Decizia nr. 689/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, excepție ridicată de Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Vrancea în Dosarul nr. 5.597/231/2010 al Judecătoriei Focșani.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Precizează că în acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională, de exemplu, prin

Decizia nr. 86 din 20 ianuarie 2009 , considerentele și soluția pronunțată cu acel prilej păstrându-și valabilitatea și în cauza de față.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 670 din 1 iulie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.340/91/2010, Tribunalul Vrancea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 23 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Vrancea în Dosarul nr. 5.597/231/2010 al Judecătoriei Focșani, având ca obiect soluționarea contestației introduse împotriva unei hotărâri a Consiliului Asociației Județene a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Vrancea de excludere a unui membru.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că instituirea unei proceduri speciale în materia asociațiilor prin desfășurarea ședințelor în camera de consiliu încalcă principiul egalității în fața legii a justițiabililor, precum și principiul publicității ședințelor de judecată consacrat de art. 121 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Arată că, în aceste condiții, posibilitatea administrării probelor este limitată prin comparație cu acțiunile introduse pe calea dreptului comun. În opinia sa, este nesocotit accesul liber la justiție, ca urmare a stabilirii recursului ca singură cale de atac împotriva hotărârii instanței de fond. Totodată, susține că se creează confuzii, întrucât nu sunt precizate nici termenul în care recursul poate fi introdus și nici modalitatea de exercitare a acestuia.

Tribunalul Vrancea - Secția civilă, soluționând recursul declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale pronunțate de Judecătoria Focșani, a admis cererea și a apreciat că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În susținerea acestei opinii, a precizat că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură sau modalități de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 23 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 246/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 25 iulie 2005, care au următoarea redactare:

- Art. 23 alin. (3): "Cererea de anulare se soluționează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripția căreia asociația își are sediul. Hotărârea instanței este supusă numai recursului."

Dispozițiile din Constituție invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și cele ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și la dreptul la un proces echitabil. De asemenea, menționează și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care garantează dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat, care stabilește că cererea de anulare a hotărârilor adunării generale a asociației, contrare legii, actului constitutiv sau dispozițiilor cuprinse în statut, se soluționează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripția căreia asociația își are sediul, își găsește justificarea constituțională în cuprinsul prevederilor art. 127 din Legea fundamentală, potrivit cărora "Ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege". În plus, prin

Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat că instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, această soluție decurgând din dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Totodată, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.

În situația avută în vedere de textul de lege criticat în cauza de față, însuși faptul că partea interesată poate formula recurs împotriva hotărârii instanței reprezintă o garanție a respectării dreptului la un proces echitabil, întrucât, în cadrul soluționării recursului, atât recurentul, cât și intimatul vor putea să utilizeze toate mijloacele de apărare și vor putea prezenta toate probele pe care le consideră necesare.

Prin decizia mai sus menționată, Curtea a reținut, de asemenea, că semnificația art. 21 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia accesul la justiție nu poate fi îngrădit prin lege, este aceea că nu se poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale pe care le-a stabilit nicio categorie sau grup social, exigență pe care textul de lege criticat o respectă, întrucât nu conține dispoziții restrictive cu privire la persoanele care pot contesta hotărârile respective, câtă vreme acestea dețin calitatea de membri ai asociației, justificând astfel un interes în declanșarea unui asemenea demers.

De altfel, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra unor critici similare, reținând, prin

Decizia nr. 86 din 20 ianuarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 3 aprilie 2009, că dispozițiile

art. 23 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

sunt constituționale. Față de motivarea prezentei excepții de neconstituționalitate, Curtea constată că nu se justifică reconsiderarea acestei jurisprudențe.

De asemenea, în jurisprudența sa reprezentată, de exemplu, de

Decizia nr. 288 din 3 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003, Curtea a constatat că nici prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv art. 13 din aceasta, nu impun un anumit număr al gradelor de jurisdicție sau un anumit număr al căilor de atac. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin hotărârea din 21 februarie 1975 pronunțată în cazul Golder împotriva Regatului Unit, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut; fiind vorba despre un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept (paragraful 38).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, excepție ridicată de Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Vrancea în Dosarul nr. 5.597/231/2010 al Judecătoriei Focșani.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 31 mai 2011.