Decizia nr. 1395/2009

Nicolae Cochinescu - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Daibogexim" - S.R.L. din Bumbești-Pițic, prin administrator Ion Duicu, în Dosarul nr. 1.303/267/2007 al Curții de Apel Craiova Secția comercială.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22 octombrie 2009, în prezența autorului excepției și a reprezentantului Ministerului Public, și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 14 și ale

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea pentru data de 29 octombrie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 14 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.303/267/2007, Curtea de Apel Craiova - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 .

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Daibogexim" - S.R.L. din Bumbești-Pițic, prin administrator Ion Duicu, într-o cauză având ca obiect soluționarea unui apel prin care a fost respinsă acțiunea în revendicare și în despăgubiri formulată de autorul excepției.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat instituie, în realitate, o expropriere în afara condițiilor stabilite de art. 44 alin. (3) din Constituție și încălcând garanțiile fundamentale referitoare la proprietatea privată. Același text este în contradicție vădită cu un alt text

art. 16 - din chiar aceeași Lege nr. 13/2007 , care prevede obligația despăgubirii celor prejudiciați. Totodată, reglementarea atacată conține norme discriminatorii în favoarea statului, căruia îi conferă o poziție privilegiată în raport cu proprietatea privată a cetățenilor. Autorul excepției susține, față de considerentele exprimate de Curtea Constituțională în jurisprudența sa în această materie, că "legea vorbește expres de constituirea unui drept de proprietate și nu a unui dezmembrământ" ("drept de uz sau servitute"), raționament ce contrazice principiul "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus".

Curtea de Apel Craiova - Secția comercială menționează, în cuprinsul încheierii de sesizare, că dispozițiile

art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007

sunt neconstituționale, fără a argumenta însă această opinie.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel cum a arătat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 276 din 24 februarie 2009 , dispozițiile

art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007

nu contravin prevederilor art. 44 alin. (3) și ale art. 136 alin. (5) din Legea fundamentală, ci se circumscriu regimului constituțional al proprietății private.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007

sunt constituționale, după cum rezultă și din jurisprudența în materie a Curții Constituționale, de pildă

deciziile nr. 276/2009

și nr. 805/2009.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007, având următorul conținut:

"(4) Terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului."

Autorul excepției de neconstituționalitate invocă prevederile art. 44 alin. (3) în legătură cu interzicerea exproprierii, cu excepția unei cauze de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire, și ale art. 136 alin. (5) din Constituție, privind caracterul inviolabil, în condițiile legii organice, al proprietății private.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a examinat în repetate rânduri conformitatea dispozițiilor

art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007

față de normele art. 44 și 136 din Constituție, invocate de autorul prezentei excepții de neconstituționalitate. Chiar și anterior adoptării

Legii nr. 13/2007 , soluția legislativă conținută de actualul art. 41 alin. (4) din aceasta era reglementată, fără nicio deosebire de redactare, în fostul

art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , în prezent abrogată prin adoptarea noului act normativ în materie.

Astfel, cu privire la constituționalitatea dispozițiilor

art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 , prin raportare la art. 16, 44, 53 și 136 din Legea fundamentală și față de critici de neconstituționalitate ce corespund, în esență, celor formulate în cauza de față, Curtea a pronunțat, de exemplu,

Decizia nr. 72 din 26 februarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 22 martie 2004, prin care a respins excepția, pentru următoarele argumente: "Chiar dacă prin instituirea drepturilor de uz și servitute titularul dreptului de proprietate suferă o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său, având în vedere că pe această cale se asigură valorificarea fondului energetic - bun public de interes național -, reglementarea legală în sine nu relevă nicio contradicție cu art. 44 alin. (3) din Constituție referitor la expropriere. Astfel, exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora, deși are ca efect lipsirea celor interesați de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere formală și nici într-o expropriere de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății private. Este ceea ce a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza "Mellacher și alții împotriva Austriei", 1989, o speță referitoare la reglementarea folosirii bunurilor.

De asemenea, în cauza «Sporrong și Lonnroth împotriva Suediei», 1982, aceeași Curte a arătat că, întrucât autoritățile nu au trecut la exproprierea imobilelor petiționarilor, aceștia puteau să-și folosească bunurile, să le vândă, să le lase moștenire, să le doneze sau să le ipotecheze. Prin urmare, s-a apreciat că nu se poate asimila situația cu o expropriere în fapt, deoarece, chiar dacă dreptul de proprietate a pierdut în substanța sa, el nu a dispărut.

În ceea ce privește

art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , Curtea constată că acesta nu consacră trecerea în proprietatea statului a terenurilor pe care se află rețele electrice de distribuție, ci prevede că acestea sunt și rămân în proprietatea publică a statului, instituind astfel un fine de neprimire a cererilor de retrocedare. Așa fiind, reglementarea legală în cauză nu relevă nicio contradicție cu alin. (3) al art. 44 din Constituție, ci, dimpotrivă, este în deplină concordanță cu art. 136 alin. (2) și (4) din Constituție, potrivit cărora proprietatea publică aparține statului și unităților administrativ-teritoriale și este inalienabilă."

Cu referire la posibilitatea de despăgubire a proprietarului terenului pe care se află rețele electrice de distribuție, Curtea a arătat, prin

Decizia nr. 168 din 1 aprilie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 3 mai 2004, că, "potrivit art. 44 alin. (7) din Legea fundamentală, «dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului». Așa fiind, nimic nu împiedică persoana care a suferit un prejudiciu, în urma operațiunilor de realizare și retehnologizare a capacităților energetice care se execută asupra terenurilor proprietate privată, de a solicita statului repararea pagubei produse, potrivit dispozițiilor dreptului comun".

Totodată, prin

Decizia nr. 203 din 29 aprilie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 21 iunie 2004, Curtea Constituțională a reținut că prevederile

art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003

se justifică prin dispozițiile art. 136 alin. (3) din Constituție, republicată, potrivit cărora fac obiectul exclusiv al proprietății publice "[... ] și alte bunuri stabilite de legea organică". În aceeași ordine de idei, Curtea a arătat, prin

Decizia nr. 232 din 21 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 23 iunie 2005, că "aparțin domeniului public construcțiile de transport al energiei electrice, întrucât acestea sunt amplasate pe terenuri cu destinații speciale, folosite în uz sau interes public. În consecință, aceste terenuri sunt, conform legii, inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, atât timp cât aparțin domeniului public al statului".

Pentru argumentele reținute cu prilejul pronunțării deciziilor indicate, Curtea, menținând aceeași soluție, a respins și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , astfel cum rezultă din

Decizia nr. 276 din 24 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 19 martie 2009,

Decizia nr. 805 din 19 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 21 iulie 2009, și

Decizia nr. 1.066 din 14 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 4 august 2009.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să conducă la schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția din deciziile amintite își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În plus, Curtea reține că reglementarea dreptului de uz și de servitute asupra terenurilor pe care se situează rețelele electrice de distribuție determină, într-adevăr, restrângerea exercițiului atributelor dreptului de proprietate. Această limitare este însă justificată în condițiile art. 53 din Constituție - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, având în vedere că, potrivit art. 16 alin. (1) și (3) din lege, "lucrările de realizare și retehnologizare ale capacităților energetice pentru care se acordă autorizații, precum și activitățile și serviciile pentru care se acordă licențe sunt de interes public", iar "drepturile de uz și de servitute au ca obiect utilitatea publică". Dreptul de proprietate nu este un drept absolut, astfel că legiuitorul poate reglementa anumite limite ale exercitării lui, atâta vreme cât acestea nu aduc atingere existenței dreptului, sunt necesare într-o societate democratică și sunt proporționale cu situațiile care le-au determinat, fiind aplicabile în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în aceeași situație.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Daibogexim" - S.R.L. din Bumbești-Pițic, prin administrator Ion Duicu, în Dosarul nr. 1.303/267/2007 al Curții de Apel Craiova - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 octombrie 2009.