Decizia nr. 324/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, excepție ridicată de Emil Moise în Dosarul nr. 11.713/200/2010 al Tribunalului Buzău - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 232D/2011, de Ion Gh. Mihai în Dosarul nr. 1.097/42/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și care formează obiectul Dosarului nr. 520D/2011 și de Flavian Florea în Dosarul nr. 8.320/101/2010 al Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului nr. 521D/2011, respectiv a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ionel-Adrian Resiga în Dosarul nr. 4.618/243/2010 al Tribunalului Hunedoara - Secția penală și care formează obiectul Dosarului nr. 306D/2011, de Magdalena Rozalia Ignat, prin mandatar Rodica Agnes Ignat, în Dosarul nr. 40.659/301/2010 al Tribunalului București - Secția a II-a penală și care formează obiectul Dosarului nr. 417D/2011 și de Vasile Râpea în Dosarul nr. 11.309/288/2010 al Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului nr. 482D/2011, dosare conexate prin Încheierea din 15 martie 2012.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15 martie 2012, în prezența reprezentantului Ministerului Public, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 156 alin. 2 din Codul de procedură civilă, coroborate cu ale

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , pentru a permite autorului excepției Emil Moise să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pe 22 martie 2012, dată la care nu a fost posibilă constituirea completului de judecată potrivit prevederilor

art. 58 alin (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , conform cărora la deliberare vor fi prezenți judecătorii care au participat la dezbateri, pronunțarea fiind amânată pentru data de 29 martie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Decizia nr. 26 din 27 ianuarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 11.713/200/2010, Tribunalul Buzău - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor.

Excepția a fost ridicată de Emil Moise cu ocazia soluționării recursului împotriva unei sentințe penale pronunțate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Prin Decizia penală nr. 42/R din 1 februarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 4.618/243/2010, Tribunalul Hunedoara - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Ionel-Adrian Resiga cu ocazia soluționării recursului împotriva unei sentințe penale pronunțate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Prin Încheierea din 16 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 40.659/301/2010, Tribunalul București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Magdalena Rozalia Ignat, prin mandatar Rodica Agnes Ignat, cu ocazia soluționării recursului împotriva unei sentințe penale pronunțate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Prin Decizia penală nr. 258/R din 15 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 11.309/288/2010, Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Vasile Râpea cu ocazia soluționării recursului împotriva unei sentințe penale pronunțate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Prin Încheierea din 12 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1.097/42/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor.

Excepția a fost ridicată de Ion Gh. Mihai cu ocazia soluționării recursului împotriva unei sentințe penale pronunțate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Prin Încheierea din 6 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 8.320/101/2010, Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor.

Excepția a fost ridicată de Flavian Florea cu ocazia soluționării recursului împotriva unei sentințe penale pronunțate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală încalcă principiile privind separația și echilibrul puterilor, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, egalitatea în fața legii și a autorităților publice, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, dreptul la un recurs efectiv, dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, dreptul de proprietate privată și prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu față de dispozițiile contrare din legile interne, întrucât soluția pronunțată de judecător, în temeiul art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, în procedura plângerii împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată nu este supusă niciunei căi de atac.

Tribunalul Buzău - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispozițiilor din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorul excepției.

Tribunalul Hunedoara - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este nefondată, deoarece liberul acces la justiție nu presupune accesul la toate căile de atac și instanțele judecătorești prevăzute de Constituție. De asemenea, apreciază că nu sunt incidente dispozițiile europene referitoare la dublul grad de jurisdicție în materie penală, întrucât față de petent nu s-a pronunțat o soluție de condamnare care să necesite analiza unei instanțe de control judiciar, iar soluția administrativă dispusă printr-un act al procurorului a fost supusă controlului unei instanțe care îndeplinește criteriile dezvoltate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Tribunalul București - Secția a II-a penală apreciază ca fiind neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, întrucât prevederile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere dispozițiilor din Legea fundamentală invocate de autorul excepției.

Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală nu încalcă accesul liber la justiție și dreptul la un recurs efectiv. În ceea ce privește dispozițiile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la recurs în materie penală, arată că acestea se referă în mod expres la procesul penal finalizat prin condamnarea unei persoane pentru săvârșirea unei infracțiuni, iar nu la examinarea unei plângeri împotriva soluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale, așa cum este cazul în speță.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală consideră neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, întrucât prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispozițiilor din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorul excepției.

Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu încalcă prevederile din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, așa cum au fost modificate prin

Legea nr. 202/2010 , sunt constituționale, întrucât nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorii excepției. Face trimitere în acest sens la

deciziile Curții Constituționale nr. 125/2011 , nr. 242/2011, nr. 753/2011, nr. 1.131/2011 și nr. 1.456/2011.

Guvernul, în punctele de vedere transmise în dosarele nr. 520D/2011 și nr. 521D/2011, arată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, modificate prin

Legea nr. 202/2010

, este neîntemeiată, invocând în acest sens considerentele care au fundamentat

deciziile Curții Constituționale nr. 13/2006

și nr. 242/2011.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului și Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit unora dintre actele de sesizare, și anume Decizia nr. 26 din 27 ianuarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 11.713/200/2010 al Tribunalului Buzău - Secția penală, Încheierea din 6 aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 8.320/101/2010 al Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori, și Încheierea din 12 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1.097/42/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, dispoziții care au modificat art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală. Prin urmare, Curtea se va pronunța asupra acestor din urmă prevederi de lege, cu care, de altfel, a și fost sesizată prin Decizia penală nr. 42/R din 1 februarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 4.618/243/2010 al Tribunalului Hunedoara - Secția penală, prin Decizia penală nr. 258/R din 15 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 11.309/288/2010 al Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, și prin Încheierea din 16 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 40.659/301/2010 al Tribunalului București - Secția a II-a penală. Dispozițiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală au următorul cuprins: "Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 este definitivă."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) privind principiul separației și echilibrului puterilor și respectarea Constituției , a supremației sale și a legilor, ale art. 16 referitoare la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac și ale art. 148 alin. (2) și (4) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu față de dispozițiile contrare din legile interne, precum și ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 20 referitoare la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil și ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție, respectiv a prevederilor art. 7 referitoare la egalitatea în fața legii, ale art. 8 privind dreptul la un recurs efectiv, ale art. 10 referitoare la dreptul la un proces echitabil și ale art. 17 privind dreptul de proprietate din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 1.131 din 13 septembrie 2011

, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală , statuând că, în situația admiterii plângerii cu reținerea cauzei spre judecare, dispozițiile privind judecarea în primă instanță și căile de atac se aplică în mod corespunzător și, prin urmare, nu este restrâns în niciun fel dreptul părții de a se adresa instanței, de a formula apărări și de a se prevala de toate garanțiile ce caracterizează un proces echitabil. Mai mult, după pronunțarea unei hotărâri de către instanța de fond, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege, partea având posibilitatea să își exercite neîngrădită dreptul de acces liber la justiție.

Cu același prilej, având în vedere soluțiile pronunțate de judecător în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. a) și b) din Codul de procedură penală, Curtea a reținut că prevederile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere accesului liber la justiție, dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare, întrucât, potrivit art. 129 din Constituție, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Prin urmare, constituie atributul exclusiv al legiuitorului reglementarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere înjudecată. Eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului.

În același sens sunt și

Decizia nr. 1.456 din 3 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011, și

Decizia nr. 62 din 31 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 9 martie 2012.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Totodată, ținând seama de natura cauzelor reglementate prin dispozițiile de lege atacate, în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci rezoluția sau ordonanța de netrimitere în judecată emisă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu sunt aplicabile în speță.

De asemenea, nu sunt aplicabile în cauza de față nici dispozițiile constituționale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată și ale art. 148 alin (2) și (4) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu față de dispozițiile contrare din legile interne și nici prevederile art. 17 referitoare la dreptul de proprietate din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Emil Moise în Dosarul nr. 11.713/200/2010 al Tribunalului Buzău - Secția penală, de Ionel-Adrian Resiga în Dosarul nr. 4.618/243/2010 al Tribunalului Hunedoara - Secția penală, de Magdalena Rozalia Ignat, prin mandatar Rodica Agnes Ignat, în Dosarul nr. 40.659/301/2010 al Tribunalului București - Secția a II-a penală, de Vasile Râpea în Dosarul nr. 11.309/288/2010 al Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, de Ion Gh. Mihai în Dosarul nr. 1.097/42/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și de Flavian Florea în Dosarul nr. 8.320/101/2010 al Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2012.