Decizia nr. 331/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 95 alin. (1), art. 96, art. 97, art. 100 alin. (3), art. 109 și ale

art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Vasile Preda în Dosarul nr. 798/290/2008 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția contencios administrativ și fiscal, precum și a dispozițiilor art. 25 alin. (1) și

art. 31 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Asirom Viena Insurance Group" - S.A. în același dosar al aceleiași instanțe.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 19 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 798/290/2008, Tribunalul Caraș-Severin - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 95 alin. (1), art. 96, art. 97, art. 100 alin. (3), art. 109 și ale

art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Vasile Preda, precum și cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (1) și

art. 31 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Asirom Viena Insurance Group" - S.A. în același dosar al aceleiași instanțe. În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

se susține că, în cauză, agentul constatator a încălcat prezumția de nevinovăție, toate sancțiunile contravenționale, principale și complementare, fiind lăsate pe seama interpretării subiective a acestuia. Or, acest agent, subordonat unui minister al administrației și internelor, nu prezintă garanții de independență și imparțialitate pentru a "folosi" o asemenea putere. Autorul mai susține că instituirea unui regim sancționator contravențional, cu consecința aplicării, în mod cumulativ, de sancțiuni constând în puncte de amendă, suspendarea permisului de conducere, puncte de penalizare și măsuri administrative, determină o restrângere excesivă a unor drepturi, în contradicție cu prevederile din Constituție cuprinse în art. 15 - Universalitatea și în art. 53 alin. (1) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. În opinia autorului excepției, reținerea permisului și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule creează restricții de natura unei sancțiuni penale, în afara unui dosar penal și în lipsa unei sancțiuni aplicate de instanța de judecată. O asemenea interdicție trebuie să fie supusă controlului instanțelor în ceea ce privește necesitatea. Ea nu este adecvată în cauză și nu se justifică în raport cu natura faptelor pentru care s-a angajat răspunderea contravențională. Doar o condamnare penală ar fi putut fi considerată ca o măsură necesară într-o societate democratică și, chiar și atunci, doar dacă sancțiunea penală și interdicțiile aplicate nu ar fi fost evident disproporționate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor din

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , autorul susține că acestea limitează posibilitatea asigurătorului de a formula plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, încălcând astfel prevederile art. 16, 21 și 53 din Constituție privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție și restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Tribunalul Caraș-Severin - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

este neîntemeiată. Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (1) și

art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , apreciază că este întemeiată, deoarece acestea nu îi conferă societății de asigurare calitate procesuală activă, întrucât împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției pot formula plângere doar contravenientul, persoana vătămată - numai în ceea ce privește despăgubirea - și persoana căreia îi aparțin bunurile confiscate - numai în ceea ce privește măsura confiscării. În condițiile în care societatea de asigurare nu are calitatea de a contesta direct procesul-verbal de contravenție, care îi este opozabil și în virtutea căruia este obligată la plata de despăgubiri, și, totodată, nu poate formula căi de atac împotriva hotărârii pronunțate de către instanță, îi este îngrădit accesul la justiție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 95 alin. (1), art. 96, art. 97, art. 100 alin. (3), art. 109 și ale

art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, precum și dispozițiile art. 25 alin. (1) și

art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare.

Dispozițiile criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

au următorul cuprins:

- art. 95 alin. (1): "Încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție și se sancționează cu avertisment ori cu amendă ca sancțiune principală și, după caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2).";

- Art. 96 și 97 reglementează sancțiunile contravenționale complementare, respectiv măsurile tehnico-administrative;

- Art. 100 alin. (3): "Constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:

a) depășirea coloanelor de vehicule oprite la culoarea roșie a semaforului sau la trecerile la nivel cu calea ferată;

b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului;

c) neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept;

d) nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului;

e) nerespectarea regulilor privind depășirea;

f) nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu;

g) neprezentarea la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2).";

- Art. 109: "(1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră.

(2) Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesulverbal de constatare a contravenției.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.

(4) Forma și conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției se stabilesc prin regulament.

(5) Contravenientul, cu excepția persoanei juridice, poate achita, în termen de cel mult două zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenției, jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege.

(6) Pentru amenzile contravenționale în cuantum de până la 20 puncte-amendă, contravenientul poate achita pe loc agentului constatator jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege.

(7) În cazul prevăzut la alin. (6), agentul constatator eliberează contravenientului chitanța reprezentând contravaloarea amenzii, în care se menționează data, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, numele, prenumele și semnătura agentului constatator, nemaifiind necesară încheierea procesului-verbal de constatare a contravenției dacă nu se dispune și o sancțiune contravențională complementară.

(8) Amenzile privind circulația pe drumurile publice se achită în condițiile legii și se fac venit integral la bugetele locale.

(9) Prevederile prezentei ordonanțe de urgență referitoare la contravenții se completează cu cele ale

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare, dacă prin prezenta ordonanță de urgență nu se dispune altfel.";

- Art. 111 alin. (1) lit. c): "(1) Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține în următoarele cazuri: [...]

c) la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) și în situația prevăzută la art. 115 alin. (1);".

Dispozițiile din

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

criticate au următorul cuprins:

- Art. 25 alin. (1): "Procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunică, în copie, contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate.";

- Art. 31: "(1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

(2) Partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce privește despăgubirea, iar cel căruia îi aparțin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce privește măsura confiscării."

Prevederile constituționale invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate sunt cele ale art. 15 referitoare la universalitatea drepturilor, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumția de nevinovăție, art. 25 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la liberă circulație în țară și în străinătate, art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea reține următoarele:

I. Dispozițiile

art. 96 alin. (6) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

au fost constatate ca fiind neconstituționale prin

Decizia nr. 661 din 4 iulie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 2 august 2007. Astfel fiind și având în vedere dispozițiile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale", excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții legale urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

II. În ceea ce privește dispozițiile art. 95 alin. (1), art. 96 alin. (1)-(5), alin. (6) lit. a)-c) și alin. (7)-(8), ale art. 97, art. 100 alin. (3), art. 109 și ale

art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în jurisprudența sa, în raport de critici similare, de exemplu, prin

Decizia nr. 1.305 din 2 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 25 februarie 2009,

Decizia nr. 667 din 12 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 29 iulie 2008,

Decizia nr. 287 din 11 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008,

Decizia nr. 1.135 din 4 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2008, și

Decizia nr. 1.047 din 13 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007,

Decizia nr. 494 din 2 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009. Cu acele prilejuri, respingând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea a reținut că dispozițiile art. 53 din Constituție, invocate ca temei al criticilor de neconstituționalitate, se referă exclusiv la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți prevăzute de Constituție, iar normele criticate nu restrâng drepturi constituționale, ci prevăd sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere. Pe de altă parte, alin. (1) al art. 53 prevede, între alte situații, că exercițiul unor drepturi poate fi restrâns și pentru apărarea drepturilor și a libertăților cetățenilor.

Referitor la susținerea prin care autorul excepției contestă reglementarea cumulativă a mai multor sancțiuni pentru aceeași faptă, Curtea a reținut că, în cazul săvârșirii unor contravenții la regulile de circulație rutieră, reglementarea prin lege, pe lângă sancțiunea principală - amenda și a uneia sau mai multor sancțiuni complementare, nu este de natură a încălca dispozițiile constituționale, aceste sancțiuni având drept scop înlăturarea stării de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele care o fundamentează își mențin valabilitatea.

III. În ceea ce privește dispozițiile criticate din

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , Curtea constată că, în realitate, ceea ce solicită autorul excepției este completarea acestora, în sensul reglementării posibilității asigurătorului de a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenție. O astfel de critică excedează însă competenței Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (6) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Vasile Preda în Dosarul nr. 798/290/2008 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția contencios administrativ și fiscal, precum și a dispozițiilor art. 25 alin. (1) și

art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Asirom Viena Insurance Group" - S.A. în același dosar al aceleiași instanțe.

2. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 95 alin. (1), art. 96 alin. (1)-(5), alin. (6) lit. a)-c) și alin. (7)-(8), art. 97, art. 100 alin. (3), art. 109 și ale

art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Vasile Preda în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 martie 2011.