Decizia nr. 194/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Simina Popescu-Marin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 100 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Mircea Mihalcea în Dosarul nr. 15.828/200/2015 al Judecătoriei Buzău - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 355D/2016 al Curții Constituționale.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce nu îngrădește accesul liber la justiție, persoana nemulțumită de această sancțiune având deschisă calea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții, în fața instanței judecătorești.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 7 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 15.828/200/2015, Judecătoria Buzău - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 100 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mircea Mihalcea într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule, în mod automat, constituie o restrângere nejustificată și neproporțională a acestui drept, cât timp nu există posibilitatea individualizării acesteia în funcție de situația de fapt constatată de agentul de poliție. Legislația penală prevede posibilitatea individualizării atât sub aspectul necesitații, cât și sub aspectul întinderii a pedepselor complementare, printre care se regăsește și dreptul de a conduce vehicule, însă în cazul angajării răspunderii contravenționale, nu există posibilitatea înlăturării sancțiunii complementare sau a aplicării acesteia pe o durată mai mică. Prin urmare, nu este justificat ca instanța de judecată să poată individualiza sancțiunea principală, dar să nu aibă posibilitatea individualizării sancțiunii complementare, aspect ce conduce la încălcarea rolului constituțional al instanțelor judecătorești și al dreptului la un proces echitabil.

6.

Judecătoria Buzău - Secția civilă consideră că prevederile legale ce fac obiectul excepției invocate nu sunt contrare dispozițiilor constituționale, deoarece nu îngrădesc dreptul persoanelor la accesul la justiție, persoana nemulțumită de sancțiunile aplicate prin procesul-verbal de contravenție având deschisă calea plângerii la instanța de judecată, inclusiv sub aspectul criticilor cu privire la sancțiunea complementară. Instanța apreciază că excepția este neîntemeiată și în privința dispozițiilor

art. 23 din Constituție , întrucât sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce poate fi aplicată doar în condițiile și în temeiul legii, nefiind de natură să restrângă libertatea individuală a persoanei acuzate de săvârșirea unei fapte contravenționale. În privința

art. 53 din Constituție , instanța consideră că textul constituțional se referă exclusiv la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți prevăzute de

Legea fundamentală , iar normele legale criticate nu restrâng drepturi constituționale,

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, spre exemplu,

Decizia nr. 210 din 13 martie 2007 ,

Decizia nr. 287 din 11 martie 2008 ,

Decizia nr. 331 din 10 martie 2011

și

Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2013 , reținând că prevederile legale criticate nu restrâng drepturi constituționale, ci prevăd sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere.

9.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 100 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

sunt constituționale, iar excepția de neconstituționalitate invocată este inadmisibilă. Reține că întreaga critică de neconstituționalitate este raportată la dreptul de a conduce autovehicule, drept ce nu este prevăzut ca atare în Constituție. Or, în conformitate cu prevederile

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

„Sunt neconstituționale prevederile actelor prevăzute la alin. (I), care încalcă dispozițiile sau principiile

Constituției “. Motivat de acestea, apreciază că aspectele expuse nu țin de constituționalitatea textelor legale criticate, ci, mai degrabă, de modul de interpretare și aplicare a legii, care revine instanțelor de judecată. De altfel, în aplicarea dispozițiilor

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta. În atare condiții, în cuprinsul textului de lege criticat nu există nicio prevedere ce ar putea conduce la concluzia că autorul nu poate formula plângere. De asemenea, consideră că, prin modul de sancționare a faptei de neacordare a priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvai, nu sunt nesocotite nici celelalte norme constituționale invocate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 100 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, prevederi modificate prin

art. I pct. 35 lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 21/2014

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 29 august 2014, având următorul cuprins:

(3)

Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: (...)

b)

neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului.

13.

În opinia autorului excepției, prevederile de lege ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului,

art. 21

privind accesul liber la justiție,

art. 23 alin. (11)

potrivit căruia „Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată“ și

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate dispozițiile

art. 6 paragraful 2 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora „Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția va fi legal stabilită“.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

art. 100 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

au mai format obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici similare celor formulate în prezenta cauză. În acest sens, pot fi menționate, cu titlu de exemplu:

Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 8 februarie 2013,

Decizia nr. 1.314 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 21 decembrie 2011,

Decizia nr. 331 din 10 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 19 mai 2011,

Decizia nr. 1.403 din 2 noiembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 10 ianuarie 2011,

Decizia nr. 280 din 18 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 1 aprilie 2010 și

Decizia nr. 1.305 din 2 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 25 februarie 2009.

15.

Astfel, referitor la critica de neconstituționalitate vizând încălcarea accesului liber la justiție și a prezumției de nevinovăție, Curtea a constatat că, în conformitate cu prevederile

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , persoana nemulțumită de sancțiunile aplicate prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor are deschisă calea plângerii la instanța judecătorească. De asemenea, Curtea a reținut că, din procedura de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției, nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare.

16.

De altfel, nu există în cuprinsul normei legale criticate nicio prevedere ce ar putea conduce la concluzia că petentul nu își poate formula plângerea în așa manieră încât să evidențieze intenția sa de a contesta sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, astfel încât nu poate fi reținută critica potrivit căreia textul de lege criticat îngrădește liberul acces la justiție.

17.

De asemenea, în jurispudența sa, Curtea a reținut, în esență, că dreptul de a conduce autovehicule/vehicule nu este un drept fundamental (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 304 din 12 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 11 august 2016). Astfel, fără a aduce atingere

art. 53 din Constituție , normele legale criticate nu restrâng exercițiul unor drepturi fundamentale, ci prevăd sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , respectiv asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului.

18.

Totodată, Curtea a statuat că, în cazul săvârșirii unor contravenții la regulile de circulație rutieră, reglementarea prin lege, pe lângă sancțiunea principală - amenda, și a uneia sau a mai multor sancțiuni complementare nu este de natură a încălca dispozițiile constituționale. Astfel, sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă limitată de timp, respectiv 30 de zile, constituie o veritabilă măsură disuasivă, ce are ca scop preîntâmpinarea săvârșirii unor noi fapte de natură contravențională și protejarea participanților la traficul pe drumurile publice împotriva pericolului social corespunzător comiterii lor (a se vedea, în acest sens,

Decizia Curții Constituționale nr. 113 din 6 martie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 25 aprilie 2014).

19.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, Curtea constată că soluția și considerentele care o fundamentează își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

20.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A. d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mircea Mihalcea în Dosarul nr. 15.828/200/2015 al Judecătoriei Buzău - Secția civilă și constată că prevederile

art. 100 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Buzău - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 martie 2017.