Decizia nr. 618/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008

privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepție ridicată de Comuna Tușnad, prin primar, în Dosarul nr. 1.213/96/2010 al Tribunalului Harghita - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 422D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.213/96/2010, Tribunalul Harghita - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008

privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepție ridicată de Comuna Tușnad, prin primar, într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 120 alin. (1) și art. 121 alin. (1), precum și celor ale art. 4 pct. 6 și art. 9 pct. 1 și 4 din Carta europeană a autonomiei locale, întrucât reprezintă o imixtiune a Guvernului în exercitarea atribuțiilor de administrare ale comunei. Este periclitată capacitatea administrativ-financiară a autorităților administrației publice locale de a satisface nevoile publice privind obiectivele de investiții, ce nu se pot finaliza datorită regularizării sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată și a bugetului de austeritate.

De asemenea, consideră că dispoziția legală criticată retroactivează, deoarece se aplică unor raporturi juridice consumate la momentul intrării în vigoare, întrucât, în opinia autorului, raportul juridic dedus judecății s-a consumat odată cu aprobarea includerii sumelor în bugetul local.

Tribunalul Harghita - Secția civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008

privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 31 decembrie 2008, aprobată prin

Legea nr. 258/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 484 din 13 iulie 2009.

Dispozițiile criticate au următorul cuprins: "(1) Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată acordate în anul 2008 prin hotărâri ale Guvernului bugetelor locale pentru acoperirea unor cheltuieli curente și de capital rămase neutilizate la finele anului se restituie la bugetul de stat.

(2) Regularizarea cu bugetul de stat a sumelor prevăzute la alin. (1) se realizează până la data de 8 ianuarie 2009."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 120 alin. (1) privind principiile de bază ale administrației publice locale și ale art. 121 alin. (1) referitor la autorități comunale și orășenești. De asemenea, este menționată Carta europeană a autonomiei locale, respectiv art. 4 pct. 6 și art. 9 pct. 1 și 4, precum și

art. 3 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

1. Prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu critici și prevederi constituționale similare, în acest sens fiind

Decizia nr. 1.401 din 20 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 30 ianuarie 2012,

Decizia nr. 1.162 din 28 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 9 noiembrie 2 010,

Decizia nr. 573 din 4 mai 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 21 iunie 2010, sau

Decizia nr. 1.225 din 5 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 18 noiembrie 2010, prin care Curtea a respins excepția de neconstituționalitate.

2. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 120 alin. (1) și art. 121 alin. (1) din Constituție, precum și a dispozițiilor Cartei europene a autonomiei locale, Curtea reține că autonomia publică locală, astfel cum este definită în cuprinsul art. 3 din legea specială, respectiv

Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, constă în dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii.

De asemenea, Curtea observă că principiul autonomiei locale nu presupune totală independență și competență exclusivă a autorităților publice din unitățile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul țării și dispozițiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naționale, în acest sens fiind și

Decizia nr. 154 din 30 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004.

3. Potrivit art. 137 alin. (1) din Constituție, formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale unităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege.

Sub acest aspect se poate observa că, prin legile de aprobare a bugetului de stat, se pot acorda bugetelor locale sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru cofinanțarea unor proiecte, alături de sursele de finanțare locale și europene. Sursele de finanțare ale bugetelor locale sunt cele prevăzute, ca atare, de dispozițiile titlului IX - Impozite și taxe locale din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare, precum și de dispozițiile

art. 32 din Legea nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2006, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit

art. 32 din Legea nr. 273/2006 , cu modificările și completările ulterioare, bugetele locale primesc cote defalcate din impozitul pe venit, cote care se constituie astfel în surse de finanțare la bugetul local al fiecărei unități administrativ-teritoriale, iar, potrivit art. 33 alin. (1), pentru finanțarea cheltuielilor publice prevăzute la art. 6, precum și pentru echilibrarea bugetelor locale ale unităților administrativ-teritoriale, prin legea bugetului de stat se aprobă sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, cu destinație specială și, respectiv, pentru echilibrarea bugetelor locale. Aceste venituri contribuie la finanțarea unor cheltuieli publice noi sau apărute ca urmare a descentralizării unor competențe - de la Guvern către autoritățile publice locale, iar sumele defalcate din astfel de venituri se constituie în surse de finanțare ale bugetelor locale.

Este evident însă că întrebuințarea acestor resurse financiare se face cu respectarea dispozițiilor

Legii nr. 500/2002

privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, cu modificările și completările ulterioare, și ale

Legii nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, care stabilesc regimul juridic al cheltuielilor bugetare, precum și cu respectarea principiilor prevăzute pentru execuția bugetară. Astfel, potrivit prevederilor

art. 47 alin. (2) din Legea nr. 500/2002

privind finanțele publice și ale

art. 49 alin. (2) din Legea nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exercițiului bugetar.

Necheltuirea până la încheierea exercițiului bugetar a creditelor aprobate conduce la anularea acestora și înscrierea lor ca surse de finanțare ale bugetului de stat al anului următor.

Curtea constată, de asemenea, că sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată nu au fost acordate bugetelor locale prin

Legea bugetului de stat pe anul 2008 nr. 388/2007 , ci au fost acordate prin hotărâri ale Guvernului, care, de la caz la caz, a constatat necesitatea alocării unor fonduri suplimentare la dispoziția bugetelor locale, iar necheltuirea acestor fonduri până la încheierea exercițiului bugetar nu dă dreptul autorităților locale să le utilizeze și în exercițiul bugetar viitor.

De altfel, nu există o obligație legală ca, la nivel local, finanțarea unor investiții să fie asigurată din sume provenite exclusiv de la bugetul de stat, cum ar fi și sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, alocate de Guvernul României. Mai mult decât atât, în conformitate cu dispozițiile

art. 30 din Legea nr. 500/2002

privind finanțele publice, Guvernul poate aloca, în situații excepționale, sume din Fondul de rezervă, pentru unitățile care nu dispun de resursele financiare pentru realizarea proiectelor de investiții începute.

4. Referitor la critica raportată la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, prevederile

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008

se aplică începând de la data intrării în vigoare a actului normativ, prin intermediul acestora statul îndeplinindu-și obligația de protejare a intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară, astfel cum aceasta este prevăzută în cuprinsul dispozițiilor art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție.

5. În ceea ce privește menționarea

Deciziei nr. 558 din 24 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 7 iunie 2012, Curtea observă că aceasta nu își găsește aplicabilitatea în prezenta cauză.

Astfel cum s-a reținut deja, în speța de față dispozițiile criticate au în vedere necheltuirea până la încheierea exercițiului bugetar a creditelor aprobate, care conduce la anularea acestora și înscrierea lor ca surse de finanțare ale bugetului de stat al anului următor, nu și la sursele de finanțare excepționale alocate bugetelor locale ale unor unități administrativ-teritoriale, pentru plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital, precum și pentru cofinanțarea unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile ce urmează a fi cheltuite în cursul exercițiului bugetar.

Întrebuințarea resurselor financiare se face cu respectarea dispozițiilor

Legii nr. 500/2002

privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, cu modificările și completările ulterioare, și ale

Legii nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, care stabilesc regimul juridic al cheltuielilor bugetare, precum și cu respectarea principiilor prevăzute pentru execuția bugetară. Potrivit prevederilor

art. 47 alin. (2) din Legea nr. 500/2002

privind finanțele publice și ale

art. 49 alin. (2) din Legea nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exercițiului bugetar.

Or, în cauza în care s-a pronunțat

Decizia nr. 558 din 24 mai 2012 , Curtea a avut de analizat dacă dispozițiile de lege criticate se referă strict la restituirea sumelor neutilizate de autoritățile administrativ-teritoriale care, la momentul alocării sumelor prin

Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 , nu înregistrau arierate sau nu aveau în derulare proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile care să necesite cofinanțare, cum de altfel se precizează și în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2012 . Curtea a reținut că dispozițiile criticate se referă strict la sumele neutilizate, și pentru alocarea cărora unitățile administrativ-teritoriale nu au făcut dovada înregistrării de arierate sau derulării de proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile care să necesite cofinanțare. Astfel, Curtea a constatat că în măsura în care dispozițiile

art. V alin. (1) teza I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 15/2012

privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice se aplică numai sumelor alocate prin

Hotărârea Guvernului nr. 255/2012

și neutilizate de către unitățile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2012 , Guvernul este îndreptățit să dispună restituirea acestora.

Curtea a mai constatat că, dacă restituirea sumelor în cauză s-ar aplica inclusiv unităților administrativ-teritoriale care nu au utilizat sumele până la data intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2012 , dar care la acel moment înregistrau arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și aveau în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, s-ar ajunge la aplicarea unui tratament juridic diferit în situații similare, împrejurare ce ar genera o inegalitate între unitățile administrativ-teritoriale bazată pe un element aleatoriu, și anume momentul concret al folosirii resurselor alocate.

6. Referitor la invocarea, prin notele scrise depuse la Curtea Constituțională în dosarul cauzei, a unor noi motive de neconstituționalitate raportate la art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, Curtea observă că, astfel cum a statuat și în jurisprudența sa, invocarea în susținerea excepției a unor dispoziții constituționale direct în fața Curții, și nu în fața instanței de judecată, contravine art. 10 alin. (2) și

art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992 , întrucât cadrul procesual specific excepției de neconstituționalitate rezultă din încheierea de sesizare și din motivarea scrisă a autorului, iar aceasta din urmă nu poate fi completată în fața Curții Constituționale cu elemente noi, ce nu au fost puse în discuția părților în fața instanței de judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008

privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepție ridicată de Comuna Tușnad, prin primar, în Dosarul nr. 1.213/96/2010 al Tribunalului Harghita - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2012.