Decizia nr. 1365/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Alexandrina Cojocaru în Dosarul nr. 2.341/54/2010 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 4.517D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin mandatar, domnul Marius Cojocaru. Se constată lipsa celeilalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul mandatarului autorului excepției, care solicită admiterea excepției.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, considerând că reglementarea respectă condițiile constituționale de emitere a ordonanțelor de urgență și nu afectează dreptul de proprietate privată. Aceasta, întrucât instituie o măsură de garantare a titlului de proprietate, fără să nege existența și întinderea despăgubirilor.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.341/54/2010, Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Alexandrina Cojocaru într-o cauză având ca obiect obligarea

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la emiterea unui titlu de plată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

încalcă dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție. În acest sens arată că din prevederile art. 3 lit. h) și

art. 182 lit. a) cuprinse în titlul VII al Legii nr. 247/2005

rezultă că emiterea titlurilor de plată nu poate avea drept consecință un dezechilibru bugetar, de vreme ce plățile urmează să se facă în termen de 2 ani de la emiterea acestor titluri. Se susține că, prin această motivare, se recunoaște că situația extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată în realitate nu există.

De asemenea, arată că obligarea celor care dețin titluri de despăgubiri ca, pe perioada suspendării emiterii titlurilor de plată, să accepte conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni la Fondul "Proprietatea" apare ca o restrângere a exercițiului dreptului, restrângere care nu poate fi făcută decât prin lege, iar nu prin ordonanță.

Totodată, critică faptul că sub incidența

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010

intră doar acele persoane cărora încă nu li s-au emis titlurile de plată, acestora creândulise, pe perioada de 2 ani de la intrarea în vigoare, o situație discriminatorie față de cei cărora li s-au emis deja aceste titluri de plată. Arată că starea de criză economică în care se află România nu poate afecta în mod diferit beneficiarii

Legii nr. 247/2005 , împărțiți de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

în două categorii, și anume cei cărora li s-au emis titlurile de plată - care își vor primi despăgubirile la care au dreptul, chiar în situația în care bugetul este afectat de aceste plăți - și ceilalți, cărora nu li s-au emis încă titluri de plată și care se văd nevoiți să accepte o variantă impusă prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 , respectiv acceptarea unor acțiuni la un fond pentru care s-au creat doar premisele bunei funcționări, dar care nu funcționează în mod optim. Discriminarea creată este cu atât mai evidentă cu cât nu emiterea titlului de plată, ci plata efectivă a despăgubirilor este de natură a afecta bugetul statului.

Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, apreciind că textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului de creanță al reclamantei, ci doar îi suspendă temporar exercițiul, nefiind nici discriminatoriu pentru persoane aflate în situații similare.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, având următorul conținut:

- Art. III: "(1) Pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din

Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Pe perioada de suspendare prevăzută la alin. (1), valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul «Proprietatea»), corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea.

(3) Persoanele care, până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu au fost emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul «Proprietatea»). Persoanele care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul «Proprietatea») vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. (1), potrivit procedurii stabilite prin titlul VII din

Legea nr. 247/2005 , cu modificările și completările ulterioare."

Autorul excepției de neconstituționalitate invocă următoarele dispoziții din Legea fundamentală: art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, art. 44 alin. (1) și (2) care garantează dreptul de proprietate și creanțele asupra statului, ocrotind proprietatea privată indiferent de titular, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 115 alin. (4) care prevede că Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra prevederilor de lege criticate în cauza de față. Astfel, prin

Decizia nr. 1.242 din 22 septembrie 2011 , nepublicată până la data pronunțării prezentei decizii*), a reținut că, în conformitate cu jurisprudența sa anterioară, reprezentată de

Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, și

Decizia nr. 119 din 1 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 4 mai 2005, dispozițiile constituționale referitoare la dreptul de proprietate nu vizează absolutizarea exercițiului prerogativelor acestuia, întrucât chiar art. 44 alin. (1) teza a doua și art. 136 alin. (5) din Constituție prevăd că legea stabilește conținutul și limitele dreptului de proprietate și că proprietatea privată este inviolabilă "în condițiile legii organice". Potrivit acestor dispoziții, legiuitorul ordinar este competent să fixeze cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.

----------

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012.

Curtea a reținut că în același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, referindu-se la hotărârile din 23 septembrie 1982, 21 februarie 1986 și 18 martie 2008, pronunțate în Cauza Sporrong și Lțnnroth împotriva Suediei, paragraful 61, Cauza James și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 37, și, respectiv, Cauza Dacia S.R.L. împotriva Moldovei, paragraful 54.

Totodată, Curtea a observat că, prin numeroase decizii, printre care

Decizia nr. 529 din 11 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.025 din 18 noiembrie 2005, sau

Decizia nr. 842 din 28 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 22 ianuarie 2007, a reținut că un act normativ care, prin conținutul său, urmărește găsirea resurselor necesare pentru executarea obligațiilor statului nu este de natură să contravină dispozițiilor art. 44 din Constituție, chiar dacă afectează celeritatea procedurii.

De asemenea, prin

Decizia nr. 1.242 din 22 septembrie 2011 , Curtea a constatat că textul de lege criticat nu aduce atingere existenței dreptului de proprietate, ci prevede o modalitate temporară de exercitare a acestui drept, respectiv valorificarea, pentru o perioadă de 2 ani, a titlurilor de plată emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin conversia acestora în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea" corespunzător sumei pentru care a fost formulată opțiunea. Or, acest lucru nu echivalează cu imposibilitatea valorificării dreptului de creanță asupra statului, fapt ce ar contraveni dispozițiilor constituționale ale art. 44, ci cu reglementarea unei modalități de valorificare, determinată de contextul economic actual, caracterizat prin restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar. Prin urmare, măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit, în sensul Convenției, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în condițiile unei crize financiare accentuate.

Considerentele enunțate își mențin valabilitatea și în cauza de față. În plus, autorul prezentei excepții de neconstituționalitate critică și lipsa urgenței care să justifice emiterea reglementării pe calea unei ordonanțe de urgență. Curtea constată că necesitatea contracarării efectelor economice destabilizatoare pe care le-ar fi avut valorificarea imediată a titlurilor de plată este de natură să confere caracter constituțional măsurii prevăzute de textul de lege criticat, din perspectiva respectării exigențelor impuse de art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. În sprijinul acestei idei poate fi amintită și

Decizia nr. 188 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010.

Curtea constată, de asemenea, că nu poate reține nici critica referitoare la pretinsa nesocotire a principiului egalității în drepturi, întrucât prevederile

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

nu conduc la o situație discriminatorie. Textul de lege criticat instituie, într-adevăr, două categorii distincte de persoane, și anume cele cărora li s-au emis titlurile de plată anterior intrării în vigoare a ordonanței de urgență menționate și cele cărora nu li s-au emis încă titluri de plată și care pot opta fie pentru conversia acestora în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea", fie pentru primirea titlurilor de plată după expirarea perioadei de suspendare. Dar diferențierea celor două categorii constă doar în introducerea unui decalaj temporal între momentele la care valorificarea titlurilor de plată pentru imobilele preluate în mod abuziv devine efectivă. Prin urmare, textul de lege criticat nu instituie o discriminare neconstituțională, ci reprezintă o reglementare care își găsește o justificare obiectivă și rezonabilă prin prisma motivațiilor economice care au stat la baza edictării actului normativ din care acesta face parte.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Alexandrina Cojocaru în Dosarul nr. 2.341/54/2010 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2011.