 alin. (3) lit. h), ale art. 28 alin. (1) și (2), ale art. 31 alin. (3), ale art. 37 lit. d), ale art. 54 și ale

art. 66 din Legea nr. 38/2003

au fost modificate prin

Legea nr. 265/2007

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 38/2003

privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 3 august 2007. Ca urmare a acestei modificări, dispozițiile art. 13 lit. h) au devenit cele ale art. 13 lit. i), Curtea urmând a se pronunța asupra acestora din urmă.

Totodată, prin aceeași lege, dispozițiile art. 27 alin. (3) lit. h) și ale

art. 62 din Legea nr. 38/2003

au fost abrogate.

Astfel, dispozițiile criticate din

Legea nr. 38/2003

au în prezent următorul cuprins:

- Art. 9 alin. (1) lit. b) și c): "Autorizația de transport în regim de taxi sau autorizația de transport în regim de închiriere se eliberează de autoritatea de autorizare din cadrul primăriei localității sau primăriei municipiului București de pe raza administrativ-teritorială în care transportatorul își are sediul sau domiciliul, după caz, pe baza unei documentații care trebuie să conțină următoarele:

[...]

b) copie de pe certificatul de înregistrare la registrul comerțului ca transportator, respectiv persoană fizică autorizată, asociație familială autorizată sau persoană juridică, după caz;

c) dovada îndeplinirii condiției de capacitate profesională, respectiv:

1. copie de pe certificatul de competență profesională a persoanei desemnate, definită în

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005

privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 102/2006 , cu modificările ulterioare, pentru transportatorul persoană juridică sau asociație familială;

2. copie de pe atestatul profesional al taximetristului care este transportator persoană fizică autorizată.";

- Art. 13 lit. i) [fosta lit. h)]: "În cadrul atribuțiilor de coordonare a activităților privind transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere, autoritățile administrației publice locale sau ale municipiului București, după caz, emit reglementări referitoare la: [...] i) taxele și impozitele locale ce se impun;";

- Art. 14 alin. (3): "Numărul maxim de autorizații taxi care pot fi atribuite pentru o perioadă dată se poate stabili și pe baza unui studiu de specialitate realizat, precum și în urma consultării asociațiilor profesionale reprezentative.";

- Art. 15: "(1) Activitatea de dispecerat taxi poate fi executată numai pe raza localității de autorizare de către orice persoană juridică, denumită în continuare dispecerat, autorizată de autoritatea de autorizare, în condițiile prezentei legi.

(2) Autorizația de dispecerat taxi se poate obține pe baza depunerii următoarei documentații:

a) copie de pe certificatul de înmatriculare emis de registrul comerțului;

b) declarație pe propria răspundere a persoanei desemnate să administreze, conform căreia dispeceratul deține baza tehnică necesară, stația de emisie-recepție, frecvența radio protejată, personalul autorizat și spațiile necesare;

c) copie de pe certificatul de operator radiotelefonist al angajaților dispeceratului taxi, eliberat de autoritatea în domeniul comunicațiilor;

d) copie de pe licența de utilizare a frecvențelor radioelectrice, eliberată de autoritatea în domeniu.

(3) Autorizația de dispecerat taxi se eliberează pentru o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea prelungirii la cerere pe perioade de 5 ani în aceleași condiții ca la emitere, și este valabilă numai pe raza administrativ-teritorială a autorității de autorizare.

(4) Activitatea de dispecerat se desfășoară pe baze contractuale numai pentru transportatorii autorizați care desfășoară servicii de transport în regim de taxi, în aceeași localitate de autorizare.

(5) Transportatorii autorizați care execută servicii de transport în regim de taxi vor utiliza serviciile unui dispecerat în condițiile prezentei legi, pe bază de contract de dispecerizare, încheiat cu acesta în condiții nediscriminatorii.

(6) Serviciile de dispecerat sunt obligatorii pentru toate taxiurile transportatorilor autorizați, care își desfășoară activitatea într-o localitate, cu excepția localităților unde s-au atribuit mai puțin de 100 de autorizații taxi, unde serviciul este opțional.

(7) În cazurile exceptate prevăzute la alin. (6), taxiurile vor fi dotate cu telefoane mobile, pentru preluarea comenzilor de la clienți. Aceste taxiuri vor avea afișat în exterior numărul de telefon sau alte modalități de apelare.

(8) Contractele de dispecerat taxi încheiate cu transportatorii autorizați trebuie să conțină prevederi privind obligațiile părților de a respecta reglementările privind calitatea și legalitatea serviciului prestat, precum și tarifele de distanță convenite a fi utilizate.

(9) Taxiurile deservite de un dispecerat pot realiza serviciul de transport utilizând tarife unice sau tarife diferențiate pe categorii de autovehicule, astfel cum este prevăzut în contractul de dispecerizare.

(10) Dispeceratul poate pune la dispoziția transportatorilor autorizați pe care îi deservește stații radio de emisie-recepție pentru dotarea taxiurilor, pe bază de contract de închiriere, încheiat în condiții nediscriminatorii.";

- Art. 26 alin. (3) lit. b): "Pentru a susține testul-grilă conducătorul auto trebuie să prezinte la agenția Autorității Rutiere Române - ARR următoarele documente: [...] b) dovada plății în contul agenției Autorității Rutiere Române - ARR a taxei privind testarea.";

- Art. 28 alin. (1) și (2): "(1) Certificatul de atestare a pregătirii profesionale se eliberează pentru o perioadă nedeterminată, cu viza obligatorie la 5 ani, acordată în urma susținerii testului-grilă, în condițiile prevederilor art. 26 alin. (4).

(2) Certificatul de atestare a pregătirii profesionale este valabil în condițiile în care este vizat la termen și conducătorul auto face dovada că este apt din punct de vedere medical și psihologic pentru transportul public de persoane și deține permis de conducere corespunzător.";

- Art. 31 alin. (3): "Pentru personalizarea autovehiculului taxi în trafic, caroseria acestuia, în totalitate sau cel puțin începând cu partea de deasupra benzii duble tip șah, va avea culoarea galbenă, dacă prin hotărâre a consiliului local, respectiv a Consiliului General al Municipiului București, nu s-a stabilit o altă culoare, cu consultarea asociațiilor.";

- Art. 37 alin. (1) lit. d): "Pe toată durata activității taxiurile pot fi supuse controlului în ceea ce privește respectarea prevederilor prezentei legi de către reprezentanții organelor de control autorizate, respectiv: [_] d) Autoritatea Rutieră Română - ARR, prin reprezentanțele teritoriale.";

- Art. 54: "(1) Reprezentarea și protecția intereselor profesionale ale transportatorilor autorizați, dispecerilor taxi și ale taximetriștilor se realizează prin camerele taximetriștilor și celelalte asociații profesionale reprezentative, constituite conform

Ordonanței Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 246/2005 , denumite în continuare asociații reprezentative.

(2) Asociațiile reprezentative asigură reprezentarea intereselor profesionale ale membrilor în relațiile cu autoritățile administrației publice, cu alte autorități și cu organisme interne și internaționale.

(3) Asociațiile reprezentative participă, cu caracter consultativ, la întocmirea de către autoritățile administrației publice a reglementărilor de organizare a serviciului de transport în regim de taxi.

(4) O asociație profesională din domeniul taximetriei este considerată reprezentativă dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) este constituită în conformitate cu prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 246/2005 ;

b) are ca membri transportatori autorizați, dispecerate taxi și taximetriști, astfel cum au fost definiți în prezenta lege, care reprezintă minimum 10% din totalul celor existenți în evidențele statistice la nivel național;

c) are filiale județene, persoane juridice, constituite conform prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 246/2005 , înființate în cel puțin 50% din județele țării, precum și în municipiul București;

d) deține o hotărâre definitivă și irevocabilă a Tribunalului București în ceea ce privește reprezentativitatea.

(5) În cazurile în care o asociație profesională reprezentativă trimite autorității de autorizare sau altor autorități competente o sesizare privind abaterile de la conduita profesională a unei persoane care își desfășoară activitatea în domeniul transportului în regim de taxi, acestea sunt obligate să analizeze cazul respectiv, cu consultarea obligatorie a părților, și să ia măsurile care se impun, notificând aceasta și asociației reprezentative.";

- Art. 66: "Autoritatea administrației publice locale sau filiala județeană a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor are obligația ca, în maximum 5 zile de la primirea sesizării clientului, conform art. 52 alin. (4) lit. g) sau art. 54 alin. (5), ori de la primirea sesizării asociației reprezentative, conform art. 54 alin. (5), să analizeze, să ia măsurile ce se impun sau, după caz, să sesizeze autoritățile competente prevăzute la art. 37 alin. (1), după caz, pentru ca acestea să aplice măsurile ce se impun în termen de maximum 30 de zile de la primirea sesizării, termen în care clientul sau asociația va primi răspunsul cuvenit."

Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4), ale art. 9, 11, 16, 20, 41, 42, 43, 45, 47, 53, ale art. 56 alin. (2) și (3) și ale art. 139 alin. (1) și (2) și la cele ale art. 20 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

I. În ceea ce privește dispozițiile art. 27 alin. (3) lit. h) și ale

art. 62 din Legea nr. 38/2003 , Curtea constată că acestea au fost abrogate prin

Legea nr. 265/2007

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 38/2003

privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 3 august 2007, așadar anterior sesizării Curții Constituționale prin Încheierea din 22 octombrie 2007. Ținând cont de prevederile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora Curtea se pronunță numai asupra dispozițiilor din legi sau ordonanțe "în vigoare", excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. (3) lit. h) și ale

art. 62 din Legea nr. 38/2003

urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Referitor la dispozițiile

art. 54 din Legea nr. 38/2003 , Curtea constată că autorii excepției solicită, în realitate, completarea acestora cu prevederea potrivit căreia reprezentarea și protecția intereselor profesionale ale transportatorilor autorizați, dispecerilor taxi și ale taximetriștilor să se realizeze și prin "sindicatele și patronatele care participă la negocierile colective în ramura transporturilor", or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea se poate pronunța numai asupra constituționalității dispozițiilor cu privire la care a fost sesizată, fără a le putea modifica sau completa.

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 54 din Legea nr. 38/2003 , astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

II. Cu privire la dispozițiile

art. 14 din Legea nr. 38/2003 , Curtea reține că s-a pronunțat asupra constituționalității acestora - raportate la prevederile

art. 45, 47 și 53 din Constituție, prin Decizia nr. 796/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 22 octombrie 2007. Cu acel prilej, Curtea a statuat că activitatea de transport în regim de taxi reprezintă, potrivit legii, un serviciu public, aceasta fiind destinată a completa activitatea de transport public organizată la nivelul autorităților locale prin mijloace specifice. Ca atare, în reglementarea acestui domeniu de activitate, legiuitorul a avut în vedere protejarea interesului public pe care aceasta îl implică, astfel că limitarea, prin lege, a numărului de autorizații taxi este pe deplin justificată în lumina prevederilor art. 53 din Constituție, referitor la restrângerea exercițiului unui drept sau al unei libertăți. Competența de atribuire a autorizațiilor taxi revine în mod firesc autorităților locale, acestea fiind singurele în măsură a aprecia, prin studii de specialitate, necesitățile pe plan local în ceea ce privește transportul public de persoane. De altfel, legiuitorul a reglementat în aceeași manieră prestarea oricărei activități care implică interesul public, cum este, spre exemplu, exercitarea profesiei de avocat, de notar public etc., fără a leza principiul economiei de piață și al liberei concurențe. Acesta este și sensul prevederilor constituționale ale art. 45, potrivit cărora accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate.

În concluzie, Curtea a constatat că dimensionarea activității de taximetrie se realizează prin respectarea unor cerințe specifice în domeniu, iar competența de atribuire în concret revine autorităților locale, care, înregistrând, prin studii de specialitate, un necesar mai mare de operatori de taxi pe piață (utilizând deci instrumentul cererii și al ofertei) și cu acordul asociațiilor profesionale reprezentative, poate decide acordarea unui număr de autorizații care să depășească raportul de 4 autorizații taxi la 1.000 de locuitori stabilit de lege.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce privește celelalte dispoziții de lege criticate, Curtea constată că principala critică de neconstituționalitate adusă acestora constă în instituirea taxei pentru eliberarea autorizațiilor pentru a desfășura o activitate economică și a altor autorizații similare și a unor taxe speciale, în speță pentru desfășurarea activității de taximetrie, ceea ce, în opinia autorilor excepției, încalcă o serie de dispoziții din Legea fundamentală. Curtea constată că dispozițiile criticate dau expresie prevederilor art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora cetățenii au obligația să contribuie la cheltuielile publice, prin impozite și taxe. Totodată, în conformitate cu art. 139 alin. (2) din Constituție, impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene "în limitele și în condițiile legii". Din aceste prevederi constituționale rezultă dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili impozite datorate bugetului, evident cu respectarea celorlalte principii și prevederi constituționale. În cazul de față, taxele au fost instituie fără a se crea discriminări de natură să încalce prevederile art. 16 din Constituție.

De asemenea, Curtea reține că susținerile autorilor excepției de neconstituționalitate referitoare la încălcarea prevederilor art. 45 din Constituție sunt neîntemeiate, deoarece accesul liber al persoanei la o activitate economică și la libera inițiativă se realizează "în condițiile legii".

Referitor la susținerea autorilor excepției potrivit căreia ar trebui să se instituie dreptul sindicatelor și patronatelor de a participa la stabilirea numărului de autorizații, la stabilirea culorii autovehiculelor și la elaborarea actelor normative locale, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, deoarece, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea se poate pronunța numai asupra constituționalității dispozițiilor cu privire la care a fost sesizată, fără a le putea modifica sau completa.

Având în vedere acestea, Curtea constată că dispozițiile criticate nu contravin nici celorlalte prevederi din Constituție sau din actele internaționale invocate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. (3) lit. h), ale art. 54 și ale

art. 62 din Legea nr. 38/2003

privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, excepție ridicată de Andrei Victor și Societatea Comercială "Visairi" - S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 4.259/99/2006 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 268 și ale

art. 282 din Legea nr. 571/2003

- Codul fiscal, ale

art. 30 din Legea nr. 273/2006

privind finanțele publice locale și ale art. 9 alin. (1) lit. b) și c), ale art. 13 lit. i), ale art. 14 alin. (3), ale art. 15, ale art. 26 alin. (3) lit. b), ale art. 28 alin. (1) și (2), ale art. 31 alin. (3), ale art. 37 lit. d) și ale

art. 66 din Legea nr. 38/2003

privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, excepție ridicată de aceiași autori în același dosar.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 februarie 2008.