Decizia nr. 591/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 și

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar și ale

art. 1 din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Fănică Simion, Iulia Corduban, Camelia Ojog, Dumitru Miron, Gabriela Vatavu, Tincuța Damian, Anca Elena Iacob, Maria Ursache, Silvia Chis, Mihaela Barbacaru, Mantaluța Dorina, Veronica Gliz, Elena Irimescu, Mihai Drescanu, Carmen Sandu, Lăcrămioara Cocuti, Gheorghe Rada, Iulian Minzat, Gabriel Jijie, Anamaria Florescu, Rodica Tudosa, Rodica Prelipceanu, Vasile Andrieș, Mariana Cantoriu, Mirela Antoche, Teodor Grădinaru, Alina Păduraru, Marian Tomiță, Sergiu Atitienei, Cristina Andrieș, Oltica Ursache, Liliana Dupir, Doinița Fegher, Livia Ungureanu, Sabina Raiceanu, Liliana Laura Mihăilescu, Maria Arsenie, Camelia Temneanu, Persida Popa, Cătălina Aciobăniței, Silvia Volosincu, Felicia Galatanu, Florica Enea, Rodica Marciuc, Panseluța Slabu și Anca Ramona Rusu, prin Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în Dosarul nr. 3.857/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 17D/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 365 din 24 aprilie 2012 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 3.857/40/2011, Tribunalul Botoșani - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 și

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar și ale

art. 1 din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Excepția a fost ridicată de Fănică Simion, Iulia Corduban, Camelia Ojog, Dumitru Miron, Gabriela Vatavu, Tincuța Damian, Anca Elena Iacob, Maria Ursache, Silvia Chis, Mihaela Barbacaru, Mantaluța Dorina, Veronica Gliz, Elena Irimescu, Mihai Drescanu, Carmen Sandu, Lăcrămioara Cocuti, Gheorghe Rada, Iulian Minzat, Gabriel Jijie, Anamaria Florescu, Rodica Tudosa, Rodica Prelipceanu, Vasile Andrieș, Mariana Cantoriu, Mirela Antoche, Teodor Grădinaru, Alina Păduraru, Marian Tomiță, Sergiu Atitienei, Cristina Andrieș, Oltica Ursache, Liliana Dupir, Doinița Fegher, Livia Ungureanu, Sabina Raiceanu, Liliana Laura Mihăilescu, Maria Arsenie, Camelia Temneanu, Persida Popa, Cătălina Aciobăniței, Silvia Volosincu, Felicia Galatanu, Florica Enea, Rodica Marciuc, Panseluța Slabu și Anca Ramona Rusu, prin Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, într-o cauză având ca obiect anularea unor decizii de stabilire a drepturilor salariale și plata unor drepturi salariale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile legale criticate încalcă grav dreptul de proprietate asupra bunului, reprezentat de salariul cuvenit pentru munca prestată. Această diminuare a drepturilor salariale s-a realizat fără a exista vreunul din cazurile prevăzute de art. 53 din Constituție, fără a avea caracter temporar și fără a se acordă, în schimb, vreo despăgubire proporțională cu privarea de acel bun.

De asemenea, autorii susțin că prevederile

art. 1 din Legea nr. 285/2010

preiau "sine die" diminuarea salarială dispusă prin

Legea nr. 118/2010

și că, pentru anul 2011, nu este justificată în niciun mod privarea de un bun, în condițiile în care nu există o justificare legală în acest sens, care să țină de necesitatea asigurării securității naționale și nicio modalitate de compensare pentru pierderea suferită.

Sunt invocate, în acest sens, aspecte din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - hotărârile pronunțate în cauzele Kechko contra Ucrainei, 2005, Kopecky contra Slovaciei, 2003, Cazacu contra Moldovei, 2007.

De altfel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, drepturile salariale, privite ca drept de creanță, reprezintă un "bun", dacă acesta este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau dacă reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o speranță legitimă de a-l vedea concretizat.

Totodată, noțiunea de "bun" înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel încât dreptul la salariu este asimilat dreptului de proprietate. Invocă, în acest sens, Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza Buchen contra Cehiei, 2002.

Invocând

Decizia Curții Constituționale nr. 874 din 25 iunie 2010 , autorii excepției consideră că salariații din sistemul bugetar aveau dreptul să primească în continuare o retribuție în acord cu prevederile legale aplicabile pentru anul 2010.

În fine, autorii arată că restrângerea unui drept poate fi justificată atunci când nu violează esența dreptului restrâns. Suprimarea unui sfert din salariu are ca efect violarea dreptului în substanța sa, cu atât mai mult cu cât, după 1 ianuarie 2011, măsura nu a încetat, iar salariile nu au revenit la cuantumurile inițiale, ci Guvernul a permanentizat diminuarea salarială, chiar dacă a restituit 15% din cuantumul salariului avut de salariat la 1 octombrie 2010.

În altă ordine de idei, este invocat faptul că la promulgarea și intrarea în vigoare a

Legii nr. 118/2010

au fost încălcate art. 147 alin. (2) din Constituție, precum și

art. 15 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și art. 133 alin. (3)-(5) din Regulamentul Camerei Deputaților.

Așa cum rezultă din

Decretul Președintelui României nr. 603 din 29 iunie 2010 , legea a fost promulgată în aceeași zi în care a fost adoptată de Parlament și a fost trimisă spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, astfel încât actul normativ a fost publicat în data de 30 iunie 2010, sub nr. 118.

Or,

Legea nr. 118/2010

putea fi promulgată de Președintele României doar după expirarea celor două zile stabilite de

art. 15 din Legea nr. 47/1992 , în măsura în care nu a fost invocată o obiecție de neconstituționalitate. Invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 975 din 7 iulie 2010 .

Tribunalul Botoșani - Secția I civilă își exprimă opinia în sensul constituționalității

Legii nr. 118/2010

( art. 1 și 2) și Legii nr. 285/2010

( art. 1), reținând că, în cuprinsul deciziilor nr. 872/2010 , nr. 874/2010, nr. 975/2010, nr. 1.655/2010 și nr. 1.155/2011, Curtea Constituțională a analizat, în totalitate, criticile de neconstituționalitate formulate.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, menționând că soluțiile legislative criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate,exercitat din perspectiva unor critici similare celor invocate în prezenta cauză. Invocă deciziile Curții Constituționale nr. 872 și nr. 874, ambele din 25 iunie 2010, nr. 1.655 din 28 decembrie 2010 și nr. 1.155 din 13 septembrie 2011. În ceea ce privește argumentele referitoare la pretinsa nerespectare a procedurii de promulgare a

Legii nr. 118/2010 , Guvernul invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 1.423 din 20 octombrie 2011 , prin care s-a statuat că promulgarea este un act ulterior adoptării legii și exterior voinței emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituționalitate în legătură cu aceasta nu afectează constituționalitatea extrinsecă a legii.

Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere transmis la Dosarul Curții Constituționale nr. 1.409D/2011, exprimat în sensul constituționalității prevederilor legale ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și ale Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 1 și

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, și ale

art. 1 din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010.

Prevederile criticate din

Legea nr. 118/2010

au următorul conținut:

- Art. 1: "(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/ indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile

Legii-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010

privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.

(2) În situația în care din aplicarea prevederilor alin. (1) rezultă o valoare mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, suma care se acordă este de 600 lei.";

- Art. 2 alin. (1) lit. b): "(1) Se reduc cu 25% următoarele drepturi de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare al acestora:

[...] b) drepturile prevăzute la art. 104 alin. (3) și

art. 107 alin. (4) din Legea nr. 128/1997

privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare;".

Prevederile

art. 1 din Legea nr. 285/2010

au următorul conținut:

(1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

(2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

(3) Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010.

(4) Cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional, al soldei de comandă/salariului de comandă, precum și cuantumul gradațiilor, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

(5) În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit

Legii-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010

privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în

Legea-cadru nr. 330/2009 , cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 136 alin. (1) și (5) privind tipurile de proprietate - publică și privată și caracterul inviolabil al proprietății private, în condițiile legii organice, art. 147 alin. (2) care statuează că "În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curții Constituționale." și art. 148 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu față de dispozițiile contrare din legile interne.

Sunt invocate și dispozițiile privind protecția proprietății cuprinse în art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile criticate din cuprinsul

Legii nr. 118/2010

au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit

art. 16 alin. (1) din acest act normativ, iar prevederile Legii nr. 285/2010

reglementează, după cum indică însuși titlul său, salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, având deci aplicabilitate limitată doar la anul 2011. Cu toate acestea, aceste prevederi legale au continuat să își producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, în lumina jurisprudenței sale, Curtea urmează a analiza constituționalitatea prevederilor ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, și

Decizia nr. 115 din 9 februarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 5 aprilie 2012).

În continuare, Curtea reține căprevederile

Legii nr. 118/2010

și ale

Legii nr. 285/2010

au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate exercitat din perspectiva unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză (a se vedea, de exemplu,

Decizia nr. 98 din 7 februarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 20 aprilie 2012,

Decizia nr. 217 din 13 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 29 mai 2012,

Decizia nr. 250 din 15 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 23 mai 2012, și

Decizia nr. 365 din 24 aprilie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 15 mai 2012).

I. Referitor la pretinsa neconstituționalitate extrinsecă a

Legii nr. 118/2010 , Curtea a observat că dispozițiile art. 146 lit. a) și ale art. 147 alin. (2) din Constituție nu conțin o referire expresă asupra termenului pentru sesizarea Curții Constituționale, în vederea exercitării controlului constituționalității legilor înainte de promulgarea acestora de Președintele României. Termenele specifice procedurii premergătoare trimiterii

legii spre promulgare sunt reglementate prin Legea nr. 47/1992 , care stabilește, prin dispozițiile art. 15 alin. (2), că în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții Constituționale, cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, legea se comunică Guvernului, Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și Avocatului Poporului și se depune la secretarul general al Camerei Deputaților și la cel al Senatului. Potrivit aceleiași norme, în cazul în care legea a fost adoptată cu procedură de urgență, termenul este de două zile.

De asemenea, Curtea a reținut că natura juridică a acestui termen este una de protecție a titularilor dreptului de sesizare a Curții Constituționale, spre a se evita promulgarea intempestivă a legii și eludarea în acest fel a controlului de constituționalitate a priori.

Pentru a întări finalitatea urmărită prin instituirea acestui termen, Curtea a stabilit că, în măsura în care titularii dreptului de sesizare și-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constituționalitate a priori va fi realizat chiar dacă decretul de promulgare a fost emis înainte ca aceștia să își fi exercitat dreptul prevăzut de art. 146 lit. a) din Constituție.

Or, cu privire la viitoarea

Lege nr. 118/2010 , titularii dreptului de sesizare prevăzuți la art. 146 lit. a) din Constituție și-au exercitat acest drept (a se vedea

Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010

). Astfel, chiar dacă Președintele României a promulgat legea criticată pentru neconstituționalitate, aceștia aveau dreptul și posibilitatea să sesizeze Curtea Constituțională în termenul de două zile prevăzut de lege cu privire la textele care au făcut obiectul reexaminării, ceea ce s-a și întâmplat (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010 ).

În consecință, Curtea a constatat că încălcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstituționalitate a legii, lege care a fost adoptată de către Parlament, din punct de vedere extrinsec, cu respectarea tuturor exigențelor de ordin constituțional.

Pe de altă parte, Curtea a statuat că promulgarea este un act ulterior adoptării legii și exterior voinței emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituționalitate în legătură cu acesta nu afectează constituționalitatea extrinsecă a legii (a se vedea, ad similis,

Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011).

De altfel, Curtea a arătat că, indiferent de forma de exercitare a controlului de constituționalitate pe cale a priori sau a posteriori, acesta se va putea realiza întotdeauna numai prin respectarea strictă a

Legii nr. 47/1992 , republicată, precum și a dispozițiilor regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului de către autoritățile publice implicate, lipsirea de substanță a uneia dintre cele două forme de control constituțional fiind de neconceput într-un stat de drept, ceea ce demonstrează clar că respectarea termenului de două zile este o obligație a autorităților publice implicate în procedura de promulgare, fiind deci o condiție exterioară legii. Nu în ultimul rând, Curtea a reținut că obiectul controlului de constituționalitate reglementat la art. 146 lit. d) din Constituție îl constituie legile și ordonanțele Guvernului, și nu decretul de promulgare sau modul în care instituțiile publice înțeleg să își exercite competențele constituționale sau legale (a se vedea

Decizia nr. 256 din 20 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2012).

II. În privința argumentelor care privesc neconstituționalitatea intrinsecă, Curtea a reținut, în esență, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituțional, și anume dreptul la muncă, iar diminuarea să se constituie într-o veritabilă restrângere a exercițiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilității prevederilor legale criticate cu fiecare dintre condițiile strict și limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizației/soldei cu 25% prevăzută de

art. 1 din Legea nr. 118/2010

constituie o restrângere a exercițiului dreptului constituțional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituție.

Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei este prevăzută prin

Legea nr. 118/2010

și se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluția legislativă criticată a fost determinată de apărarea "securității naționale", noțiune înțeleasă în sensul unor aspecte din viața statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăși ființa statului prin amploarea și gravitatea fenomenului. În acest sens, prin

Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că situația de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a țării și, implicit, securitatea națională.

Cu privire la proporționalitatea situației care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporționalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei) și scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) și că există un echilibru între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului.

De asemenea, Curtea a constatat că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar, în același cuantum și mod. Curtea a observat, totodată, că această măsură prezintă un caracter temporar, având o durată limitată în timp, și anume până la data de 31 decembrie 2010, tocmai pentru a nu se afecta substanța dreptului constituțional protejat (

Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010

și

Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010 , ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010).

Considerente similare au fost reținute de Curte și în ceea ce privește criticile de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 din Legea nr. 285/2010

(a se vedea

Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 20 ianuarie 2011).

De asemenea, Curtea a mai reținut că modalitatea de stabilire a cuantumului salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, precum și a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, potrivit

art. 1 din Legea nr. 285/2010 , nu este de natură să încalce cele stabilite prin deciziile Curții Constituționale nr. 872 și nr. 874 din 25 iunie 2010.

Cu acele prilejuri, Curtea a impus o obligație de rezultat legiuitorului, aceea ca după 1 ianuarie 2011 să revină la cuantumul salariilor/indemnizațiilor și soldelor de dinainte de adoptarea acestor măsuri de diminuare, în condițiile încadrării în politicile sociale și de personal, care, la rândul lor, trebuie să se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare. Este în același timp o obligație sub condiție care va duce la revenirea etapizată a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior

Legii nr. 118/2010 . Stabilirea modalității concrete de realizare a acestui proces este o prerogativă a legiuitorului (a se vedea

Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010 , citată mai sus).

Cât privește criticile de neconstituționalitate formulate din perspectiva încălcării dreptului de proprietate, Curtea a reținut că salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privința salariului vizează numai sumele certe, lichide și exigibile.

În același timp, Curtea a observat că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu în Hotărârea din 31 mai 2011, pronunțată în Cauza Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudența sa cu privire la faptul că art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu implică un drept la dobândirea proprietății (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011).

De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor la reducerea cu 25% a drepturilor salariale ca urmare a aplicării prevederilor

Legii nr. 118/2010 , a arătat că măsurile criticate de reclamanți nu i-au determinat pe aceștia să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor garantat de articolul 1 din Primul Protocol adițional la Convenție și că statul român nu a depășit marja sa de apreciere și nu a rupt justul echilibru între interesele generale ale colectivității și cele individuale ale cetățeanului (a se vedea Decizia pronunțată în 6 decembrie 2011, în cauzele Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragrafele 17-20).

În plus, referitor la constituționalitatea prevederilor

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 , Curtea Constituțională a reținut că drepturile prevăzute la art. 104 alin. (3) și

art. 107 alin. (4) din Legea nr. 128/1997

privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, la care textele de lege criticate fac trimitere, nu sunt drepturi de natură constituțională, legiuitorul având o marjă de apreciere mult mai mare în reglementarea lor, și că, în privința diminuării acestor drepturi, nu sunt incidente dispozițiile

art. 53 din Constituție (a se vedea Decizia nr. 250 din 15 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 23 mai 2012).

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În final, Curtea constată că celelalte dispoziții constituționale invocate nu au relevanță pentru soluționarea prezentei cauze. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 și

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar și ale

art. 1 din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Fănică Simion, Iulia Corduban, Camelia Ojog, Dumitru Miron, Gabriela Vatavu, Tincuța Damian, Anca Elena Iacob, Maria Ursache, Silvia Chis, Mihaela Barbacaru, Mantaluța Dorina, Veronica Gliz, Elena Irimescu, Mihai Drescanu, Carmen Sandu, Lăcrămioara Cocuti, Gheorghe Rada, Iulian Minzat, Gabriel Jijie, Anamaria Florescu, Rodica Tudosa, Rodica Prelipceanu, Vasile Andrieș, Mariana Cantoriu, Mirela Antoche, Teodor Grădinaru, Alina Păduraru, Marian Tomiță, Sergiu Atitienei, Cristina Andrieș, Oltica Ursache, Liliana Dupir, Doinița Fegher, Livia Ungureanu, Sabina Raiceanu, Liliana Laura Mihăilescu, Maria Arsenie, Camelia Temneanu, Persida Popa, Cătălina Aciobăniței, Silvia Volosincu, Felicia Galatanu, Florica Enea, Rodica Marciuc, Panseluța Slabu și Anca Ramona Rusu, prin Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în Dosarul nr. 3.857/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 iunie 2012.