Decizia nr. 393/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15, art. 24 alin. (4), art. 46, art. 47, art. 48, art. 49 alin. (1), art. 50 și art. 51 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari
prezumat în vigoare
Acsinte Gaspar - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 15, art. 24 alin. (4), art. 46, 47, 48, art. 49 alin. (1),
art. 50 și 51 din Legea nr. 230/2007
privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, excepție ridicată de Șerban Alexandru Dimitriu și Simona Liliana Dimitriu în Dosarul nr. 14.696/301/2007 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent învederează Curții că la dosarul cauzei autorii excepției au transmis note scrise prin care solicită admiterea excepției.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor din Legea fundamentală și din celelalte documente internaționale invocate de autorii excepției.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1.622 R din 17 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 22.302, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a admis recursul formulat împotriva încheierii prin care Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15, art. 24 alin. (4), art. 46, art. 47, art. 48, art. 49 alin. (1), art. 50 și
art. 51 din Legea nr. 230/2007
privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea acestei excepții. Excepția a fost ridicată de Șerban Alexandru Dimitriu și Simona Liliana Dimitriu într-o cauză având ca obiect pretenții.
În motivarea excepției se arată, în esență, că prin instituirea obligației proprietarului de a permite unui delegat al asociației accesul în apartamentul său se nesocotește inviolabilitatea domiciliului, iar prin impunerea opozabilității hotărârilor asociației de proprietari inclusiv față de proprietarii care nu și-au exprimat voința de a deveni membri ai acesteia se încalcă dreptul la libera asociere. În acest sens, autorii excepției invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat că libertatea de asociere include și dreptul de a refuza aderarea la o asociație. Arată că se instituie taxe excesive asupra proprietarilor neasociați, care sunt obligați să achite cheltuieli stabilite arbitrar de aceasta, fără consultarea celor care nu sunt membri. De asemenea, în opinia autorilor, dispozițiile legale criticate încalcă principiul garantării și ocrotirii egale a dreptului de proprietate, precum și interdicția de a stabili în sarcina cetățenilor, în plus față de taxe și impozite, a oricăror alte prestații, "prin reglementarea unor prelevări abuzive și discreționare din patrimoniul unor persoane". În fine, precizează că se încalcă dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, întrucât asociația de proprietari poate acționa în justiție, pentru neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației, orice proprietar, chiar dacă nu este membru al asociației, aceasta fiind scutită de la plata taxei de timbru și având posibilitatea de a înscrie în cartea funciară un privilegiu imobiliar cu rang prioritar asupra apartamentelor debitorilor, care poate fi radiat numai prin prezentarea unui înscris prin care se confirmă plata sumei datorate, iar nu și a unuia prin care se constată că suma nu este datorată.
Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, fără să își exprime opinia cu privire la constituționalitatea textelor de lege ce formează obiect al acesteia.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția este neîntemeiată, arătând că din analiza ansamblului criticilor rezultă că, în realitate, majoritatea acestora vizează modul de stabilire a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, acestea nereprezentând însă probleme de constituționalitate, ci de interpretare și aplicare a legii.
Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale, întrucât nu aduc atingere sub niciun aspect principiului garantării dreptului la apărare, accesului liber la justiție sau dreptului de proprietate. Proprietarii neasociați au posibilitatea de a se adresa justiției pentru a-și valorifica pretențiile față de asociație.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 15, art. 24 alin. (4), art. 46, 47, 48, art. 49 alin. (1),
art. 50 și 51 din Legea nr. 230/2007
privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, care au următorul cuprins:
- Art. 15: "Cu un preaviz de 5 zile, proprietarul este obligat să accepte accesul în apartamentul sau în spațiul său al unui delegat al asociației, atunci când este necesar să se inspecteze, să se repare ori să se înlocuiască elemente din proprietatea comună, la care se poate avea acces numai din respectivul apartament sau spațiu. Fac excepție cazurile de urgență, când accesul se poate face fără preaviz.";
- Art. 24 alin. (4): "(4) Hotărârile adunării generale a asociației de proprietari sunt obligatorii și pentru proprietarii din condominiu care nu au fost prezenți la adunarea generală, precum și pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociației de proprietari.";
- Art. 46: "Toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari."
- Art. 47: "Cheltuielile asociației de proprietari sunt următoarele:
a) cheltuieli pe număr de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în proprietăți individuale;
b) cheltuieli pe consumuri individuale;
c) cheltuieli pe cota-parte indiviză, în funcție de suprafața utilă a proprietății individuale;
d) cheltuieli pe beneficiari, aferente serviciilor individuale ale proprietarilor, dar gestionate financiar prin intermediul asociației de proprietari;
e) cheltuieli pe consumatori tehnici;
f) cheltuieli de altă natură."
- Art. 48: "(1) Stabilirea și repartizarea sumei care privește proprietatea comună ce revine fiecărui proprietar din cadrul condominiului se fac proporțional cu cota-parte indiviză din proprietatea comună.
(2) Cheltuielile efectuate de asociația de proprietari pentru plata unor servicii de utilități publice sau de altă natură, legate de proprietățile individuale din condominiu și care nu se facturează individual pe fiecare dintre acestea, se repartizează după același criteriu care a stat la baza emiterii facturii, în conformitate cu prevederile contractului încheiat cu furnizorul respectivului serviciu.";
- Art. 49 alin. (1): "(1) Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.";
- Art. 50: "(1) Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
(2) Acțiunea asociației de proprietari este scutită de taxă de timbru.
(3) Sentința dată în favoarea asociației de proprietari, pentru sumele datorate de oricare proprietar, poate fi pusă în aplicare pentru acoperirea datoriilor prin orice modalitate permisă de Codul de procedură civilă.";
- Art. 51: "(1) Asociația de proprietari are un privilegiu imobiliar cu rang prioritar asupra apartamentelor și altor spații proprietăți individuale ale proprietarilor din condominiu, precum și un privilegiu asupra tuturor bunurilor mobile ale acestora, pentru sumele datorate cu titlu de cotă de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, după cheltuielile de judecată datorate tuturor creditorilor în interesul cărora au fost făcute.
(2) Privilegiul se înscrie în registrul de publicitate imobiliară al judecătoriei, la cererea președintelui asociației de proprietari, pe baza extraselor de pe ultima listă lunară de plată a cotelor de contribuție din care rezultă suma datorată cu titlu de restanță. Privilegiul se radiază la cererea președintelui asociației de proprietari sau a proprietarului, pe baza chitanței ori a altui înscris prin care asociația confirmă plata sumei datorate.
(3) Operațiunile de publicitate imobiliară privitoare la privilegiul prevăzut la alin. (1) și (2) sunt scutite de taxă de timbru."
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 26 - Viața intimă, familială și privată, art. 27 - Inviolabilitatea domiciliului, art. 40 - Dreptul de asociere, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și în art. 56 alin. (3) potrivit căruia sunt interzise orice alte prestații financiare, în afară de taxele, impozitele și alte prestații stabilite prin lege, în situații excepționale. De asemenea, mai sunt invocate și următoarele prevederi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale: art. 6 Dreptul la un proces echitabil, art. 8 - Dreptul la respectarea vieții private și de familie, art. 11 - Libertatea de întrunire și de asociere, art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv și art. 14 - Interzicerea discriminării. Autorii excepției își raportează criticile și la unele dispoziții din Declarația Universală a Drepturilor Omului: art. 7 referitor la egalitatea tuturor oamenilor, art. 8 care conferă oricărei persoane dreptul de a se adresa în mod efectiv instanțelor judiciare naționale, art. 12 care interzice imixtiunile în viața particulară, familie, domiciliu sau corespondență, art. 17 privind proprietatea și art. 20 paragraful 2 potrivit căruia nimeni nu poate fi silit să facă parte dintr-o asociație. În plus, se pretinde încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind protecția proprietății, precum și a următoarelor dispoziții din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice: art. 14 care consacră egalitatea tuturor oamenilor în fața instanțelor judecătorești și garanțiile procesului echitabil, art. 22 privind dreptul la asociere și art. 26 care statuează cu privire la egalitatea tuturor persoanelor în fața legii și interzicerea discriminării.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, urmând ca aceasta să fie respinsă, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile
art. 15 din Legea nr. 230/2007
obligă proprietarul să permită accesul în apartamentul sau în spațiul său al unui delegat al asociației de proprietari, atunci când este necesar să se inspecteze, să se repare sau să se înlocuiască elemente din proprietatea comună la care se poate avea acces numai din respectivul apartament sau spațiu. Acest text nu încalcă dispozițiile din Constituție și din celelalte documente internaționale care protejează dreptul persoanei la viață intimă, familială și privată și care consacră inviolabilitatea domiciliului, ci se încadrează în excepția cuprinsă în art. 27 alin. (2) din Legea fundamentală, care permite derogări de la caracterul inviolabil al domiciliului atunci când acestea sunt necesare "pentru înlăturarea unei primejdii privind (...) bunurile unei persoane." Or, textul legal criticat se referă la situațiile vizând reparații ori înlocuirea unor elemente din proprietatea comună, al căror scop îl constituie protejarea, evitarea degradării și conservarea unor bunuri din proprietatea comună, caracteristică condominiului. Accesul în apartament se face, în mod obișnuit, cu anunțarea proprietarului cu 5 zile înainte, astfel că nu se poate susține existența vreunei imixtiuni în viața intimă și privată, proprietarul având posibilitatea, în acest interval de timp, să își ia măsurile pe care le consideră necesare pentru protejarea propriei intimități. Chiar și accesul în cazurile de urgență este justificat, nu numai de dispozițiile constituționale anterior menționate, ci și de înseși prevederile art. 8 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Articolul 24
alin. (4) din Legea nr. 230/2007 , potrivit căruia hotărârile adunării generale sunt obligatorii și pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociației de proprietari, nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorii excepției. Astfel, oricare dintre proprietari, fie că este sau nu membru al asociației, are dreptul, potrivit art. 26 din lege, de a ataca în justiție hotărârile care sunt de natură să îi prejudicieze interesele. Curtea nu poate reține nici pretinsa încălcare a dreptului la liberă asociere. În jurisprudența sa, instanța de control constituțional a statuat, de pildă prin
Decizia nr. 168 din 28 octombrie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 24 februarie 2000, că, în anumite situații, legiuitorul poate institui forme speciale de asociere ce urmăresc salvgardarea unor interese de ordin general și care, în perspectiva scopurilor pe care le urmăresc, nu reprezintă, în realitate, modalități înscrise în conceptul de liberă asociere, iar asociația de proprietari se află tocmai într-o asemenea situație juridică. Această categorie de asociații a fost creată prin lege în vederea realizării unui scop de interes general, și anume administrarea în bune condiții a clădirilor cu mai multe apartamente, luându-se în seamă totodată și interesele locatarilor legate de realizarea unei bune conviețuiri, inclusiv pentru stabilirea costurilor și a cheltuielilor comune, a repartizării lor pe fiecare locatar, a reparațiilor și amenajărilor necesare etc. Rezolvarea problemelor pe care le implică locuirea și administrarea unui imobil cu mai mulți locatari impune, în consecință, o asociere fără de care drepturile și interesele legitime ale celor ce locuiesc în imobilul respectiv ar putea fi afectate prin apariția unor neînțelegeri sau litigii.
Cu privire la această problemă, este de menționat faptul că, într-adevăr, Curtea Europeană a Drepturilor Omului și-a format o jurisprudență prin care a constatat încălcarea art. 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale atunci când asocierea era obligatorie potrivit legislației naționale. Crearea asociațiilor de proprietari, astfel cum este reglementată de
Legea nr. 230/2007 , nu contravine dispozițiilor constituționale sau convenționale care garantează implicit și aspectul negativ al dreptului de asociere. Elocvent sub acest aspect este art. 2 teza a doua din legea amintită, care oferă proprietarului posibilitatea de a se asocia în această formă asociativă, fără să îi impună însă vreo obligație în acest sens. Conținutul normativ al acestui articol are caracter dispozitiv, lăsând proprietarului libertatea de a deveni sau nu membru al asociației, neexistând niciun fel de constrângeri legale sau de altă natură care să îl forțeze să adere la asociație.
În ceea ce privește dispozițiile
art. 46 din Legea nr. 230/2007 , Curtea constată că sunt în deplin acord cu prevederile constituționale și din celelalte documente internaționale care consfințesc dreptul la liberă asociere și care protejează dreptul de proprietate privată. Prin
Decizia nr. 1.155 din 11 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 28 ianuarie 2008, instanța de contencios constituțional a statuat că, sub aspectul participării la cheltuielile comune, nu are relevanță dacă persoana este sau nu membru al unei asociații de proprietari, întrucât această obligație rezultă din starea de indiviziune forțată cu privire la părțile comune în care se află toți proprietarii. În acest sens, Curtea a observat că în
art. 2 din Legea nr. 230/2007
se prevede că, datorită acestei stări de indiviziune forțată, proprietarii au obligația să ia măsuri cu privire la drepturile și obligațiile comune ce le revin tuturor asupra proprietății comune. În plus, existența unor spații în proprietate comună și perpetuă, imposibilitatea încheierii unor contracte individuale cu marii furnizori de utilități de către toți proprietarii, indiferent că sunt sau nu membri ai asociației de proprietari, sunt elemente care impun constituirea unei structuri organizate, care să acționeze în numele și pentru interesul comun.
Nici dispozițiile
art. 47 și 48 din Legea nr. 230/2007
nu sunt de natură să contravină vreuneia dintre normele constituționale sau dintre cele consacrate la nivel internațional, textele de lege criticate nefăcând altceva decât să enumere cheltuielile asociației și să precizeze modalitățile de stabilire și repartizare a acestor cheltuieli.
În continuare, Curtea observă că, prin
Decizia nr. 20 din 21 ianuarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 4 aprilie 2003, s-a mai pronunțat în sensul constituționalității soluției legislative prevăzute în momentul de față de
art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 .
În legătură cu dispozițiile art. 50 alin. (2) din lege, autorii excepției pretind că ar fi nesocotit principiul egalității, întrucât asociația de proprietari este scutită de taxa de timbru, în timp ce proprietarul nu beneficiază de o asemenea scutire. Cu privire la această problemă, Curtea s-a pronunțat prin mai multe decizii, statuând, de exemplu, prin
Decizia nr. 476 din 6 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2008, că instituirea unor excepții de la regula generală a plății taxei judiciare de timbru, constând în scutiri de la plata acesteia, nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului invocat.
În fine, Curtea constată că instituirea, prin dispozițiile
art. 51 din Legea nr. 230/2007 , a unui privilegiu imobiliar și a unuia mobiliar în favoarea asociației de proprietari reprezintă un mijloc juridic de garantare a creanțelor acesteia constând în sumele datorate cu titlu de cotă de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari. Printr-o asemenea reglementare nu se poate susține că ar fi contrară vreuneia dintre prevederile din Legea fundamentală și din celelalte documente internaționale invocate de autorii excepției, întrucât nu face altceva decât să confere acesteia o poziție de prioritate față de ceilalți creditori în ceea ce privește satisfacerea creanței sale. Faptul că privilegiul imobiliar se radiază din registrul de publicitate imobiliară al judecătoriei pe baza chitanței ori a altui înscris prin care asociația confirmă plata sumei datorate, iar nu și printr-un înscris prin care se constată că suma nu este datorată constituie un aspect care excedează competenței de soluționare a Curții Constituționale, fiind o problemă de legiferare, a cărei reglementare aparține exclusiv autorității legiuitoare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15, art. 24 alin. (4), art. 46, art. 47, art. 48, art. 49 alin. (1), art. 50 și
art. 51 din Legea nr. 230/2007
privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, excepție ridicată de Șerban Alexandru Dimitriu și Simona Liliana Dimitriu în Dosarul nr. 14.696/301/2007 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2009.
PREȘEDINTE, Acsinte Gaspar Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.