Decizia nr. 687/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) și

art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor și ale

art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Mircea Ștefan Constantinciu în Dosarul nr. 1.087/324/2009 al Tribunalului Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, personal și asistat de apărătorul ales, domnul Traian Isăilă, avocat membru al Baroului București. Se constată lipsa celeilalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției. Acesta, prin avocat, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, susținând că întreaga procedură de soluționare a plângerilor contravenționale este neconstituțională, având în vedere că acestea reprezintă acte administrative a căror contestare ar trebui reglementată, potrivit art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituție, prin lege organică, nicidecum printr-o ordonanță a Guvernului, aprobată prin lege ordinară. Mai arată că recursul în această materie poate fi prevăzut dacă este permis de lege, or prin lege se poate înțelege inclusiv un act al primarului sau al altei autorități publice locale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, precizând că domeniul contravențional, spre deosebire de cel al contenciosului administrativ, nu se regăsește în enumerarea cuprinsă în art. 73 alin. (3) din Constituție. În plus, normele de procedură în materie contravențională reprezintă norme derogatorii de la dreptul comun, edictate în considerarea materiei în care reglementează. Față de faptul că în competența autorităților locale se dau stabilirea și sancționarea unor contravenții care țin de domeniul lor de interes, consideră că o astfel de critică nu are legătură cu organizarea instanțelor și procedura de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.087/324/2009, Tribunalul Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 alin. (2) și

art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor și ale

art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Mircea Ștefan Constantinciu într-o cauză privind soluționarea unui recurs formulat într-o acțiune având ca obiect anularea unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , fiind cuprinse într-o ordonanță aprobată printr-o lege ordinară, iar nu organică, vin în contradicție cu dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. k) și l) din Constituție. În ceea ce privește prevederile

art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , se arată că sunt neconstituționale, întrucât recunosc competențe în materie de contencios administrativ și unor instanțe nespecializate. În opinia autorului excepției, "orice recurs paralel care nesocotește trăsăturile esențiale ale contenciosului administrativ încalcă garanția constituțională prevăzută de art. 52 alin. (1) și art. 126 din Constituție".

Tribunalul Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ apreciază că autorul excepției nu ridică o problemă de constituționalitate, ci de aplicare a legii - care este de competența instanței, eventual o problemă legată de completarea normei.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile apărătorului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 32 alin. (2) și

art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001. Ulterior sesizării Curții Constituționale, a intrat în vigoare

Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care a completat dispozițiile art. 34 alin. (2), menținând însă soluția legislativă inițială. Textele criticate au în prezent următoarea redactare:

- Art. 32 alin. (2): "Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.";

- Art. 34: "(1) Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.

(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susținute și oral în fața instanței. Recursul suspendă executarea hotărârii."

De asemenea, obiect al excepției îl constituie și prevederile

art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, potrivit cărora "Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară."

Autorul excepției invocă următoarele dispoziții din Legea fundamentală: art. 52 alin. (1) referitoare la dreptul de care poate beneficia persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, art. 73 alin. (3) lit. k) și l) potrivit cărora prin lege organică se reglementează contenciosul administrativ, respectiv organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi, și art. 126 privind instanțele judecătorești.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

a mai fost supusă, în ansamblul său, controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare. Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 1.553 din 7 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 21 ianuarie 2011, Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența sa anterioară, că, deși în cuprinsul

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

există și prevederi specifice materiei contenciosului administrativ, aceasta nu conduce la transformarea tuturor dispozițiilor ordonanței menționate în prevederi de natura legii organice, deoarece astfel s-ar ajunge la completarea Constituției, care reglementează expres și limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi, printre care nu figurează și dispozițiile legale privind stabilirea și sancționarea contravențiilor. În sensul art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituție, prin contencios administrativ se înțelege acea modalitate prin care, prin intermediul justiției, cetățenii sunt apărați de eventualele abuzuri ale autorităților administrației publice, adică ale primarilor, consiliilor locale, prefecților, miniștrilor și ale Guvernului însuși. Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. În schimb,

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

cuprinde reglementări al căror scop îl constituie sancționarea unor comportamente care aduc atingere acelor valori sociale care, deși nu se bucură de protecția legii penale, trebuie apărate prin mijloace extrapenale. Curtea Constituțională a statuat prin

Decizia nr. 183 din 8 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, că în dreptul românesc contravențiile au fost scoase de sub incidența legii penale și au fost supuse unui regim administrativ. Dar scoaterea acestora din domeniul ilicitului penal nu echivalează cu introducerea lor sub cupola

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , lege care are în vedere raporturile stabilite între cetățean și autoritățile publice prin acte administrative, iar nu prin încălcarea conduitei prescrise printr-un act normativ.

În ceea ce privește critica referitoare la prevederile

art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 , Curtea observă că prin

Decizia nr. 946 din 30 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 19 noiembrie 2007, a reținut că acestea nu contravin dispozițiilor art. 126 alin. (6) din Constituție, "deoarece acesta se limitează numai la reglementarea constituțională a garantării controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice pe calea contenciosului administrativ, de la care fac excepție în mod absolut numai două categorii de acte, cele de comandament cu caracter militar și cele care privesc raporturile cu Parlamentul, care prin natura lor nu sunt supuse sub nicio formă controlului judecătoresc". Totodată, prin

Decizia nr. 182 din 2 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 26 aprilie 2006, Curtea a constatat că "textul de lege criticat nu sustrage în mod absolut controlului judecătoresc actele administrative la care se referă, întrucât în mod evident actele administrative respective sunt supuse prin prevederile de lege criticate unei alte proceduri judiciare, deci controlul lor judecătoresc se realizează potrivit altei proceduri stabilite prin lege organică".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, în cauza de față își mențin valabilitatea cele reținute de Curtea Constituțională prin deciziile menționate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) și

art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor și ale

art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Mircea Ștefan Constantinciu în Dosarul nr. 1.087/324/2009 al Tribunalului Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 31 mai 2011.