Decizia nr. 780/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum și a legii în ansamblul său
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Promulgă 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 118/2010 30 iunie 2010 (prevederi anume) privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar
Are ca temei 1
- Decizia nr. 766/2011 15 iunie 2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) și art.…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum și a legii în ansamblul său, excepție ridicată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani în Dosarul nr. 3.467/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 866D/2012.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 868D/2012, nr. 872D/2012, nr. 873D/2012, nr. 875D/2012, nr. 876D/2012, nr. 882D/2012, nr. 969D/2012, nr. 997D/2012-nr. 1.002D/2012, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de același autor în dosarele nr. 3.504/40/2011, nr. 3.489/40/2011, nr. 3.758/40/2011, nr. 3.447/40/2011, nr. 3.658/40/2011, nr. 3.673/40/2011, nr. 3.461/40/2011, nr. 3.497/40/2011, nr. 3.506/40/2011, nr. 3.632/40/2011, nr. 3.634/40/2011, nr. 3.765/40/2011 și nr. 8.939/40/2011 ale Tribunalului Botoșani - Secția civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor nr. 866D/2012, nr. 868D/2012, nr. 872D/2012, nr. 873D/2012, nr. 875D/2012, nr. 876D/2012, nr. 882D/2012, nr. 969D/2012 și nr. 997D/2012 - nr. 1.002D/2012.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.
Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 868D/2012, nr. 872D/2012, nr. 873D/2012, nr. 875D/2012, nr. 876D/2012, nr. 882D/2012, nr. 969D/2012, nr. 997D/2012-nr. 1.002D/2012 la Dosarul nr. 866D/2012, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată prin
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 19 ianuarie 2012, pronunțate în dosarele nr. 3.467/40/2011, nr. 3.504/40/2011, nr. 3.489/40/2011 și nr. 3.758/40/2011, încheierile din 25 ianuarie 2012, pronunțate în dosarele nr. 3.447/40/2011, nr. 3.658/40/2011 și nr. 3.673/40/2011, încheierile din 6 februarie 2012, pronunțate în dosarele nr. 3.461/40/2011, nr. 3.497/40/2011, nr. 3.506/40/2011, nr. 3.632/40/2011, nr. 3.634/40/2011 și nr. 3.765/40/2011, precum și prin Încheierea din 27 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 8.939/40/2011, Tribunalul Botoșani - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum și a legii în ansamblul său, excepție ridicată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani (în numele și în calitate de reprezentant al reclamanților din dosare) cu ocazia soluționării unor litigii având ca obiect drepturi bănești.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că măsura reducerii cu 25% a salariului aduce o gravă atingere dreptului de proprietate, fără a exista vreuna din cauzele expres și limitativ prevăzute de art. 53 din Constituție și fără caracter temporar. În acest sens, arată că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este constantă în a include salariul în categoria de "bun" protejat de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Autorul excepției consideră că
Legea nr. 118/2010 , considerată inițial constituțională, prin prisma caracterului temporar al măsurilor de austeritate, astfel cum s-a statuat în
deciziile Curții Constituționale nr. 872/2010
și nr. 874/2010, a devenit neconstituțională prin perpetuarea și permanentizarea acestei măsuri, care aduce atingere substanței dreptului de proprietate asupra bunului reprezentat de salariu.
În susținerea criticii de neconstituționalitate, sunt invocate hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 septembrie 2004, 8 noiembrie 2005 și 23 octombrie 2007, pronunțate în cauzele Kopecky împotriva Slovaciei, Kechko împotriva Ucrainei și Cazacu împotriva Republicii Moldova, precizându-se că privarea de proprietate impune statului obligația de a despăgubi pe proprietar, în caz contrar, ar aduce o atingere excesivă dreptului și ar constitui o rupere a echilibrului dintre necesitatea protecției dreptului și interesul general care impune luarea măsurii.
Așa fiind, apreciază că reglementarea criticată contravine art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
În fine, autorul excepției formulează și o critică de neconstituționalitate extrinsecă a
Legii nr. 118/2010 , precizând că la promulgarea și intrarea în vigoare a acestui act normativ au fost încălcate dispozițiile art. 147 alin. (2) din Constituție, precum și ale
art. 15 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și art. 133 alin. (3)-(5) din Regulamentul Camerei Deputaților.
Tribunalul Botoșani - Secția civilă consideră că
este neconstituțională, în raport cu dispozițiile art. 147 alin. (2) din Constituție. În acest sens, invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 975/2010 , din ale cărei considerente instanța observă că
nu putea să între în vigoare la data de 3 iulie 2010, atâta timp cât a fost înregistrată în termen legal o obiecție de neconstituționalitate. Așa fiind, apreciază că prin nerespectarea termenelor și condițiilor impuse de
Legea nr. 47/1992 , a fost lipsită de substanță forma de control de constituționalitate a legilor înainte de promulgarea acestora,
încălcând, astfel, atât dispozițiile art. 146 din Constituție, cât și pe cele ale art. 1 alin. (3) și (5) și art. 16 din Legea fundamentală.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și invocă, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale și invocă
deciziile Curții Constituționale nr. 872/2010 , nr. 874/2010 și nr. 1.655/2010.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, precum și legea în ansamblul său.
Prevederile
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010
au următorul conținut:
"Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile
Legii-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%."
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 41 alin. (5) potrivit căruia "Dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate", art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 136 alin. (1) și (5) privind tipurile de proprietate - publică și privată și caracterul inviolabil al proprietății private, în condițiile legii organice, art. 146 privind atribuțiile Curții Constituționale, art. 147 alin. (2) care statuează că "în cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curții Constituționale" și art. 148 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu, față de dispozițiile contrare din legile interne.
Sunt invocate, de asemenea, ca fiind încălcate, și dispozițiile privind protecția proprietății cuprinse în art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile
au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 alin. (1) din acest act normativ. Cu toate acestea, prevederile legale criticate continuă să își producă efectele juridice în prezentele cauze, astfel încât, potrivit jurisprudenței sale, concretizată prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza constituționalitatea prevederilor ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate.
1. Astfel, referitor la pretinsa neconstituționalitate extrinsecă a
Legii nr. 118/2010 , susținută din perspectiva nerespectării termenului stabilit pentru sesizarea Curții Constituționale în vederea exercitării controlului constituționalității legilor înainte de promulgarea acestora de Președintele României, prin
Decizia nr. 465 din 8 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 31 iulie 2012, Curtea a observat că "dispozițiile art. 146 lit. a) și ale art. 147 alin. (2) din Constituție nu conțin o referire expresă asupra acestui termen. Termenele specifice procedurii premergătoare trimiterii
legii spre promulgare sunt reglementate prin Legea nr. 47/1992 , care stabilește, prin prevederile art. 15 alin. (2), că în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții Constituționale, cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, legea se comunică Guvernului, Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și Avocatului Poporului și se depune la secretarul general al Camerei Deputaților și la cel al Senatului. Potrivit aceleiași norme, în cazul în care legea a fost adoptată cu procedură de urgență, termenul este de două zile.
De asemenea, Curtea a reținut că natura juridică a acestui termen este una de protecție a titularilor dreptului de sesizare a Curții Constituționale, spre a se evita promulgarea intempestivă a legii și eludarea, în acest fel, a controlului de constituționalitate a priori. Pentru a întări finalitatea urmărită prin instituirea acestui termen, Curtea a stabilit că, în măsura în care titularii dreptului de sesizare și-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constituționalitate a priori va fi exercitat chiar dacă decretul de promulgare a fost emis înainte ca aceștia să își fi exercitat dreptul prevăzut de
art. 146 lit. a) din Constituție. Or, cu privire la viitoarea Lege nr. 118/2010 , titularii dreptului de sesizare prevăzuți la art. 146 lit. a) din Constituție și-au exercitat acest drept [...]. Astfel, chiar dacă Președintele a promulgat legea criticată pentru neconstituționalitate, aceștia aveau dreptul și posibilitatea să sesizeze Curtea Constituțională în termenul de două zile prevăzut de lege cu privire la textele care au făcut obiectul reexaminării [...].
Încălcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstituționalitate a legii, care a fost adoptată de către Parlament cu respectarea tuturor exigențelor de ordin constituțional.
Promulgarea este un act ulterior adoptării legii și exterior voinței emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituționalitate în legătură cu acesta nu afectează constituționalitatea extrinsecă a legii."
De altfel, prin
Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, Curtea a arătat că, indiferent de forma de exercitare a controlului de constituționalitate pe cale a priori sau a posteriori, acesta se va putea realiza întotdeauna numai prin respectarea strictă a
Legii nr. 47/1992 , precum și a dispozițiilor regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului de către autoritățile publice implicate, lipsirea de substanță a uneia dintre cele două forme de control constituțional fiind de neconceput într-un stat de drept, ceea ce demonstrează clar că respectarea termenului de două zile este o obligație a autorităților publice implicate în procedura de promulgare, fiind deci o condiție exterioară legii. Nu în ultimul rând, Curtea a reținut că obiectul controlului de constituționalitate reglementat la art. 146 lit. d) din Constituție îl constituie legile și ordonanțele Guvernului, și nu decretul de promulgare sau modul în care instituțiile publice înțeleg să își exercite competențele constituționale sau legale.
2. Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea constată că soluția legislativă criticată a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare celor invocate în prezenta cauză, în acest sens fiind, de exemplu,
Decizia nr. 66 din 31 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 6 aprilie 2012,
Decizia nr. 444 din 3 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 28 iunie 2012, sau
Decizia nr. 465 din 8 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 31 iulie 2012.
Prin aceste decizii, Curtea a reținut, în esență, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituțional, și anume dreptul la muncă, iar diminuarea să se constituie într-o veritabilă restrângere a exercițiului dreptului la muncă.
Realizând o examinare a compatibilității prevederilor legale criticate cu fiecare dintre condițiile strict și limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizației/soldei cu 25% constituie o restrângere a exercițiului dreptului constituțional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a dispozițiilor art. 53 din Constituție. Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei este prevăzută prin
și se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. Cu privire la proporționalitatea situației care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporționalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei) și scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/ reechilibrarea bugetului de stat) și că există un echilibru între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului.
De asemenea, Curtea a constatat că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în același cuantum și în același mod. Curtea a observat totodată că măsura criticată prezintă un caracter temporar, având o durată limitată în timp, și anume până la data de 31 decembrie 2010, tocmai pentru a nu se afecta substanța dreptului constituțional protejat. În plus, Curtea a observat că, prin
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, s-a stabilit că, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, s-a majorat cu 15%.
În ceea ce privește susținerea referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată, Curtea a stabilit că drepturile salariale constituie un "bun" ce intră în sfera de protecție a dreptului de proprietate, dar care nu vizează drepturile salariale viitoare, ci numai cuantumul sumelor aferente salariilor care sunt certe, lichide și exigibile. Așafiind, Curtea a reținut că drepturile salariale neîncasate nu reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile și, prin urmare, nu fac obiectul dreptului de proprietate, motiv pentru care nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 44 și art. 136 din Constituție și nici a prevederilor art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În acest sens sunt și hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 6 decembrie 2011, pronunțate în Cauza Aleksandr Ponomarev împotriva Rusiei și Cauza Zahid Mammadov și alții împotriva Azerbaijanului.
De asemenea, Curtea nu a reținut nici pretinsa încălcare, prin reglementarea legală criticată, a dispozițiilor art. 41 alin. (5) din Constituție, întrucât drepturile salariale din sectorul bugetar stabilite de legi speciale între limite minime și maxime se determină concret prin negocieri colective, dar numai între limitele legale.
De altfel, Curtea a statuat că încheierea contractelor colective de muncă nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste contracte sunt izvor de drept, dar forța lor juridică nu poate fi superioară legii. În consecință, contractele colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie (a se vedea, spre exemplu,
Decizia nr. 383 din 23 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 21 aprilie 20 11, și
Decizia nr. 574 din 4 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011).
Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum și a legii în ansamblul său, excepție ridicată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani în dosarele nr. 3.467/40/2011 nr. 3.504/40/2011, nr. 3.489/40/2011, nr. 3.758/40/2011, nr. 3.447/40/2011, nr. 3.658/40/2011, nr. 3.673/40/2011, nr. 3.461/40/2011, nr. 3.497/40/2011, nr. 3.506/40/2011, nr. 3.632/40/2011, nr. 3.634/40/2011, nr. 3.765/40/2011 și nr. 8.939/40/2011 ale Tribunalului Botoșani - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 septembrie 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.