Decizia nr. 1650/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Adrian Marius Ciura în Dosarul nr. 402/112/2008 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția penală.

La apelul nominal este prezent autorul excepției. Având cuvântul, acesta arată că își menține cererea formulată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 21 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 402/112/2008, Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Adrian Marius Ciura.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că nici Constituția, nici Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu prevăd restricții în funcție de limitele de pedeapsă ale infracțiunii pentru care s-a dispus arestarea. Ca urmare, fixarea, prin dispozițiile legale criticate, a unei limite maxime în ceea ce privește infracțiunile pentru care se poate cere liberarea provizorie sub control judiciar este neconstituțională, deoarece se adaugă condiții suplimentare celor stabilite de Constituție și de Convenție. În acest fel, se creează o piedică pentru o mulțime de persoane arestate, un obstacol care aduce atingere înseși esenței dreptului, lipsindu-l de aplicabilitate.

Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: "Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani."

Prevederile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 23 alin. (10), potrivit cărora persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune, cu raportare la art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora orice persoană arestată sau deținută are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității acelorași dispoziții legale, criticate în raport cu textele constituționale invocate în prezenta cauză și cu argumente similare. În acest sens sunt

Decizia nr. 521 din 9 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009,

Decizia nr. 36 din 29 ianuarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 13 februarie 2004,

Decizia nr. 207 din 4 mai 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 25 mai 2004, și

Decizia nr. 627 din 17 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.099 din 6 decembrie 2005.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, considerentele care fundamentează jurisprudența anterior menționată își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Adrian Marius Ciura în Dosarul nr. 402/112/2008 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 decembrie 2009.