Decizia nr. 275/2002

Articolul 91

alin. 2 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare: "Magistrații nu pot fi cercetati, reținuți, arestați, perchezitionati sau trimiși în judecata fără avizul ministrului justiției.";

- Art. 228 pct. 6 din Codul de procedură penală: "În cazul în care procurorul este de acord cu propunerea (de a nu se începe urmărirea penală), o confirma prin rezoluție motivată și înștiințează despre aceasta persoana care a făcut sesizarea.";

- Art. 262 pct. 1 și pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală: "Dacă procurorul constata ca au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, ca urmărirea penală este completa, existând probele necesare și legal administrate, procedează, după caz, astfel:

1. când din materialul de urmărire penală rezultă ca fapta exista, ca a fost săvârșită de invinuit sau de inculpat și ca acesta răspunde penal:

a) dacă acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare în cursul urmăririi penale, da rechizitoriu prin care pune în mișcare acțiunea penală și dispune trimiterea în judecata;

b) dacă acțiunea penală a fost pusă în mișcare în cursul urmăririi penale, da rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecata;

2. da ordonanța prin care:

a) claseaza, scoate de sub urmărire sau încetează urmărirea penală potrivit dispozițiilor art. 11.

Dacă procurorul dispune scoaterea de sub urmărire în temeiul art. 10 lit. b^1), face aplicarea art. 18^1 alin. 3 din Codul penal;

b) suspenda urmărirea penală, atunci când constata existenta unei cauze de suspendare a urmăririi."

În conceptia autorului excepției prevederile legale criticate au adus o completare la Constituție, fiind adoptate fără respectarea dispozițiilor art. 72 alin. (2) din Legea fundamentală referitoare la legile constituționale și a dispozițiilor art. 146-148 referitoare la revizuirea Constituției. Totodată, considera ca aceleași prevederi contravin principiului separației puterilor în stat, dreptului la un proces echitabil și dispozițiilor art. 16 alin. (2) și (3), art. 21 și 125 din Constituție, dispoziții care au următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (2) și (3): "(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țara.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 125: "(1) Justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

(2) Este interzisă înființarea de instanțe extraordinare.

(3) Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege."

Se susține, totodată, ca prevederile legale criticate sunt contrare dispozițiilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, având următorul cuprins: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală, îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședințe poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanța atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiției."

Analizând critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată.

Din încheierea de sesizare, ca și din actele și lucrările dosarului aflat pe rolul instanței de judecată rezultă ca obiectul cauzei îl constituie plângerea formulată de autorul excepției împotriva rezolutiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind neinceperea urmăririi penale față de un procuror.

Prin dispozițiile ce fac obiectul excepției, legiuitorul a prevăzut existenta acestui aviz având natura juridică a unei măsuri de protecție a magistraților. Într-adevăr, aceste dispoziții legale se corelează cu cele ale art. 10 lit. f) din Codul de procedură penală, articol care reglementează cazurile când punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată și care are următorul cuprins: "Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă: [...]

f) lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale;"

Curtea constata ca dispozițiile art. 131 din Legea fundamentală, referitoare la statutul constituțional al procurorilor, prevăd ca aceștia își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției. Statutul legal al magistraților a fost reglementat prin

Legea nr. 92/1992 , republicată, cu modificările ulterioare, în noțiunea de "magistrat", pe lângă judecători, fiind incluși și procurorii, care, potrivit dispozițiilor cuprinse la capitolul Ministerul Public, sunt organizați în parchete, sub autoritatea ministrului justiției. Se observa ca dispozițiile referitoare la organizarea și funcționarea parchetelor, precum și cele referitoare la emiterea avizului ministrului justiției pentru cercetarea, reținerea, arestarea, percheziționarea sau trimiterea în judecata a procurorilor sunt în concordanta cu prevederile cuprinse în art. 131 din Constituție, ele nefiind contrare nici principiului separației puterilor în stat. Acest aviz reprezintă o garanție legală a consolidării principiului constituțional al imparțialității procurorilor, al exercitării magistraturii, este un mijloc de apărare a statutului magistraților și a prestigiului magistraturii împotriva unor acțiuni nejustificate sau abuzive ale organelor de urmărire penală. Asadar, instituirea legală a acestui act condiție nu constituie o completare a Constituției, asa cum susține autorul excepției, nefiind deci incalcate nici prevederile art. 72 alin. (2) și ale art. 146-148 din Legea fundamentală.

Este neîntemeiată și critica potrivit căreia avizul ministrului justiției, aflat în structura autorității administrative, reprezintă o ingerinta în activitatea de realizare a actului de justiție, conferindu-i în acest fel statutul "de judecător extraordinar, al unei instanțe extraordinare", ceea ce contravine dispozițiilor art. 125 alin. (2) din Constituție. Curtea retine ca, potrivit legii, ministrul justiției, răspunzând de activitatea judecătorilor, de modul cum se înfăptuiește justiția, este interesat sa sesizeze, dacă este cazul, punerea sub urmărire penală a unui magistrat. Este evident ca orice caz în care un magistrat se dovedește ca a încălcat legea penală arunca o umbra asupra prestigiului întregii magistraturi. Tocmai de aceea singurul chemat sa avizeze urmărirea penală a unui magistrat este ministrul justiției, iar acest drept de aviz implica angajarea răspunderii sale personale, persoana interesată având dreptul de a-l acționa în justiție pentru avizarea sau refuzul de a aviza urmărirea penală a unui magistrat pe care îl considera vinovat sau, dimpotriva, nevinovat de săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Se retine, asadar, ca acest aviz nu are semnificatia unui act de realizare a justiției și că nu conferă ministrului justiției puteri discretionare, fiind deschis accesul la justiție.

Referitor la susținerea ca dispozițiile legale criticate aduc atingere egalității în drepturi, Curtea urmează sa o respingă ca fiind neîntemeiată. În jurisprudenta sa Curtea a statuat în mod constant ca principiul egalității consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit.

Or, în prezenta cauza, magistrații constituie o categorie care se afla în situație diferita față de ceilalți cetățeni. Dacă s-ar aplica în mod uniform acest principiu, aceasta ar implica anihilarea unei garanții procedurale, care are semnificatia unei măsuri de protecție. Prin Decizia sa nr. 104 din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 26 februarie 1996, Curtea a statuat ca "o măsura de protecție nu poate avea semnificatia nici a unui privilegiu, nici a unei discriminări, ea fiind destinată tocmai asigurării, în anumite situații specifice, a egalității cetățenilor, care ar fi afectată în lipsa ei".

Nici susținerea autorului excepției potrivit căreia s-a adus atingere principiului liberului acces la justiție sau dreptului la un proces echitabil nu este intemeiata atât timp cat excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în fața instanței de judecată sesizate prin plângerea sa penală.

În ceea ce privește critica referitoare la neconstituționalitatea prevederilor art. 228 alin. 6 și ale art. 262 pct. 1 și pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, se constată că este, la rândul sau, nefondata, urmând să fie respinsă ca atare. Astfel, competența procurorului de a refuza începerea urmăririi penale, de a clasa cauza sau de a dispune scoaterea de sub urmărire penală ori încetarea urmăririi penale nu încalcă nici prevederile Constituției și nici pe cele cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate de autorul excepției. Prin soluțiile pe care le da în cadrul competentei sale de supraveghere a urmăririi penale, procurorul nu-și aroga atribuțiile unei instanțe judecătorești, ci adopta măsuri supuse în totalitate controlului judecătoresc. Ca atare, actele de decizie ale procurorului, la care se referă autorul excepției, nu împiedica liberul acces la justiție al vreunei persoane, nu sunt discriminatorii și nici discretionare, efectuarea lor înscriindu-se în limitele principiilor consacrate prin Constituție. De altfel, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, a statuat ca dispozițiile art. 278 din Codul de procedură penală, care reglementează procedura specială de rezolvare a plângerii împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror ori pe baza dispozițiilor acestuia, sunt constituționale numai dacă nu opresc persoana nemultumita de rezolvarea data plângerii sale de către procurorul ierarhic superior să se adreseze, în temeiul art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție, care urmează să se aplice în mod direct, instanței căreia i-ar reveni competența de a soluționa cauza.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

Cu unanimitate de voturi cat privește dispozițiile art. 228 alin. 6 și ale art. 262 pct. 1 și pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală,

Cu majoritate de voturi cat privește dispozițiile

art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, și ale art. 228 alin. 6 și ale art. 262 pct. 1 și pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 1.092/2002 al Curții de Apel Alba Iulia-Secția penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 octombrie 2002.