Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1559/2010

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 149 și art. 155^1 din Codul de procedură civilă, ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2006 privind unele măsuri pentru asigurarea bunei funcționări a instanțelor judecătorești și parchetelor și pentru prorogarea unor termene, ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 137/2008 pentru prorogarea unor termene

prezumat în vigoare

Data actului
7 decembrie 2010
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 110 din 11 februarie 2011
Citat de
1 act
Citează
12 acte
Structură
0 articole · 11.351 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2

  • OUG nr. 50/2006 28 iunie 2006 privind unele măsuri pentru asigurarea bunei funcționări a instanțelor judecătorești și pa…
  • OUG nr. 154/2007 21 decembrie 2007 (prevederi anume) pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 pri…

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Maria Bratu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 149 și art. 155^1 din Codul de procedură civilă, ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2006

privind unele măsuri pentru asigurarea bunei funcționări a instanțelor judecătorești și parchetelor și pentru prorogarea unor termene, ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 154/2007

pentru prorogarea termenului prevăzut la

art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 137/2008

pentru prorogarea unor termene, excepție ridicată de Viorica Luca în Dosarul nr. 7.287/271/2007 al Judecătoriei Oradea - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă cu privire cu privire la concluziile scrise depuse la dosar de partea Aurica Poienariu.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 7.287/271/2007, Judecătoria Oradea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 149 și art. 155^1 din Codul de procedură civilă, ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2006

privind unele măsuri pentru asigurarea bunei funcționări a instanțelor judecătorești și parchetelor și pentru prorogarea unor termene, ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 154/2007

pentru prorogarea termenului prevăzut la

art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 137/2008

pentru prorogarea unor termene, excepție ridicată de Viorica Luca într-un proces civil de pretenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia, deși enumeră dispozițiile constituționale pretins încălcate, nu motivează în ce constă neconstituționalitatea prevederilor art. 149 și art. 155^1 din Codul de procedură civilă, ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2006 , precum și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 137/2008 .

În ceea ce privește

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 154/2007 , arată că prevederile ei contravin art. 115 alin. (4) din Constituție, deoarece intervenția Guvernului nu este justificată de interesul public lezat și de caracterul anormal și excesiv al cazurilor excepționale.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, în ordinea invocării textelor de lege criticate, este următorul: 1. art. 149 și 155^1 din Codul de procedură civilă, texte de lege ce au următoarea redactare:

- Art. 149: "Instanța va încuviința stenografierea dezbaterilor, în total sau în parte, la cererea părții. În acest caz se vor aplica dispozițiile privitoare la experți.";

- Art. 155^1 : "Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate. Dispozițiile art. 108^3 sunt aplicabile.

La cererea părții, judecata va fi reluată dacă obligațiile la care se referă alin. 1 au fost îndeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua. Dispozițiile art. 155 alin. 2 se aplică în mod corespunzător."

2.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2006

privind unele măsuri pentru asigurarea bunei funcționări a instanțelor judecătorești și parchetelor și pentru prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 30 iunie 2006, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 77/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 7 aprilie 2009;

3.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 154/2007

pentru prorogarea termenului prevăzut la

art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 21 decembrie 2007, aprobată prin

Legea nr. 127/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 2 iunie 2008;

4.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 137/2008

pentru prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 4 noiembrie 2008, aprobată prin

Legea nr. 100/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 15 aprilie 2009.

Dispozițiile constituționale considerate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 1 alin. (3) și (5) - Statul român, art. 2 alin. (2) privind suveranitatea, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind liberul acces la justiție, art. 52 alin. (3) - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 alin. (1) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 73 alin. (3) privind domeniul de reglementare al legilor organice, art. 82 alin. (2) privind validarea mandatului și depunerea jurământului de către Președintele României și art. 115 alin. (4) și (6) privind delegarea legislativă.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

I. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 149 și art. 155^1 din Codul de procedură civilă, ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2006 , precum și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 137/2008 , aceasta este nemotivată, autorul excepției menționând doar în mod formal textele constituționale pretins încălcate, fără a arăta în ce constă contradicția relevată. Se încalcă astfel dispozițiile imperative ale

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate", astfel încât excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi de lege este inadmisibilă.

Simpla enumerare în susținerea excepției de neconstituționalitate a unor prevederi constituționale pretins încălcate nu este de natură să satisfacă exigențele

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 . De altfel, în acest sens, Curtea s-a mai pronunțat prin numeroase decizii, cu titlu exemplificativ, reținându-se:

Decizia nr. 627 din 29 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, și

Decizia nr. 245 din 19 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 17 martie 2009.

II. În ceea ce privește

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 154/2007 , prin care s-a dispus prorogarea termenului prevăzut la

art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente până la data de 1 ianuarie 2009, astfel cum a fost aprobată prin

Legea nr. 127/2008 , se constată că aceasta și-a încetat aplicabilitatea.

Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, spre exemplu,

Decizia nr. 703 din 5 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 12 iunie 2009, și

Decizia nr. 335 din 3 aprilie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 15 mai 2007, încetarea aplicabilității unui act normativ atrage o soluție de inadmisibilitate în conformitate cu prevederile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 . De altfel, încetarea aplicabilității unui act normativ echivalează cu încetarea efectelor sale juridice pentru situațiile care se vor naște ulterior.

Întrucât, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești ori de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, excepția de neconstituționalitate privind această ordonanță este inadmisibilă.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 149 și art. 155^1 din Codul de procedură civilă, ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2006

privind unele măsuri pentru asigurarea bunei funcționări a instanțelor judecătorești și parchetelor și pentru prorogarea unor termene, ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 154/2007

pentru prorogarea termenului prevăzut la

art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 137/2008

pentru prorogarea unor termene, excepție ridicată de Viorica Luca în Dosarul nr. 7.287/271/2007 al Judecătoriei Oradea - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 decembrie 2010.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Maria Bratu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.