Decizia nr. 688/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1), (2), (3) și (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Laurenția Maria Grosu în Dosarul nr. 306/102/2007 al Curții de Apel Târgu-Mureș - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 821D/2008, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , excepție ridicată de Instituția Prefectului Județului Neamț în Dosarul nr. 3.580/110/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 522D/2008 și nr. 821D/2008 este similar, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, deliberând, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 821D/2008 la Dosarul nr. 522D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 306/102/2007, Curtea de Apel Târgu-Mureș - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1), (2), (3) și (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Excepția a fost ridicată de Laurenția Maria Grosu cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Încheierii din 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în Dosarul nr. 306/102/2007, încheiere prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^4 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă.

Prin Încheierea din 27 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3.580/110/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Excepția a fost ridicată de Instituția Prefectului Județului Neamț cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Încheierii din 10 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Bacău - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 3.580/110/2007, încheiere prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 91 alin. (5) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii excepției susțin, în esență, că dispozițiile

art. 29 alin. (1), (2), (3) și (6) din Legea nr. 47/1992 , care prevăd o serie de cauze de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate ce trebuie verificate de instanța judecătorească în fața căreia s-a ridicat excepția, încalcă prevederile constituționale care reglementează atribuțiile Curții Constituționale, principiul egalității în drepturi și accesul liber la justiție. În acest sens, arată că pentru apărarea efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale trebuie să existe pentru orice persoană posibilitatea de a se adresa instanței, implicit Curții Constituționale. În același timp, dispozițiile

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

conferă nepermis instanțelor de judecată competența de a aprecia dacă excepția de neconstituționalitate este admisibilă sau inadmisibilă, atribut esențial al Curții Constituționale. De asemenea, arată că termenele prevăzute de textul de lege criticat sunt prea scurte, astfel că nu este respectată cerința unui termen rezonabil.

Curtea de Apel Târgu-Mureș - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie arată că "împărtășește argumentele aduse în sprijinul excepției de neconstituționalitate".

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

nu contravine prevederilor constituționale invocate de autorul excepției. În acest sens, arată că este firesc ca aprecierea aplicabilității în cauză a unor texte legale să revină instanței care judecă procesul respectiv, iar nu Curții Constituționale, a cărei competență se referă exclusiv la aprecierea conformității actelor normative inferioare cu Legea fundamentală. În plus, încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale este supusă unei căi de atac în sistemul instanțelor de judecată, ceea ce conferă părții care a invocat excepția o garanție în plus pentru accesul liber la justiție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, invocă cele statuate de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 607/2005

și

Decizia nr. 35/2006 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 29 alin. (1), (2), (3) și (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, dispoziții potrivit cărora "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. [...]

(6) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Autorii excepției consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor texte constituționale: art. 1 alin. (4) privind separația puterilor în stat; art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări; art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil; art. 142 alin. (1) care consacră rolul Curții Constituționale de garant al supremației Constituției; art. 146 lit. d) privind atribuția Curții Constituționale de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aspectele invocate de autorul excepției au constituit în numeroase rânduri obiect al controlului exercitat de instanța de contencios constituțional. Astfel, printr-o serie de decizii, așa cum este și

Decizia nr. 1.113 din 27 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 20 decembrie 2007, Curtea a statuat că textele de lege care prevăd posibilitatea instanțelor de a respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate "sunt norme de procedură pe care instanța care a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepții care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, unica autoritate de jurisdicție constituțională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepției de neconstituționalitate de către instanța judecătorească, ci doar pronunțarea, în situațiile date, asupra oportunității sesizării Curții Constituționale. Instanța de judecată are rol de filtru al excepției de neconstituționalitate ridicate de părți, având obligația de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerințele legii".

În ceea ce privește condițiile pe care o excepție de neconstituționalitate trebuie să le îndeplinească pentru a fi admisibilă, Curtea observă că acestea sunt strict prevăzute de lege, astfel că instanța de judecată nu poate respinge ca inadmisibilă excepția pentru alte motive decât cele limitativ enumerate de

art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 . În acest sens trebuie interpretat și rolul instanței de a se pronunța asupra oportunității sesizării instanței de contencios constituțional.

De asemenea, Curtea apreciază că nu poate fi reținută nici critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea principiului separației puterilor în stat. Astfel, în exercitarea rolului său de filtru, instanța nu poate respinge excepția de neconstituționalitate pe motive ce țin de temeinicia sau netemeinicia acesteia, suprapunându-se astfel competenței instanței de contencios constituțional, ci doar cu privire la motive ce țin strict de îndeplinirea condițiilor de admisibilitate. În plus, în anumite situații instanța este cea mai în măsură să aprecieze asupra condițiilor de admisibilitate, așa cum este legătura care trebuie să existe între textele de lege criticate și fondul cauzei.

În sfârșit, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la respectarea cerinței termenului rezonabil, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 922 din 18 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 3 decembrie 2007, a statuat deja că "natura imperativă a termenului de 48 de ore în cadrul căruia partea interesată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanța de judecată a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate are menirea de a da expresie principiului celerității și al soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului că excepția de neconstituționalitate reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu. Din aceleași rațiuni legiuitorul a instituit și regulile speciale de procedură referitoare atât la exercitarea recursului ca singură cale de atac împotriva încheierii instanței de judecată, cât și la soluționarea recursului în termen de 3 zile, fără ca prin aceasta să se poată susține încălcarea dreptului de acces la instanță sau la folosirea căilor de atac".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1), (2), (3) și (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Laurenția Maria Grosu în Dosarul nr. 306/102/2007 al Curții de Apel Târgu-Mureș - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie și de Instituția Prefectului Județului Neamț în Dosarul nr. 3.580/110/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2008.