Decizia nr. 1328/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 68^1, art. 143 alin. 1 și art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ilie Voicu în Dosarul nr. 2.483/96/2010 al Tribunalului Harghita - Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.518D/2010.

La apelul nominal răspunde personal Ion Gheorghe Drăgușin, precum și personal Ilie Radu, Florian Schian și Nelu Stoian, asistați de apărătorii aleși Lorena Maria Crețescu și Iulia Andrea Băbeanu, din cadrul Baroului București, cu delegații la dosar, aceștia fiind și reprezentanții părților Dobrin Drăgușin, Ion Mitu și Stan Colonel.

Se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 128D/2011, nr. 380D/2011 și nr. 911D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 68^1, art. 143 alin. 1 și art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, în primele două dosare, și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, în cel de-al treilea dosar, excepție ridicată de Mihai Dumitru, Stelian Marius Petcu și, respectiv, de Dănuț Gabi Azamfirei în dosarele nr. 18.580/302/2010, nr. 4.508/302/2011 și nr. 7.313/302/2011 ale Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția I penală.

La apelul nominal răspund personal autorii excepției Stelian Marius Petcu și Dănuț Gabi Azamfirei și părțile Alexandru Boboc, Marius Cârnaru, Mihaiță Irinel Duduman, Vasile Gheorghe, Sever Parici, Dumitru Paul Purcel, Remus Ștefan Stancu și Călin Constanța Lori. Se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Autorii, părțile prezente și reprezentanții acestora sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 128D/2011, nr. 380D/2011 și nr. 911D/2011 la Dosarul nr. 4.518D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorilor excepției Stelian Marius Petcu și Dănuț Gabi Azamfirei, care solicită admiterea acesteia așa cum a fost formulată.

Avocații Lorena Maria Crețescu și Iulia Andrea Băbeanu, în calitate de apărători ai părților Florian Schian, Ion Mitu, Dobrin Drăgușin, Nelu Stoian, Ilie Radu și Stan Colonel, arată că nu susțin excepția de neconstituționalitate invocată de Ilie Voicu.

Celelalte părți prezente arată că nu înțeleg motivul pentru care se află în fața Curții Constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 8 noiembrie 2010, 7 ianuarie 2011, 14 martie 2011 și 6 mai 2011, pronunțate în dosarele nr. 2.483/96/2010, nr. 18.580/302/2010, nr. 4.508/302/2011 și nr. 7.313/302/2011, Tribunalul Harghita - Secția penală și Judecătoria Sectorului 5 București - Secția I penală au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 68^1, art. 143 alin. 1 și art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Ilie Voicu, Mihai Dumitru, Stelian Marius Petcu și Dănuț Gabi Azamfirei în dosarele de mai sus, având ca obiect soluționarea unor cauze penale în care a fost dispusă măsura arestării preventive în temeiul art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile art. 68^1 și art. 143 alin. 1 din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil și la prezumția de nevinovăție, deoarece în practică magistrații asimilează sintagma "indicii temeinice", cuprinsă în cele două texte criticate, cu sintagma "probe temeinice" și astfel pronunță încheieri de ședință sau chiar sentințe prin care se mențin măsurile de arestare preventivă până la judecata pe fond a cauzei. Nu se poate vorbi de un proces echitabil și de o soluționare a cauzei într-un termen rezonabil atunci când judecătorul confundă voit indiciile temeinice cu probele temeinice și nu trece la judecata pe fond a cauzei.

Prevederile art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale referitoare la libertatea individuală și la rolul Ministerului Public în activitatea judiciară, deoarece, potrivit Legii fundamentale, procurorul apără ordinea de drept, și nu ordinea publică. Cele două noțiuni nu se exclud una pe cealaltă, nu se află în contradicție, dar nici nu pot fi confundate, confuzie care creează aparența de legalitate cererilor acestora cu privire la propunerile de arestare preventivă.

Tribunalul Harghita - Secția penală, contrar

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată. Judecătoria Sectorului 5 București - Secția I penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 68^1 cu denumirea marginală Indicii temeinice, art. 143 alin. 1 cu denumirea marginală Condițiile reținerii și art. 148 alin. 1 lit. f) cu denumirea marginală Condițiile și cazurile în care se dispune arestarea inculpatului, toate din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

- Art. 68^1: "Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.";

- Art. 143 alin. 1: "Măsura reținerii poate fi luată de procuror ori de organul de cercetare penală față de învinuit sau inculpat, numai după ascultarea acestuia în prezența apărătorului, dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.";

- Art.148 alin. 1 lit. f): "Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și există vreunul dintre următoarele cazuri: [...]

f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 referitoare la Libertatea individuală și ale art. 131 alin. (1) referitoare la rolul Ministerului Public în activitatea judiciară.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 68^1 și art. 143 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 455 din 22 aprilie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 20 mai 2008,

Deciziei nr. 344 din 5 decembrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 11 februarie 2003, și, respectiv, a

Deciziei nr. 462 din 28 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 11 ianuarie 2005, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale ale art. 23 alin. (11), conform cărora, "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată".

Totodată, dispozițiile procedural-penale care reglementează condițiile reținerii, respectiv cele care definesc sintagma "indicii temeinice" nu introduc nicio discriminare și, de asemenea, nu îngrădesc dreptul persoanei de a se adresa justiției, de a fi apărată și de a se prevala de toate garanțiile care caracterizează un proces echitabil și dreptul la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale.

De asemenea, prin

Decizia nr. 983 din 8 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 5 august 2010, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, statuând că acestea sunt în deplină concordanță cu prevederile constituționale ale art. 131, care statuează că Ministerul Public apără "ordinea de drept".

În procesul penal din România procurorul acționează ca apărător al intereselor generale ale societății, dar și ale părții din proces, în spiritul legalității.

Cele două noțiuni, ordinea de drept și ordinea publică, nu se exclud și nu se află în contradicție, fiind într-o relație de interdependență. Astfel, ordinea de drept se concretizează în ordinea publică prin asigurarea respectării legii penale.

În plus, prin

Decizia nr. 81 din 27 ianuarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 22 februarie 2011, și prin

Decizia nr. 76 din 8 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 22 februarie 2005, Curtea a constatat că dispozițiile art. 148 din Codul de procedură penală, care prevăd cazurile și condițiile în care poate fi dispusă măsura arestării preventive, dezvăluie natura juridică a măsurii procesuale examinate, aceea de mijloc de dinamizare a urmăririi penale și a procesului penal în general. Din interpretarea rațională a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală nu rezultă că inculpatului i se impută săvârșirea unei infracțiuni, fapt care nu poate fi stabilit decât prin hotărâre judecătorească de condamnare rămasă definitivă, ci că există probe sau indicii considerate ca fiind temeinice, în raport cu stadiul în care se află procesul penal, despre săvârșirea unei infracțiuni. Folosirea în textul contestat a termenului "infracțiune" în locul sintagmei "faptă prevăzută de legea penală" are o semnificație pur tehnică, aceasta desemnând încadrarea faptei cu privire la care există probe sau indicii temeinice că a fost săvârșită de inculpat într-un anumit text de lege care prevede fapta ca infracțiune și o sancționează cu o pedeapsă de o anumită gravitate. De aceea, nu se poate susține că dispozițiile legale examinate ar fi contrare prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituție privitoare la prezumția de nevinovăție.

Pe de altă parte, garanțiile procesuale pe care legea le oferă inculpatului și, în special, dreptul acestuia de a se plânge împotriva măsurii arestării preventive atestă conformitatea dispozițiilor legale criticate cu prevederile art. 23 din Constituție, care impun ca măsura arestării preventive să se ia numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege. Astfel, încheierea prin care se dispune măsura privativă de libertate este supusă căilor de atac, punerea în libertate a celui arestat fiind obligatorie dacă motivele care au stat la baza ei nu mai subzistă și, nu în ultimul rând, persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune. În plus, în faza de judecată, instanța este datoare să verifice periodic și nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive și să dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat ori dacă instanța constată că nu există temeiuri noi care să justifice măsura privării de libertate.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68^1, art. 143 alin. 1 și art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ilie Voicu în Dosarul nr. 2.483/96/2010 al Tribunalului Harghita - Secția penală și de Mihai Dumitru, Stelian Marius Petcu și Dănuț Gabi Azamfirei în dosarele nr. 18.580/302/2010, nr. 4.508/302/2011 și nr. 7.313/302/2011 ale Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția I penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 octombrie 2011.