Decizia nr. 7/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 alin. 3, art. 88 și art. 89 din Codul penal, art. 371 alin. 1 din Codul de procedură penală și ale art. 4 alin. (2) și art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Pune în aplicare 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marilena Mincă - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 alin. 3, art. 88 și art. 89 din Codul penal, art. 371 alin. 1 din Codul de procedură penală și ale art. 4 alin. (2) și
art. 7 din Legea nr. 543/2002
privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, excepție ridicată de Gheorghe Smeu în Dosarul nr. 204/86/2005 al Curții de Apel Suceava - Secția penală.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă în ceea ce privește dispozițiile art. 82 alin. 3, art. 88 și art. 89 din Codul penal și ale art. 371 alin. 1 din Codul de procedură penală, respectiv ca fiind neîntemeiată cu privire la art. 4 alin. (2) și
art. 7 din Legea nr. 543/2002 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 14 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 204/86/2005, Curtea de Apel Suceava - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 alin. 3, art. 88 și art. 89 din Codul penal, art. 371 alin. 1 din Codul de procedură penală și ale art. 4 alin. (2) și
art. 7 din Legea nr. 543/2002
privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Smeu cu ocazia soluționării apelurilor formulate împotriva unei sentințe pronunțate de Tribunalul Suceava - Secția penală.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 88 din Codul penal privind computarea reținerii și a arestării preventive încalcă principiul egalității în drepturi, întrucât există posibilitatea ca, în cazul concursului de infracțiuni, condamnatul să nu beneficieze de computare din cauza prelungirii duratei procesului. Consideră că art. 89 din Codul penal privind computarea privațiunii de libertate executate în afara țării aduce atingere egalității în drepturi în măsura în care nu se interpretează în sensul de a computa orice privațiune de libertate executată în afara țării. Totodată, arată că art. 82 alin. 3 din Codul penal, potrivit căruia termenul de încercare se socotește de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea condiționată a executării pedepsei a rămas definitivă, încalcă dreptul la un proces echitabil, propunând ca termenul de încercare să înceapă să curgă din momentul în care se poate considera ca executată pedeapsa, de exemplu prin computarea perioadei de privare de libertate executată în afara țării. Susține că art. 371 alin. 1 din Codul de procedură penală împiedică accesul la justiție, întrucât în apel nu se poate formula o cerere de constatare a reabilitării de drept. De asemenea, consideră că dispozițiile art. 4 alin. (2) și
art. 7 din Legea nr. 543/2002
încalcă egalitatea în drepturi, deoarece prin grațierea unor pedepse și menținerea pedepselor pentru alte infracțiuni se creează o discriminare între persoanele condamnate la pedepse comparabile ca durată.
Curtea de Apel Suceava - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile art. 82 alin. 3, art. 88 și art. 89 din Codul penal, art. 371 alin. 1 din Codul de procedură penală și ale art. 4 alin. (2) și
art. 7 din Legea nr. 543/2002
nu încalcă textele din Legea fundamentală invocate de autorul excepției, făcând trimitere, în acest sens, la jurisprudența Curții Constituționale.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale, invocând
Decizia Curții Constituționale nr. 104/2006 .
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 82 alin. 3, art. 88 și art. 89 din Codul penal, art. 371 alin. 1 din Codul de procedură penală și ale art. 4 alin. (2) și
art. 7 din Legea nr. 543/2002
privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002, având următorul cuprins:
- Art. 82 alin. 3 din Codul penal: "Termenul de încercare se socotește de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea condiționată a executării pedepsei a rămas definitivă.";
- Art. 88 din Codul penal: "Timpul reținerii și al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate. Scăderea se face și atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în același timp ori în mod separat, pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost scos de sub urmărire, s-a încetat urmărirea penală sau a fost achitat ori s-a încetat procesul penal pentru fapta care a determinat reținerea sau arestarea preventivă.
Scăderea reținerii și a arestării preventive se face și în caz de condamnare la amendă, prin înlăturarea în totul sau în parte a executării amenzii.";
- Art. 89 din Codul penal: "În cazul infracțiunilor săvârșite în condițiile art. 4, 5 sau 6, partea din pedeapsă, precum și reținerea și arestarea preventivă executate în afara teritoriului țării se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeași infracțiune de instanțele române.";
- Art. 371 alin. 1 din Codul de procedură penală: "Instanța judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.";
-
Articolul 4
alin. (2) din Legea nr. 543/2002 : "Nu beneficiază de prevederile art. 1-3 cei cărora li s-au aplicat pedepse sau măsuri educative pentru următoarele infracțiuni:
A. Infracțiuni reglementate de Codul penal:
1. infracțiunile contra siguranței statului, prevăzute în art. 155-173;
2. infracțiunile de omor, prevăzute în art. 174-176;
3. vătămarea corporală gravă, prevăzută în art. 182;
4. lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte, prevăzute în art. 183;
5. lipsirea de libertate în mod ilegal, prevăzută în art. 189;
6. violarea de domiciliu, prevăzută în art. 192 alin. 2;
7. șantajul, prevăzut în art. 194;
8. violul, prevăzut în art. 197;
9. actul sexual cu un minor, prevăzut în art. 198 alin. 2-4;
10. perversiunea sexuală, prevăzută în art. 201 alin. 2-5;
11. incestul, prevăzut în art. 203;
12. furtul de autovehicule, precum și furtul calificat, prevăzute în art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) și g), alin. 2 și 3 în redactarea anterioară
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 207/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, în
art. 209 alin. 1-4 în redactarea anterioară Legii nr. 456/2001
pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 207/2000
privind modificarea și completarea Codului penal și a Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, și în art. 209 alin. 2-4, în redactarea în vigoare;
13. tâlhăria, prevăzută în art. 211;
14. pirateria, prevăzută în art. 212;
15. înșelăciunea, prevăzută în art. 215 alin. 2-5;
16. delapidarea, prevăzută în art. 215^1 alin. 2;
17. ultrajul, prevăzut în art. 239 alin. 2 și 3;
18. abuzul în serviciu în formă calificată, prevăzut în art. 248^1;
19. luarea de mită, prevăzută în art. 254;
20. darea de mită, prevăzută în art. 255;
21. primirea de foloase necuvenite, prevăzută în art. 256;
22. traficul de influență, prevăzut în art. 257;
23. tortura, prevăzută în art. 267^1;
24. represiunea nedreaptă, prevăzută în art. 268;
25. evadarea, prevăzută în art. 269;
26. înlesnirea evadării, prevăzută în art. 270;
27. neîndeplinirea cu știință a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, prevăzută în art. 274 alin. 2;
28. părăsirea postului și prezența la serviciu în stare de ebrietate, prevăzute în art. 275 alin. 3;
29. distrugerea și semnalizarea falsă, prevăzute în art. 276;
30. nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută în art. 279;
31. nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, prevăzută în art. 279^1;
32. falsificarea de monede sau de alte valori, prevăzută în art. 282;
33. falsificarea de valori străine, prevăzută în art. 284;
34. deținerea de instrumente în vederea falsificării de valori, prevăzută în art. 285;
35. falsul material în înscrisuri oficiale, prevăzut în art. 288;
36. falsul intelectual, prevăzut în art. 289;
37. falsul în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzut în art. 290;
38. uzul de fals, prevăzut în art. 291;
39. deturnarea de fonduri, prevăzută în art. 302^1 alin. 2;
40. nerespectarea dispozițiilor privind importul de deșeuri și reziduuri, prevăzută în art. 302^2 alin. 2;
41. contaminarea venerică și transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit, prevăzute în art. 309;
42. traficul de stupefiante, prevăzut în art. 312;
43. falsificarea de alimente sau alte produse, prevăzută în art. 313;
44. punerea în primejdie a unei persoane în neputință de a se îngriji, prevăzută în art. 314;
45. relele tratamente aplicate minorului, prevăzute în art. 306;
46. încăierarea, prevăzută în art. 322 alin. 3 teza II;
47. asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută în art. 323;
48. proxenetismul, prevăzut în art. 329;
49. dezertarea, prevăzută în art. 332;
50. zborul neautorizat, prevăzut în art. 340 alin. 2.
B. Infracțiuni reglementate de legi speciale:
1. infracțiunile prevăzute în
art. 19-21 din Legea nr. 51/1991
privind siguranța națională a României;
2. infracțiunile prevăzute în
art. 109, 110 și 115 din Decretul nr. 443/1972
privind navigația civilă;
3. infracțiunile prevăzute în
art. 175-181 din Legea nr. 141/1997
privind Codul vamal al României;
4. infracțiunile prevăzute în
art. 276 din Legea nr. 31/1990
privind societățile comerciale, republicată;
5. infracțiunile prevăzute în
art. 85 din Legea protecției mediului nr. 137/1995 , republicată;
6. infracțiunile prevăzute în
art. 7-18 din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție;
7. infracțiunile prevăzute în
art. 10-16 din Legea nr. 87/1994
pentru combaterea evaziunii fiscale;
8. infracțiunile prevăzute în
art. 23 și 24 din Legea nr. 21/1999
pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor;
9. infracțiunile prevăzute în
art. 2-14 din Legea nr. 143/2000
privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.";
-
Articolul 7
din Legea nr. 543/2002 : "Persoanele grațiate care, în curs de 3 ani, săvârșesc cu intenție o infracțiune vor executa, pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracțiune, și pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a aplicării prezentei legi".
În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi și ale art. 21 privind accesul liber la justiție, precum și ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
I. Susținerile autorului excepției vizează, pe de o parte, modul de aplicare a dispozițiilor art. 88 și art. 89 din Codul penal în raport cu situația concretă în care se află acesta, iar pe de altă parte, completarea prevederilor art. 82 alin. 3 din Codul penal și ale art. 371 alin. 1 din Codul de procedură penală. Or, aceste aspecte nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci sunt, după caz, de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a legiuitorului.
II. Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (2) și
art. 7 din Legea nr. 543/2002 , grațierea unor pedepse reprezintă un act de clemență, exercitat de Parlament în temeiul prerogativelor sale constituționale și conform politicii penale a statului. Fixarea criteriilor de determinare a pedepselor care se grațiază, a infracțiunilor pentru săvârșirea cărora nu se aplică iertarea de pedeapsă, precum și stabilirea consecințelor comiterii unor noi fapte antisociale de către persoanele care au beneficiat de actul de clemență intră în competența exclusivă a legiuitorului. Exceptarea de la acordarea grațierii în funcție de natura infracțiunii săvârșite nu reprezintă un tratament juridic inegal pentru categorii de persoane aflate în situații identice. Condamnații care au săvârșit infracțiuni diferite ca natură se află, evident, în situații diferite, ceea ce permite și instituirea unui tratament juridic diferențiat, conform opțiunii libere a legiuitorului, fără a se putea reține instituirea unor privilegii sau a unor discriminări.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 alin. 3, art. 88 și art. 89 din Codul penal și ale art. 371 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Smeu în Dosarul nr. 204/86/2005 al Curții de Apel Suceava - Secția penală.
II. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (2) și
art. 7 din Legea nr. 543/2002
privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, excepție ridicată de același autor în același dosar.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 ianuarie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.