Decizia nr. 383/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 și art. 248^1 din Codul penal, precum și a prevederilor art. 262 pct. 1 lit. a) și b) și pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mihai Truțescu în Dosarul nr. 41.087/3/2005 (1.250/2007) al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.

La apelul nominal se prezintă, pentru partea Horea Răzvan Nicorici, apărătorul ales din cadrul Baroului București, cu delegație la dosar, și se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepției a depus concluzii scrise, iar reprezentantul legal al părții Societatea Comercială MATTO - S.R.L. solicită judecata în lipsă.

Apărătorul ales al părții Horea Răzvan Nicorici susține excepția de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece permit judecătorului să interpreteze legea pe bază de subiectivitate, făcându-se confuzie între conceptele de utilitate publică și interes public.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 41.087/3/2005 (1.250/2007), Curtea de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 248 și art. 248^1 din Codul penal, precum și a prevederilor art. 262 pct. 1 lit. a) și b) și pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mihai Truțescu în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unui recurs în materie penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) și (12) referitoare la prezumția de nevinovăție și la stabilirea și aplicarea pedepselor numai în condițiile legii, ale art. 53 referitoare la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 124 alin. (1) referitoare la înfăptuirea justiției în numele legii, ale art. 132 alin. (1) referitoare la principiile potrivit cărora își desfășoară activitatea procurorii, ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, ale art. 15 alin. (1) referitoare la drepturile și obligațiile cetățenilor înscrise în Constituție și în alte legi și ale art. 1 alin. (3) care garantează drepturile și libertățile cetățenilor.

Autorul excepției susține că dispozițiile din Codul penal criticate sunt neconstituționale, deoarece nu sunt prevăzute criterii care să distingă univoc când o persoană juridică de drept privat ori comercial este sau nu de interes public, lăsând la aprecierea discriminatorie a procurorului sau a judecătorului acest proces. Astfel, pentru autoritățile și instituțiile publice, organul de cercetare penală, procurorul și judecătorul pot decide dacă acestea se încadrează în unitățile prevăzute de art. 145 din Codul penal, pe baza actului de înființare ori pe baza actului normativ care reglementează activitatea de organizare și funcționare a acestora. Or, în lipsa unei consacrări legale care să permită procurorului o astfel de calificare, se încalcă principiul legalității, aprecierea analitică a acestuia fiind subiectivă și arbitrară, de natură să contravină principiilor legalității și imparțialității.

De asemenea, textele din Codul penal contravin și dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Constituție. Dreptul la apărare nu trebuie interpretat numai în sens formal, ci și material, substanțial, sens în care legea trebuie să creeze posibilitatea și garanția persoanei fizice, angajatului ori cetățeanului de a contesta calificarea pe care o dă judecătorul, procurorul sau organul de cercetare penală unei persoane juridice - dacă este sau nu de interes public. Or, atât Codul penal, cât și Codul de procedură penală nu asigură învinuitului sau inculpatului o astfel de garanție, ceea ce contravine și dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Constituție.

În ce privește dispozițiile din Codul de procedură penală referitoare la rezolvarea cauzelor, autorul excepției susține că, în pofida prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3), art. 53 și ale art. 124-134, acestea dau dreptul procurorului de a efectua atât urmărirea penală, cât și instrucția penală. Or, în materie penală, Legea fundamentală, prin interpretarea sistematică a dispozițiilor sale, instituie un sistem în care instrucția penală, nedefinită încă de legislația subsecventă, urmează a se face de judecător.

Curtea de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, Parlamentul, prin lege organică, reglementează, între altele, infracțiunile, pedepsele și regimul sancționator al acestora.

Or, înțelesul sintagmei "funcționar public" nu este lăsat la aprecierea magistratului, ci este lămurit prin art. 147 din Codul penal, normă juridică cu caracter explicativ obligatoriu. Cu alte cuvinte, prin voința legiuitorului, subiectul activ al infracțiunilor criticate a primit o anumită calificare, fapt care nu afectează echitatea procesului penal și nici nu conduce la o restrângere nelegală a vreunui drept apărat prin dispozițiile constituționale.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile din Codul penal sunt norme de drept substanțial care nu aduc atingere sub niciun aspect dreptului părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. Astfel, în cursul procesului penal inculpatul are posibilitatea de a se prevala de toate garanțiile procesuale pe care le implică procesul echitabil, inclusiv dreptul de a fi asistat de un avocat ales sau numit din oficiu.

În plus, este de competența exclusivă a legiuitorului stabilirea infracțiunilor săvârșite de funcționari publici și funcționari, așa cum este cazul infracțiunilor de serviciu, precum și stabilirea sferei acestor noțiuni. De asemenea, prevederile legale supuse controlului sunt în deplină concordanță cu regula constituțională potrivit căreia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.

În ce privește dispozițiile din Codul de procedură penală, Avocatul Poporului arată că, în măsura în care partea interesată consideră că procurorul a pronunțat în mod discreționar una dintre soluțiile menționate, aceasta are posibilitatea, în cazul emiterii rechizitoriului, de a arăta judecătorului în ce constă nelegalitatea comisă, precum și, în cazul dispunerii unei soluții de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, pe aceea de a formula plângere potrivit art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 248 din Codul penal, cu denumirea marginală Abuzul în serviciu contra intereselor publice, art. 248^1 din Codul penal, cu denumirea marginală Abuzul în serviciu în formă calificată, și art. 262 pct. 1 lit. a) și b) și pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Rezolvarea cauzelor, care au următorul conținut:

- Art. 248 din Codul penal: "Fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepsește cu închisoare de 6 luni la 5 ani.";

- Art. 248^1 din Codul penal: "Dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 și 248 au avut consecințe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.";

- Art. 262 pct. 1 lit. a) și b) și pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală: "Dacă procurorul constată că au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele necesare și legal administrate, procedează, după caz, astfel:

1. când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârșită de învinuit sau inculpat și că acesta răspunde penal:

a) dacă acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare în cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care pune în mișcare acțiunea penală și dispune trimiterea în judecată;

b) dacă acțiunea penală a fost pusă în mișcare în cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecată;

2. dă ordonanță prin care:

a) clasează, scoate de sub urmărire sau încetează urmărirea penală potrivit dispozițiilor art. 11.

Dacă procurorul dispune scoaterea de sub urmărire în temeiul art. 10 lit. b^1), face aplicarea art. 18^1 alin. 3 din Codul penal;".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași critici. Astfel, prin

Decizia nr. 299 din 29 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007,

Decizia nr. 832 din 2 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 29 octombrie 2007,

Decizia nr. 646 din 29 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2006, și prin

Decizia nr. 275 din 24 octombrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 3 martie 2003, Curtea Constituțională a respins excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 din Codul penal, art. 248^1 din Codul penal, art. 262 din Codul de procedură penală, și respectiv, art. 262 pct. 1 și pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 și art. 248^1 din Codul penal, precum și a prevederilor art. 262 pct. 1 lit. a) și b) și pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mihai Truțescu în Dosarul nr. 41.087/3/2005 (1.250/2007) al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2008.