Decizia nr. 10

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2013

Dosar nr. 3.280/2/2012

Curtea constituită din:

Președinte - Bianca Antoaneta Scrob

Judecător - Crina Bianca Trămîndan

Grefier - Mihaela Lăcătușu

Pe rol se află judecarea cererii de apel formulate de apelantele Societatea Română de Televiziune, Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM, Asociația Română de Comunicații Audiovizuale - ARCA, S.C. Antena TV Group - S.A., Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți - ARAIEX împotriva

Hotărârii arbitrale nr. 3 din 15 martie 2012 , pronunțată de Corpul de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în Dosarul de arbitraj nr. 3/2012, în contradictoriu cu intimații S.C. SBS Broadcasting Media - S.R.L. și S.C. PRO TV - S.A.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9 ianuarie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16 ianuarie 2013 și în continuare, având nevoie de timp pentru a delibera, la data de 23 ianuarie 2013, când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie.

CURTEA,

Prin Hotărârea arbitrală nr. 3 pronunțată la data de 15 martie 2012, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea prestațiilor artistice din domeniul audiovizual de către organismele de televiziune, în Dosarul nr. 3/2012, Corpul de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a dispus: "Admite excepția inadmisibilității invocată de CREDIDAM cu privire la cererea completatoare de arbitraj depusă de ARAIEX și înregistrată sub numărul 51 din data de 27 ianuarie 2012.

Admite excepția inadmisibilității invocată de CREDIDAM cu privire la cererea de arbitraj depusă de ARAIEX și, în temeiul

art. 123^2 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 , constată inopozabilitatea metodologiei față de CREDIDAM.

Admite în parte cererea de arbitraj formulată de ARAIEX și înregistrată sub numărul 274 din data de 11 ianuarie 2012 în contradictoriu cu Societatea Română de Televiziune (SRTV), S.C. Antena TV Group - S.A. (Antena 1), Asociația Română de Comunicații Audiovizuale (ARCA), S.C. SBS Broadcasting Media - S.R.L. (Prima TV), S.C. PRO TV - S.A.

Stabilește forma finală a metodologiei privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți reprezentați de ARAIEX pentru radiodifuzarea prestațiilor artistice din domeniul audiovizual de către organismele de televiziune:

METODOLOGIE 23/01/2013

Obligă în solidar S.C. Antena TV Group - S.A. (Antena 1), Asociația Română de Comunicații Audiovizuale (ARCA), S.C. SBS Broadcasting Media - S.R.L. (Prima TV), S.C. PRO TV - S.A. la plata către SRTV a cheltuielilor arbitrale avansate de către aceasta în sumă de 5.625 lei.

Obligă ARAIEX la plata către CREDIDAM a cheltuielilor arbitrale în sumă de 9.375 lei.

Obligă S.C. Antena TV Group - S.A. (Antena 1), Asociația Română de Comunicații Audiovizuale (ARCA), S.C. SBS Broadcasting Media - S.R.L. (Prima TV), S.C. PRO TV - S.A. în solidar să achite către CREDIDAM cheltuielile arbitrale avansate de către aceasta în sumă de 4.687,5 lei.

Obligă S.C. Antena TV Group - S.A. (Antena 1), Asociația Română de Comunicații Audiovizuale (ARCA), S.C. SBS Broadcasting Media - S.R.L. (Prima TV), S.C. PRO TV - S.A. în solidar să achite către ARAIEX cheltuielile arbitrale avansate de către aceasta în sumă de 4.687,5 lei.

Cu apel în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Prezenta hotărâre a fost pronunțată la sediul Corpului de Arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, astăzi, data de 15 martie 2012."

A arătat următoarele:

Dezbaterile au avut loc la data de 2 martie 2012, fiind consemnate în încheierea de ședință, care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Completul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv pentru data de 8 martie 2012 și 15 martie 2012.

Prin cererea arbitrală inițială, ARAIEX a solicitat stabilirea unui procent de 0,8% din veniturile ce constituie baza de calcul, sub condiția stabilirii unui colector unic pe domeniu, prin mandatarea unuia dintre cele două organisme de gestiune colectivă existente să reprezinte în relația cu utilizatorii toți artiștii interpreți sau executanți pentru care fiecare dintre acestea au primit mandat.

La data de 27 ianuarie 2012, ARAIEX a formulat cerere completatoare prin care a solicitat stabilirea formei finale a metodologiei astfel:

1. Pentru utilizarea directă sau indirectă a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual prin radiodifuzare, organismele de televiziune au obligația să plătească o remunerație unică echitabilă organismelor de gestiune colectivă ale artiștilor interpreți sau executanți.

2. Utilizarea prin radiodifuzare a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, aduse anterior la cunoștința publică și ale căror drepturi patrimoniale conexe se află în termenele de protecție prevăzute de lege, de către organismele de televiziune, se face în baza unei autorizații sub formă de licență neexclusivă acordată de organismele de gestiune colectivă ale artiștilor interpreți sau executanți.

3. Organismele de televiziune, denumite utilizatori, în sensul prezentei metodologii, au obligația să plătească organismului de gestiune colectivă desemnat de ORDA drept colector pentru artiștii interpreți sau executanți o remunerație pentru utilizarea prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, ce reprezintă 1% din baza de calcul prevăzută la punctul 4 din prezenta metodologie.

4. Baza de calcul asupra căreia se aplică procentul prevăzut este constituită din totalitatea veniturilor brute lunare obținute de fiecare dintre utilizatori, fără a include TVA și alocația bugetară, dacă este cazul. În lipsa acestor venituri, baza de calcul o constituie cheltuielile ocazionate de utilizare.

5. Prin excepție, organismele de televiziune care, potrivit specificului serviciului de programe, utilizează, direct sau indirect, într-o proporție minimă prestațiile artistice din domeniul audiovizual (de exemplu, servicii de programe sportive, informative etc.) vor plăti o remunerație ce reprezintă un procent de 0,75% din baza de calcul menționată mai sus.

6. Remunerația se plătește trimestrial, până la data de 26 a primei luni următoare trimestrului pentru care este datorată. Pentru întârziere la plată, utilizatorii datorează penalizări de 0,1% pe zi de întârziere, aferente sumelor neachitate la termen.

7. La solicitarea scrisă a organismului de gestiune colectivă al artiștilor interpreți sau executanți, după efectuarea plăților, utilizatorul are obligația de a comunică acestuia copii, certificate pe propria răspundere de reprezentantul legal, de pe documentele cuprinzând informațiile pe baza cărora s-a determinat baza de calcul. Utilizatorul, care a primit din partea organismului de gestiune colectivă o asemenea cerere, va avea un termen de maximum 15 zile calendaristice pentru pregătirea documentației solicitate. Organismul de gestiune colectivă are dreptul să ceară un audit extern pentru examinarea corectitudinii calculării remunerației, de către un auditor agreat de toate părțile.

8. Utilizatorii au obligația să transmită organismului de gestiune colectivă al artiștilor interpreți desemnat drept colector, până la data de 25 a fiecărei luni, pentru luna precedentă, un raport care va cuprinde:

a) lista completă, în format electronic, a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual radiodifuzate, conform modelului de playlist din tabelul de mai jos.

Aceste liste constituie baza de repartizare a remunerațiilor încasate de organismul de gestiune colectivă:

*Font 7*

Nr.

Data

Minute

Secunde

Titlu autor

Orchestra

Nr.

Catalog

Nr.

Înregistrare

Anul

Țara

crt.

difuzării

album

produ-

F/V

Piesa

Muzica

Artist

Formație

Artiști

cător

Grup

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

b) baza de calcul a sumelor virate.

Raportul trebuie să fie transmis în format electronic și să fie însoțit de o adresă de înaintare în scris purtând numele reprezentantului legal, semnătura și ștampila utilizatorului, adresă prin care va fi confirmată pe propria răspundere veridicitatea informațiilor ce sunt conținute în raport.

9. Prezenta metodologie va putea fi modificată numai după 3 ani de la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția cazului în care dispozițiile

Legii nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, sunt modificate înainte de împlinirea acestui termen, caz în care organismele de gestiune colectivă sau utilizatorii vor putea solicita inițierea unei noi proceduri de negociere.

Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (CREDIDAM) a formulat la termenul din data de 9 februarie 2012 cerere de suspendare a procedurii arbitrale, cerere respinsă de completul arbitral prin încheierea interlocutorie de la data arătată.

Tot la termenul din data de 9 februarie 2012, ca și chestiuni prealabile, CREDIDAM a invocat nulitatea procesului-verbal încheiat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor la data de 16 ianuarie 2012, proces-verbal care consemnează acțiunea de tragere la sorți a membrilor completului, excepția prematurității arbitrajului și excepția inadmisibilității cererii de arbitraj.

Completul a respins prin încheierea mai sus menționată cererea de constatare a nulității procesului-verbal încheiat la data de 16 ianuarie 2012, a respins excepția prematurității și a unit cu fondul excepția inadmisibilității cererii de arbitraj.

La data de 13 februarie 2012, SRTV a formulat întâmpinare solicitând ca la stabilirea metodologiei completul să aibă în vedere existența unui acord între utilizatori și ARAIEX pentru procentul de 0,8%, direct proporțional cu utilizarea repertoriului gestionat colectiv. Din dezbateri a rezultat că SRTV și ARAIEX nu au fost în măsură să convină asupra formei finale a metodologiei în cadrul negocierilor, deoarece ARAIEX a solicitat ca acest procent să fie neponderat și a condiționat aplicabilitatea lui de desemnarea unui colector unic. CREDIDAM a formulat apărări pe cale de excepție prin notele de ședință depuse la data de 9 februarie 2012 și pe fondul cauzei prin notele de concluzii scrise.

Pe fondul cauzei, CREDIDAM a solicitat să se constate că procentul propus de ARAIEX nu este în concordanță cu practica europeană și, deci, încalcă dispozițiile art. 131^1 lit. h) și

art. 150 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 . A mai solicitat CREDIDAM să se constate că cererea ARAIEX este nedovedită, la dosar neexistând niciun înscris, practică europeană sau studiu/expertiză care să dovedească în vreun fel procentele solicitate.

Ceilalți participanți la arbitraj (S.C. Antena TV Group - S.A. (Antena 1), Asociația Română de Comunicații Audiovizuale (ARCA), S.C. SBS Broadcasting Media - S.R.L. (Prima TV), S.C. PRO TV - S.A.) nu au formulat concluzii, nu și-au îndeplinit obligația de a achita onorariile arbitrilor, fiind decăzuți din dreptul de a propune probe și de a formula concluzii.

Prin încheierea din data de 13 februarie 2012 completul a admis, pentru toate părțile nedecăzute din dreptul de a propune probe, proba cu înscrisuri și a prorogat discutarea admisibilității probei cu expertiza tehnică solicitată de CREDIDAM, probă la care, la termenul din data de 2 martie 2012, CREDIDAM a și renunțat.

Analizând actele și lucrările dosarului, completul arbitral a reținut:

În ceea privește excepția admisibilității cererii formulate de CREDIDAM, completul de arbitraj apreciază drept pertinente susținerile acesteia potrivit cu care în cauză sunt aplicabile dispozițiile

art. 123^2 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 .

Acest text prevede că "Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1) organismele de gestiune colectivă îi reprezintă numai pe titularii de drepturi care le-au acordat mandat și elaborează metodologii, în limita repertoriului gestionat, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. a), sau negociază direct cu utilizatorii contractele de licență".

Ținând seama că obiectul arbitrajului îl constituie remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru prestațiile artistice din domeniul audiovizualului, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 121^2 alin. (1) lit. d), aflându-ne în prezența unei gestiuni colective facultative.

Față de acest aspect un organism de gestiune colectivă poate începe procedura negocierilor în vederea stabilirii unei metodologii doar pentru membrii săi, în limita repertoriului gestionat.

În acest sens ARAIEX poate solicita declanșarea procedurii de arbitraj doar în privința membrilor săi, iar nu și în privința repertoriului gestionat de CREDIDAM. Față de acest motiv de inadmisibilitate pe care completul îl reține ca fondat, efectele prezentei hotărâri arbitrale urmează a se produce numai cu privire la raporturile dintre ARAIEX ca organism de gestiune colectivă și utilizatori, întrucât CREDIDAM nu a formulat cerere de arbitraj.

Astfel, completul apreciază că cererea de arbitraj formulată de ARAIEX este inadmisibilă cu privire repertoriul gestionat de CREDIDAM.

Poziția procesuală a CREDIDAM a fost una explicită, în sensul că nu a dorit să fie parte în prezentul arbitraj. În atare condiții, completul nu poate obliga un organism de gestiune colectivă să negocieze o metodologie peste voința sa, ținând seama de caracterul facultativ al gestiunii colective.

Cu privire la metodologia propusă de ARAIEX ca anexă la cererea completatoare, completul constată că această variantă de metodologie nu a fost supusă negocierii părților, nefiind astfel îndeplinită condiția prealabilă instituită de

art. 131 din Legea nr. 8/1996 .

În raport de aceste considerente și față de motivarea excepției de inadmisibilitate invocate de către CREDIDAM prin notele de ședință de la termenul din 3 februarie 2012, excepție unită cu fondul, completul de arbitraj va respinge ca inadmisibilă cererea completatoare formulată de ARAIEX, rămânând învestit numai cu soluționarea cererii inițiale, constatând că părțile au purtat negocieri nefinalizate cu privire "la procentul de 0,8% din veniturile ce constituie baza de calcul sub condiția stabilirii unui colector unic pe domeniu".

Pe fondul cauzei, completul arbitral a constatat:

1. Pe parcursul negocierilor, între organismele de gestiune colectivă și utilizatori au avut loc două întâlniri în datele de 16 decembrie 2011 și 19 decembrie 2011, în cadrul cărora ARAIEX a solicitat un procent de 0,8% neponderat și condiționat de stabilirea unui colector unic.

În conformitate cu

art. 131^2 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 , remunerațiile se calculează direct proporțional cu gradul de utilizare al repertoriului, astfel încât orice altă metodă de calcul este nelegală.

Cu privire la procentul ce reprezintă cuantumul remunerației completul constată că pe parcursul negocierii SRTV și ARCA și-au arătat disponibilitatea de a conveni cu ARAIEX cuantumul de 0,8% și baza de calcul, procent ponderat, și că, ulterior, ARAIEX și-a modificat punctul de vedere fără a fi în măsură, nici în cadrul negocierii, nici în cadrul cauzei arbitrale, să indice vreun temei legal care să justifice o altă modalitate de calcul decât aceea instituită de

art. 131^2 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 .

2. În ceea ce privește baza de calcul la care se aplică remunerația procentuală, completul are în vedere dispozițiile

art. 123^2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996 , în sensul că dreptul la remunerație recunoscut artiștilor interpreți pentru prestațiile din domeniul audiovizual este supus gestiunii colective facultative, iar organismele de gestiune colectivă îi reprezintă numai pe titularii de drepturi care le-au acordat mandat, direct sau indirect.

Această reglementare exclude de la calculul remunerației acele prestații artistice din domeniul audiovizual pentru care utilizatorii și artiștii interpreți au încheiat contracte directe în baza cărora sunt achitate direct remunerațiile cuvenite, iar utilizarea nu este condiționată de plată unor remunerații suplimentare.

În conformitate cu

art. 131^1 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 , pentru activitatea de radiodifuzare remunerațiile procentuale se vor stabili diferențiat, direct proporțional cu ponderea utilizării repertoriului gestionat colectiv în această activitate.

Față de această dispoziție legală, completul constată că este nefondată solicitarea ARAIEX de stabilire a cuantumului remunerației procentual neponderat. O astfel de soluție ar fi inechitabilă întrucât repertoriile sunt utilizate în proporții diferite de către utilizatori și admiterea unui procent raportat la o bază de calcul care include toate veniturile obținute, fără ponderare, cu utilizarea repertoriului gestionat ar reprezenta o încălcare a dispozițiilor legale enunțate anterior.

Completul a avut în vedere și practica Corpului de arbitri de pe lângă ORDA consolidată de către Curtea de Apel București ( Decizia Curții de Apel București nr. 271 A/2007 ).

3. Cu privire la solicitarea ARAIEX de desemnare a unui colector unic, completul urmează să respingă această cerere ca nefondată întrucât vine în contradicție cu dispozițiile

art. 123^2 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 , din interpretarea căruia rezultă că pentru categoria de drepturi ce formează obiectul prezentului arbitraj organismele de gestiune colectivă îi reprezintă numai pe titularii de drepturi care le-au acordat mandat.

Față de caracterul imperativ al textului, completul constată că nu se poate substitui titularilor de drepturi în exercitarea de către aceștia a dreptului de a acorda mandat unui organism de gestiune colectivă și că a condiționa stabilirea procentului datorat ca remunerație de existența unui colector unic ar reprezenta o încălcare a principiului consensualismului care stă la baza raporturilor juridice de mandat.

4. Referitor la cheltuielile arbitrale, în temeiul art. 359 alin. 2 și art. 359 indice 1 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă raportat la

art. 131 indice 1 alin. (6) din Legea nr. 8/1996 , având în vedere că cererea de arbitraj inițiată de ARAIEX urmează a fi admisă în parte, completul obligă în solidar S.C. Antena TV Group - S.A. (Antena 1), Asociația Română de Comunicații Audiovizuale (ARCA), S.C. SBS Broadcasting Media - S.R.L. (Prima TV), S.C. PRO TV - S.A. la plata către SRTV a cheltuielilor arbitrale avansate de către aceasta în sumă de 5.625 lei. Obligă ARAIEX la plata către CREDIDAM a cheltuielilor arbitrale în sumă de 9.375 lei. Obligă pe S.C. Antena TV Group - S.A. (Antena 1), Asociația Română de Comunicații Audiovizuale (ARCA), S.C. SBS Broadcasting Media - S.R.L. (Prima TV), S.C. PRO TV - S.A. în solidar să achite către CREDIDAM cheltuielile arbitrale avansate de către aceasta în sumă de 4.687,5 lei. Obligă pe S.C. Antena TV Group - S.A. (Antena 1), Asociația Română de Comunicații Audiovizuale (ARCA), S.C. SBS Broadcasting Media - S.R.L. (Prima TV), S.C. PRO TV - S.A. în solidar să achite către ARAIEX cheltuielile arbitrale avansate de către aceasta în sumă de 4.687,5 lei.

Împotriva acestei hotărâri s-au formulat apeluri.

Apelanta Societatea Română de Televiziune-SRTV invocă

art. 131 indice 2 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 , modificată și completată, și solicită: suspendarea executării hotărârii arbitrale menționate mai sus, până la soluționarea definitivă și irevocabilă de către Curtea de Apel București a prezentei cauze; modificarea art. 4 alin. 1 din Metodologia prevăzută în dispozitivul

Hotărârii arbitrale nr. 3 din 15 martie 2012

apelate [conform art. 131 indice 2 alin. (9) teza I] ca fiind nelegal și neîntemeiat, raportat la înțelegerile părților, la prevederile

Legii nr. 8/1996 , precum și la legislația și practica judiciară în domeniu. Arată următoarele:

În fapt, în data de 15 martie 2012, a fost pronunțată de către Completul de arbitraj de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor Hotărârea arbitrală nr. 3 "privind stabilirea Metodologiei privind remunerația datorată de artiștii interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea prestațiilor artistice din domeniul audiovizual de către organismele de televiziune" aflate în gestiunea ARAIEX, hotărâre care a fost apoi publicată în Monitorul Oficial nr. 218 din 2 aprilie 2012 prin

Decizia ORDA nr. 36 din 20 martie 2012 , în conformitate cu prevederile

art. 131 indice 2 alin. (8) din Legea nr. 8/1996 , modificată și completată.

Hotărârea arbitrală a statuat la punctul nr. 4 al dispozitivului ei că în baza de calcul sunt cuprinse veniturile care susțin activitatea de radiodifuzare în domeniul audiovizual, inclusiv alocațiile bugetare.

Consideră că soluția completului arbitral este netemeinică și nelegală, având în vedere următoarele motive:

1) Este de observat inconsecvența cu care completul de arbitraj a tratat reglementarea remunerației datorate de radiodifuzorii, organisme de televiziune, având în vedere că în considerentele hotărârii s-a stabilit că:

"La data de 27 ianuarie 2012, ARAIEX a formulat cerere completatoare prin care a solicitat stabilirea formei finale a metodologiei astfel: 1....2....3.....4. Baza de calcul asupra căreia se aplică procentul prevăzut este constituită din totalitatea veniturilor brute lunare obținute de fiecare dintre utilizatori fără a include TVA și alocația bugetară, dacă este cazul. În lipsa acestor venituri, baza de calcul o constituie cheltuielile ocazionate de utilizare."

Din textul sus-citat al metodologiei rezultă că părțile au căzut de acord asupra textului potrivit căruia în baza de calcul asupra căreia se va aplica procentul în vederea stabilirii cuantumului remunerației datorate de Societatea Română de Televiziune nu vor fi incluse alocațiile bugetare, ci numai acele venituri proprii rezultate din activitatea de radiodifuzare care utilizează repertoriul protejat de ARAIEX, respectiv veniturile din publicitate, din sponsorizare, din taxa pentru serviciul public de televiziune, alte venituri provenite din asocieri sau activități corelate cu activitatea de radiodifuzare, din care se scad însă taxele aferente, cum ar fi TVA ori alte deduceri fiscale stabilite prin lege.

Cum, potrivit legii, ORDA a fost sesizată de către ARAIEX pentru numirea unei comisii de arbitraj în scopul stabilirii formei finale a metodologiei, comisia de arbitraj avea obligația să stabilească forma definitivă a acestei metodologii, arbitrând părțile în privința textelor asupra cărora nu au ajuns la un acord.

Trecând peste voința părților în hotărârea arbitrală de stabilire a formei definitive a metodologiei, comisia de arbitraj și-a depășit competența reglementând asupra unor aspecte cu care nu a fost sesizată, respectiv obligând părțile ca în baza de calcul asupra căreia se va aplica procentul stabilit pentru calcularea remunerației cuvenite ARAIEX să fie incluse și alocațiile bugetare, deși părțile conveniseră că acestea nu vor fi incluse în baza de calcul.

În concret, părțile au solicitat arbitrarea neînțelegerilor ivite în cadrul negocierilor în următoarele condiții:

Astfel înscrisurile întocmite de părțile aflate în negociere, iar apoi în arbitraj dovedesc că negocierea metodologiei privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea prestațiilor artistice din domeniul audiovizual a fost demarată în baza

Deciziei ORDA nr. 286 din 21 noiembrie 2011 , având ca temei cererea și proiectul de metodologie propus de ARAIEX, prin care se solicita un procent de 1,6%, direct proporțional cu utilizarea repertoriului, aplicabil unei baze de calcul constituite din totalitatea veniturilor brute lunare ale utilizatorului, mai puțin TVA, obținute din activitatea de radiodifuzare, incluzând și alocațiile bugetare.

În cadrul negocierilor, ARAIEX a solicitat un procent de 0,8%, condiționat de stabilirea unui colector unic. Prin Adresa nr. 121.904 din 23 decembrie 2011, Societatea Română de Televiziune a acceptat această ofertă, cu condiția excluderii din baza de calcul a alocațiilor bugetare și cu precizarea că problematica colectării nu poate face obiectul negocierii sau arbitrajului, fiind un aspect strict reglementat de lege. Același punct de vedere a fost exprimat și de Asociația Română de Comunicații Audiovizuale prin Adresa datată 23 decembrie 2011.

Ținând seama, pe de o parte, de acordul existent între SRTv, ARCA și ARAIEX cu privire la cuantumul remunerației, iar, pe de altă, parte de lipsa unui punct de vedere comun al organismelor de gestiune colectivă ARAIEX și CREDIDAM, care să fie prezentat utilizatorilor desemnați în comisia de negociere, ARAIEX a formulat cererea de inițiere a arbitrajului nr. 65 din 11 ianuarie 2012. În cuprinsul acesteia s-a menționat că utilizatorii desemnați prin

Decizia ORDA nr. 286/2011

au fost de acord cu propunerea subscrisei referitoare la determinarea remunerației datorate artiștilor interpreți și executanți prin aplicarea unui procent de 0,8% din veniturile ce constituie baza de calcul.

Pe parcursul arbitrajului, la termenul din data de 27 ianuarie 2012, ARAIEX a formulat o cerere completatoare, respinsă de completul arbitral, prin care se solicita un procent neponderat de 1%, aplicat la o bază de calcul constituită din totalitatea veniturilor brute lunare obținute de fiecare dintre utilizatori, fără a include TVA și alocația bugetară, dacă este cazul.

Atât pe parcursul negocierilor, cât și în arbitraj, prin susținerile și înscrisurile depuse la dosar, reprezentantul SRTv a subliniat că includerea în baza de calcul a veniturilor organismelor de televiziune fără nicio legătură cu activitatea de radiodifuzare și cu utilizarea repertoriului este contrară dispozițiilor legale. Astfel, s-a învederat completului arbitral că organismele de televiziune au și venituri din alte activități (veniturile din închirieri de spații, mijloace de producție audiovizuală, prestări servicii efectuate de terți - montaj, subtitrări, construcții decor sau elemente scenice), care nu au nicio legătură cu utilizarea repertoriului, iar includerea lor în baza de calcul excedează prevederilor legale.

În încheierea de ședință din data de 2 martie 2012, termen la care au avut loc dezbaterile în Dosarul arbitral nr. 3/2012, nu au fost reținute susținerile reprezentantului SRTv care a precizat că baza de calcul trebuie să fie stabilită în concordanță cu dispozițiile

art. 131^2 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 . Totodată, atât Societatea Română de Televiziune, cât și organismul de gestiune colectivă CREDIDAM au invocat practica judiciară, respectiv

Decizia ORDA nr. 216/2011

privind publicarea

Deciziei CAB nr. 153A din 12 mai 2011 , în care instanța de judecată a reținut că "În baza de calcul nu pot fi incluse alocațiile bugetare, întrucât acestea nu pot fi incluse în categoria de venituri prevăzută de lege în

art. 131^1 alin. 2 din Legea nr. 8/1996 , respectiv «veniturile obținute de utilizatori din activitatea în cadrul căreia se utilizează repertoriul»". Or, alocațiile bugetare nu sunt venituri obținute din activitatea de radiodifuzare.

Odată cu concluziile scrise, Societatea Română de Televiziune a înaintat completului arbitral un proiect de metodologie care prevedea un procent de 0,8% din veniturile rezultate din radiodifuzare, direct proporțional cu utilizarea repertoriului gestionat colectiv, din care să se scadă alocațiile sau subvențiile bugetare, TVA-ul, contribuția la Fondul cinematografic național, precum și orice altă taxă.

Metodologia stabilită prin

Hotărârea arbitrală nr. 3/2012

are aceeași structură și conținut ca și proiectul de metodologie propus de SRTv, cu singura diferență că, în ceea ce privește baza de calcul, lipsește exceptarea alocațiilor bugetare din categoria veniturilor realizate din activitatea de radiodifuzare a repertoriului protejat.

2) Atunci când părțile aflate în negociere au convenit excluderea alocațiilor bugetare din baza de calcul menționată la pct. 4 din metodologie, au avut în vedere că, potrivit

art. 131 indice 1 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 , remunerațiile trebuie raportate la veniturile obținute de utilizatori din activitatea în cadrul căreia se utilizează repertoriul. Ținând seama de faptul că veniturile bugetare nu sunt venituri obținute din radiodifuzare, acestea nu pot fi incluse în baza de calcul.

Astfel, Societatea Română de Televiziune este un serviciu public autonom de interes național, independent editorial în realizarea obiectivelor generale de informare, educație, divertisment. Respectând principiile ordinii constituționale din România, Societatea Română de Televiziune este persoană juridică, ce își desfășoară activitatea sub controlul Parlamentului, în condițiile

Legii nr. 41/1994

și în conformitate cu convențiile internaționale la care România este parte.

Luând în considerare statutul special al Societății Române de Televiziune, finanțarea acesteia se realizează din 3 surse principale, respectiv:

1. alocații de la bugetul de stat (art. 39 și 41), aprobate prin legea bugetară anuală, pentru acoperirea integrală a fondurilor necesare pentru utilizarea stațiilor de emisie, a radioreleelor și a circuitelor video și fonice, datorate operatorilor economici din sistemul comunicațiilor; achiziționarea de echipamente și piese de schimb, materiale consumabile necesare desfășurării activității specifice, cheltuieli de dezvoltare; asigurarea pazei, ca obiectiv de interes național; achitarea cotizațiilor cuvenite organizațiilor guvernamentale internaționale;

2. venituri proprii provenite din: sume încasate din realizarea obiectului de activitate; taxa pentru serviciul public de televiziune, inclusiv amenzi și penalități pentru neachitarea la termen a acesteia; sume încasate din publicitate; donații și sponsorizări; alte venituri realizate potrivit legii;

3. venituri realizate din alte surse, utilizate pentru dotări și retehnologizare, conform hotărârii consiliului de administrație -

art. 39 alin. (1) și (5) din Legea nr. 41/1994 .

Având o destinație expres prevăzută de

Legea nr. 41/1994

privind organizarea și funcționarea SRTv, alocația bugetară nu se încadrează în categoria veniturilor prevăzute la

art. 131^1 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 , adică nu se încadrează în noțiunea de "venituri obținute de utilizatori din activitatea de radiodifuzare în care se utilizează repertoriul gestionat".

Totodată, alocația bugetară acordată pentru plata radioreleelor nu poate fi inclusă în baza de calcul a remunerației, având în vedere faptul că SRTv nu dispune de această resursă financiară, fiind destinată Societății Naționale de Radiocomunicații în proporție de 98%.

În egală măsură, alături de argumentele de ordin juridic și economic, se adaugă și cele de ordin tehnic, întrucât accesul la serviciile de televiziune se realizează prin intermediul operatorilor de cablu/satelit în proporție de peste 95% (numai 5% din telespectatorii TVR vizualizează SRTv prin intermediul undelor hertziene, neavând acces la recepția prin cablu/satelit).

Ca și programele aparținând posturilor particulare de televiziune, programele SRTv se recepționează de telespectatori în principal prin cablu/satelit.

Spre deosebire de posturile particulare, însă, programele televiziunii publice sunt preluate gratuit de operatorii de cablu, serviciul public de televiziune neavând vocație la venituri (licența) din partea operatorilor de cablu pentru exploatarea de către aceștia a programelor lor tv (art. 82 s.u. din legea audiovizualului).

De asemenea, spre deosebire de posturile particulare, serviciul public de televiziune are obligația să asigure recepția programelor sale și de către publicul care nu poate recepționa aceste programe prin cablu/satelit, ci numai prin unde hertziene, în care scop statul român asigură pentru aceștia plata releelor aparținând societății naționale de radiocomunicații, sub forma alocațiilor bugetare acordate în acest scop.

Prin neincluderea acestor alocații bugetare în baza de calcul potrivit pct. 4 al metodologiei în discuție nu se creează nicio diferențiere în defavoarea posturilor particulare căci acestea nu beneficiază de astfel venituri.

Eliminarea acestor alocații bugetare din baza de calcul conform pct. 4 al metodologiei nu prejudiciază nici pe artiștii membri ai ARAIEX, căci lipsa acestor alocații este cu suficiență compensată de includerea în baza de calcul (în veniturile televiziunii publice) a taxelor pentru serviciul public de televiziune, gen de venituri care nu se regăsesc și la posturile particulare de televiziune, astfel încât, oricum, remunerațiile plătite de SRTV către organismele de gestiune colectivă sunt mult mai mari față de cele pe care le plătesc celelalte posturi de televiziune care obțin venituri numai din publicitate.

3) Incluzând în baza de calcul și alocațiile bugetare, completul de arbitraj a dat dovadă de inconsecvență față de soluția pronunțată în legătură cu stabilirea formei finale a Metodologiei privind remunerația datorată de organismele de televiziune titularilor de drepturi de autor pentru radiodifuzarea operelor scrise și operelor de artă vizuală aflate în gestiunea COPYRO și a VISARTA, metodologie a cărei formă finală a fost stabilită prin

Hotărârea arbitrală nr. 4 din 22 martie 2012 .

Potrivit

Hotărârii nr. 4 din 22 martie 2012 , Corpul de arbitri de pe lângă ORDA a stabilit că: "Baza de calcul a remunerației prevăzute la punctul 5 este constituită din totalitatea veniturilor brute, rezultate din activitatea de radiodifuzare sau totalitatea cheltuielilor ocazionate de utilizare, din care se scad taxa pe valoarea adăugată, taxa locală de publicitate, taxa pentru publicitatea băuturilor alcoolice, precum și alocațiile și subvențiile bugetare."

4) Această inconsecvență este cu atât mai inexplicabilă cu cât 2 din arbitri, respectiv dnii Tanasescu Mihai Alexandru și Gozia Dan Cristian, au făcut parte din ambele comisii de arbitraj care au stabilit forma finală a celor două metodologii sus-citate.

Cei 2 arbitri din corpul de arbitri de pe lângă ORDA care au făcut parte atât din completul care a pronunțat

Hotărârea arbitrală nr. 4 din 22 martie 2012 , cât și din cel care a pronunțat

Hotărârea arbitrală nr. 3 din 15 martie 2012

ce face obiectul prezentului apel trebuiau să asigure consecvența practicii corpului de arbitri prin invocarea acestei practici a corpului de arbitri, cu atât mai mult cu cât, față de obiectul metodologiei și față de similaritatea spețelor, se impunea aplicarea acelorași principii de drept (ambele hotărâri arbitrale vizând drepturi conexe gestionate colectiv facultativ).

5) În practica judecătorească a Curții de Apel s-a stabilit în mod irevocabil că baza de calcul trebuie să fie stabilită în concordanță cu dispozițiile

art. 131^1 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 . Astfel, prin

Decizia nr. 153/A din 12 mai 2011 , pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 10.141/2/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, în baza

Deciziei ORDA nr. 216 din 24 iunie 2011 , instanța a stabilit că: "Cât privește criticile cuprinse la pct. II din motivele de apel formulate de UPFR și la pct. 4 din motivele formulate de CREDIDAM, referitor la includerea sau nu în baza de calcul a alocațiilor bugetare, respectiv a veniturilor societăților terțe realizate în legătură cu activitatea de radiodifuzare a utilizatorului, Curtea reține următoarele: în baza de calcul nu pot fi incluse alocațiile bugetare, întrucât acestea nu pot fi incluse în categoria de venituri prevăzută de lege în

art. 131^1 alin. 2 din Legea nr. 8/1996 , respectiv "veniturile obținute de utilizatori din activitatea în cadrul căreia se utilizează repertoriul". Or, alocațiile bugetare nu sunt venituri obținute din activitatea de radiodifuzare.

Totodată, potrivit

art. 41 și 42 din Legea nr. 41/1994 , alocația bugetară are destinații anume prevăzute de lege, iar din conținutul legii rezultă că alocația bugetară este acordată Societății Române de Radiodifuziune în considerarea faptului că este considerată un obiectiv de interes național și, totodată, îi incumbă anumite obligații (cum ar fi cele prevăzute în art. 7, 9, 16 etc.), obligații care nu incumbă și celorlalte posturi de radiodifuziune și care fac ca activitatea Societății Române de Radiodifuziune să nu poată fi realizată în raport de criterii strict comerciale. Totodată, drepturile producătorilor de fonograme și ale artiștilor interpreți nu vor fi afectate întrucât, pe de o parte, dispozițiile

art. 131 alin. (2) din Legea nr. 8/1996

nu le dau vocația la a obține o remunerație echitabilă calculată în raport cu o bază de calcul în care să fie incluse și alocațiile bugetare, care nu sunt venituri obținute din activitatea în cadrul căreia se utilizează repertoriul, dar, în plus, baza de calcul al remunerațiilor în cazul Societății Române de Radiodifuziune are o componentă care nu se regăsește în baza de calcul a celorlalte posturi de radiodifuziune, respectiv sumele încasate din taxa radio. "6. Procedând astfel, respectiv reglementând pentru ARAIEX o bază de calcul mai largă decât pentru CREDIDAM, care este organul de gestiune colectivă a drepturilor artiștilor din România și care are încheiate convenții bilaterale externe cu organismele similare din Europa și din America, completul de arbitraj creează o situație de concurență neloială între cele două organisme de gestiune colectivă, încurajând astfel retragerea mandatelor acordate către CREDIDAM în favoarea încredințării acestor mandate către ARAIEX."

Demonstrează cu hotărâri judecătorești irevocabile că CREDIDAM a fost obligată prin hotărâre irevocabilă ca remunerația pe care o încasează de la serviciul public de radiodifuziune să nu fie calculată și asupra alocațiilor bugetare ale acestui radiodifuzor. Respectând această hotărâre judecătorească CREDIDAM nu încasează nici de la serviciul public de televiziune, pentru artiștii pe care îi reprezintă, remunerații care să se raporteze și la alocațiile bugetare.

Față de cele arătate mai sus, solicită modificarea punctului 4 alin. 1 din metodologia inclusă în dispozitivul

Hotărârii arbitrale nr. 3 din 15 martie 2012 , care să aibă următorul conținut: "4. Baza de calcul asupra căreia se aplică procentul prevăzut este constituită din veniturile obținute de fiecare utilizator din activitatea de radiodifuzare a repertoriului din domeniul audiovizual. Veniturile sunt constituite din totalitatea veniturilor obținute din activitatea de radiodifuzare în domeniul audiovizual (abonamente, sponsorizări, închirieri spațiu emisii, autorizații de recepție, alte contribuții financiare ori venituri provenite din asocieri sau alte activități corelate cu cea de radiodifuzare) din care se scad alocațiile bugetare, taxele aferente cum ar fi TVA ori alte deduceri fiscale stabilite de lege."

Sintagma "surse financiare care susțin activitatea de radiodifuzare", utilizată de hotărârea arbitrală apelată, este contrară dispozițiilor art. 131 alin. 2, potrivit cărora baza de calcul pentru remunerațiile procentuale în cazul activității de radiodifuzate o constituie veniturile rezultate din activitatea de radiodifuzare. Prin urmare textul trebuie reformulat - nici alocația bugetară și nici alte venituri (chirii, închirieri echipamente, sublicențieri etc. nu sunt obținute din activitatea de radiodifuzare, iar includerea în baza de calcul este contrară dispozițiilor legale, având caracterul unei modificări legislative, și nu al unei norme juridice emise în aplicarea legii.

În concluzie, solicită să se admită cererea de suspendare a executării vremelnice a

Hotărârii arbitrale nr. 3/2012

până la judecarea irevocabilă a prezentului apel, iar, pe fond, să modificați punctul 4 alin. 1 din metodologia stabilită prin

Hotărârea arbitrală nr. 3 din 15 martie 2012 , conform textului de mai sus.

În drept, dispozițiile art. 131 indice 2 alin. (9),

art. 131 indice 1 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 ,

art. 282 și următoarele din Codul de procedură civilă, Legea nr. 41/1994 .

Apelanta Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți - ARAIEX invocă

art. 131 (9) din Legea nr. 8/1996

și arată următoarele:

1. Completul de arbitri desemnat să soluționeze Dosarul nr. 3/2012 ce a avut ca obiect cererea ARAIEX de stabilire a formei finale a Metodologiei privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea prestațiilor artistice din domeniul audiovizual de către organismele de televiziune, admițând excepția inadmisibilității prezentei cereri de arbitraj în raport cu CREDIDAM, instituie un regim discriminator în domeniul gestiunii drepturilor artiștilor interpreți.

Astfel, se observă că metodologiile negociate conform dispozițiilor

Legii nr. 8/1996

sunt un set de norme care reglementează în detaliu relația dintre OGC-urile și utilizatorii dintr-un domeniu, astfel încât aceste reglementări sunt aplicabile unitar acestora, singura eventuală variabilă în acest context putând fi doar valoarea reprezentând remunerație achitată de utilizatori OGC-urilor.

Scopul acestui set de norme care reglementează în detaliu relația dintre OGC-uri și utilizatori constă în protejarea echidistantă a drepturilor aparținând unei categorii de beneficiari protejați de

Legea nr. 8/1996 , astfel încât dacă într-un domeniu funcționează mai multe OGC-uri în paralel nu pot exista concomitent mai multe metodologii care să reglementeze pentru fiecare dintre acestea relația cu o anumită categorie de utilizatori.

În completarea acestor condiții generale de reglementare a unui domeniu, legiuitorul a permis ca fiecare dintre OGC-urile dintr-un domeniu de gestiune să încheie, în afara metodologiei general aplicabile, și protocoale direct cu utilizatorii, prin care să stabilească eventual cote de remunerații diferențiate.

Aceste protocoale sunt însă o modalitate suplimentară, completatoare a cadrului general stabilit de metodologiile ce trebuie să acorde tuturor titularilor de drepturi condiții egale de tratament.

În raport cu această situație, se reține aspectul că și membrii ARAIEX, cu și membrii CREDIDAM, prestează același tip de prestații artistice, astfel încât este evident că modul de stabilire și încasare a remunerațiilor cuvenite acestora nu poate fi diferit de cel stabilit pentru membrii CREDIDAM.

Ca atare, completul de arbitri putea în principiu, motivat de faptul că domeniul este unul de gestiune facultativă conform

art. 123^2 din Legea nr. 8/1996 , să dispună cu privire la inadmisibilitatea stabilirii unui unic colector în acest domeniu, dar nu putea să dispună cu privire la stabilirea unor condiții diferențiate de administrare a drepturilor titularilor, deoarece o astfel de situație de drept instituie un regim discriminator în domeniu.

Față de această situație, vă rugăm să observați că prin hotărârea arbitrală atacată s-a stabilit o metodologie aplicabilă exclusiv unui segment de artiști interpreți, cei membri ai ARAIEX, fapt care conduce, nelegal, la stabilirea unui regim discriminator în acest domeniu.

Pentru acest motiv, vă rugăm să constatați ca nelegală măsura admiterii excepției inadmisibilității invocate în speță de CREDIDAM și să o rețineți cel mult în raport cu cererea de stabilire a unui unic colector în domeniul radiodifuzării prestațiilor artistice din domeniul audiovizual de către organismele de televiziune.

2. Completul de arbitri desemnat să soluționeze Dosarul nr. 3/2012 invocă aspectul că soluția adoptată prin hotărârea contestată este fundamentată pe acordul părților stabilit în cadrul procedurii de negociere a metodologiei, prealabilă procedurii de arbitraj, în condițiile în care această soluție nesocotește total acordul astfel stabilit între părțile din comisia de negociere. Prin hotărârea atacată se reține de către comisia de arbitraj aspectul că, pe parcursul negocierilor, SRTV și ARCA și-au arătat disponibilitatea de a conveni cu ARAIEX asupra unor repere din metodologia aplicabilă în domeniu și anume: cuantumul procentului aplicabil, baza de calcul și ponderarea procentului aplicabil.

Din toată documentația depusă la dosarul de arbitraj se observă că atât propunerea ARAIEX, cât și acordul eventual al utilizatorilor mai sus precizați, care sunt doar o parte dintre utilizatorii desemnați prin

Decizia ORDA nr. 286/2011

să negocieze metodologia în acest (domeniu) au vizat reglementarea unitară a situației drepturilor conexe în acest domeniu.

Este explicit precizat atât în procesele-verbale întocmite la cele două întâlniri de negociere, cât și în întâmpinarea depusă de SRTV în cadrul procedurii de arbitraj aspectul că aceste părți aveau în vedere o eventuală convenție cu privire la aceste repere în condițiile aplicării ideii deja repertoriu gestionat colectiv, deci în raport cu stabilirea unui unic colector în domeniu.

Astfel, în condițiile admiterii de către comisia de arbitraj a excepției inadmisibilității cererii de arbitraj în raport cu repertoriul CREDIDAM, ce a avut ca efect instituirea, pentru prima dată de la apariția

Legii nr. 8/1996 , a principiului conform căruia pentru același domeniu pot exista metodologii diferite aplicabile în raport cu fiecare dintre OGC-urile care activează în acel domeniu, susținerea comisiei de arbitraj referitoare la faptul că soluția sa este bazată pe varianta de metodologie supusă negocierii este eronată.

Metodologia inițial supusă negocierii de către ARAIEX a avut în vedere aplicarea unui procent unic: pentru toate OGC-urile din domeniu stabilit la nivelul de 1,6% din baza de calcul cu luarea în considerare a ponderii de utilizare.

Acest procent putea fi stabilit unitar pentru toate OGC-urile, fiecare dintre acestea urmând să-l colecteze prin aplicarea ponderii de utilizare a propriului repertoriu de către fiecare dintre utilizatori. Pe parcursul negocierilor, ARAIEX a pus în discuția părților prezente și ipoteza reducerii procentului în referință, în condițiile reducerii cheltuielilor de administrare și colectare a acestor remunerații prin stabilirea prin convenția OGC-urilor (dat fiind că domeniul este unul de gestiune facultativă a drepturilor aparținând artiștilor interpreți) a unui unic colector.

SRTV și ARCA au achiesat la această propunere, care avea în vedere o situație de fapt specială, fiind propusă de ARAIEX numai sub condiția obligatorie a stabilirii unui unic colector, motivat de aspectul reducerii costurilor pentru activitatea de colectare. Dat fiind însă că CREDIDAM nu a achiesat la această propunere, în mod greșit completul de arbitraj a concluzionat că părțile au convenit în negociere asupra unor repere din metodologia aplicabilă în domeniu și anume: cuantumul procentului aplicabil, baza de calcul și ponderarea procentului aplicabil, îndepărtând nemotivat precizarea depusă de ARAIEX în cadrul procedurii de arbitraj.

Având în vedere cele expuse și luând în considerare și faptul ca în mod nelegal comisia de arbitraj invocă prevederile

art. 131 din Legea nr. 8/1996

ca instituind obligația supunerii dezbaterilor arbitrajului exclusiv probleme supuse negocierii prealabile în condițiile în care, în realitate, nicio dispoziție din

Legea nr. 8/1996

nu obligă inițiatorul unui cereri de arbitraj de a solicita instanței arbitrale a se pronunța exclusiv pe propuneri de metodologie ce au făcut anterior obiectul fazei prealabile a negocierii, solicită să se admită apelul și să se schimbe în parte

Hotărârea arbitrală nr. 3/2012 , pronunțată de Completul de arbitri ORDA desemnat în Dosarul nr. 3/2012 la data de 15 martie 2012, în sensul admiterii cererii noastre de arbitraj astfel cum a fost precizată.

În drept, dispozițiile

Legii nr. 8/1996 , în principal cele ale art. 131 alin. (9) și pe cele ale Codului de procedură civilă.

Apelanta S.C. Antena TV Group - S.A. invocă

art. 131^2 alin. (9) din Legea nr. 8/1996

și solicită schimbarea în parte a hotărârii arbitrate în sensul eliminării din cadrul dispozitivului acesteia a obligației sale de achitare a onorariului. Arată următoarele:

În fapt, prin

Hotărârea arbitrală nr. 3 din 15 martie 2012 , Completul de arbitraj de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a stabilit forma finală a Metodologiei privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea prestațiilor artistice din domeniul audiovizual de către organismele de televiziune, aflate în gestiunea ARAIEX.

Hotărârea arbitrală apelată prevede în sarcina subscrisei obligații de plată a unor cheltuieli reprezentând onorarii de arbitri.

Arată că părțile ce nu au dorit să achite onorariul de arbitri nu pot fi obligate la achitarea acestuia.

Potrivit

art. 131^2 alin. (6) din Legea nr. 8/1996 , părțile aflate în arbitraj contribuie în mod egal la plata onorariului arbitrilor, iar neîndeplinirea acestei obligații are ca sancțiune decăderea părții care nu a achitat onorariul din dreptul de a propune probe și de a formula concluzii pe perioada arbitrajului.

Deși prin hotărârea arbitrală s-a arătat că aceste părți sunt obligate în solidar la plata cheltuielilor arbitrale, fără să se arate ce reprezintă aceste cheltuieli, este evident că sumele în cauză se referă la cotele datorate de părți drept onorariu arbitral, evidență care se impune având în vedere următoarele:

Singurele cheltuieli avansate de părți și probate în fața completului sunt cele apărute cu ocazia achitării onorariilor arbitrale;

i) Nu pot fi considerate drept cheltuieli arbitrale sumele datorate de partea care a căzut în pretenții, întrucât completul arbitral a obligat o serie de utilizatori la plata unor sume de bani către SRTV (de asemenea utilizator). Având în vedere că părțile arbitrajului au fost organismele de gestiune colectivă (pe de o parte) și utilizatorii (pe de altă parte), este imposibil ca unii utilizatori să fi căzut în pretenții și alții nu.

îi) Potrivit pct. 4 din hotărâre, onorariile arbitrilor au fost stabilite, în solidar, pentru subscrisa, S.C. Antena Tv Group - S.A., A.R.C.A., S.C. SBS Broadcasting Media - S.R.L. și S.C. PRO TV - S.A. la plata către SRTV a cheltuielilor arbitrale avansate de către aceasta, în sumă de 5.625 lei; a obligat ARAIEX la plata către CREDIDAM a cheltuielilor arbitrale, în sumă de 9.375 lei, a obligat Antena Tv Group - S.A., ARCA, Prima TV și S.C. PRO TV - S.A., în solidar, să achite către CREDIDAM cheltuielile arbitrale avansate de către aceasta, în sumă de 4.687,5 lei și a obligat subscrisa, Antena Tv Group - S.A., A.R.C.A, Prima TV și S.C. PRO TV - S.A., în solidar, să achite către ARAIEX cheltuielile arbitrale avansate de către aceasta, în sumă de 4.687,5 lei.

În acest mod, completul arbitral, deși a decăzut părțile din drepturile ce le reveneau pentru neplata cotei de onorariu, a și obligat părțile să plătească această cotă de onorariu.

Cele două sancțiuni se exclud reciproc, întrucât părțile ce nu au plătit onorariul datorat au ales această modalitate întrucât nu au dorit să participe activ la dezbaterile acestui litigiu arbitral. Obligarea acestor părți la plata cotei de onorariu contravine dispozițiilor

art. 131^2 alin. (6) teza a II-a din Legea nr. 8/1996 , care prevede că părțile pot alege să nu plătească onorariul arbitral, însă această atitudine atrage decăderea lor din dreptul de a propune probe și formula concluzii.

Dispozițiile cuprinse în

Legea nr. 8/1996

reprezintă norma specială față de dispozițiile cuprinse în art. 359^1 din Codul de procedură civilă, astfel că aceste dispoziții se aplică cu prioritate. În acest sens arătăm că art. 359^1 din Codul de procedură civilă poate fi aplicat numai cu respectarea art. 358 din același act normativ care prevede, sub sancțiunea nulității absolute, că procedura arbitrală trebuie să respecte principiul contradictorialității și principiul egalității armelor.

Aceste două principii au fost încălcate în ceea ce privește părțile ce nu au achitat onorariul arbitral, astfel că arbitrii, invocând și aplicând art. 359^1 din Codul de procedură civilă, recunosc implicit că nu au respectat principiile fundamentale ale procedurii arbitrale prevăzute de art. 358, cu implicația atragerii nulității absolute a hotărârii arbitrale.

În mod evident, hotărârea arbitrală apelată nu este lovită de nulitate absolută întrucât prioritate are norma specială [ art. 131^2 alin. (6) din Legea nr. 8/1996 ] care prevede sancțiunea pentru neplata onorariului, respectiv decăderea din dreptul de a propune probe și formula concluzii.

Însă această sancțiune este singura aplicabilă părții ce nu achită onorariul arbitral, astfel că obligarea părții la plata cotei de onorariu excedează cadrului legal, fiind astfel vădit nelegală și neîntemeiată, urmând ca obligația instituită în sarcina părților ce nu au plătit onorariul să fie înlăturată de instanța de apel.

Pentru toate considerentele prezentate mai sus, solicită să se admită cererea de aderare la apelul SRTV, astfel cum a fost formulată.

În drept, dispozițiile

art. 131^1 și următoarele din Legea nr. 8/1996 , art. 293, art. 358, art. 359^1 și următoarele din Codul de procedură civilă.

Apelanta Asociația Română pentru Comunicări Audiovizuale - ARCA, în apelul său, solicită schimbarea în parte a hotărârii arbitrale prin care s-a stabilit forma finală a Metodologiei privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți reprezentați de ARAIEX pentru radiodifuzarea prestațiilor artistice din domeniul audiovizual de către organismele de televiziune, în sensul desființării dispozițiilor privind cheltuielile de arbitraj.

Arată următoarele:

În mod nelegal și neîntemeiat, utilizatorii S.C. Pro TV - S.A., S.C. Antena TV Group - S.A., S.C. SBS Broadcasting Media - S.R.L. și Asociația Română pentru Comunicări Audiovizuale (ARCA) au fost obligate la plata cheltuielilor arbitrale către ARAIEX, Visarta și Societatea Română de Televiziune (SRTV).

I. Părțile ce nu au dorit să achite onorariul de arbitri nu pot fi obligate la achitarea acestuia.

Potrivit

art. 131^2 alin. (6) din Legea nr. 8/1996 , părțile aflate în arbitraj contribuie în mod egal la plata onorariului arbitrilor, iar neîndeplinirea acestei obligații are ca sancțiune decăderea părții care nu a achitat onorariul din dreptul de a propune probe și de a formula concluzii pe perioada arbitrajului.

Hotărârea arbitrală apelată prevede, pe de o parte, că prin încheierea din 28 februarie 2012 completul arbitral a dispus decăderea din dreptul de a propune probe și de a formula concluzii a părților ce nu au achitat cota de onorariu ce le-a fost stabilită (printre care și subscrisa), iar, pe de altă parte, prin dispozitivul hotărârii arbitrale s-a prevăzut că părțile ce nu au achitat onorariul de arbitru au obligația de a achita cota de onorariu datorată către părțile ce au plătit acest onorariu.

Deși prin hotărârea arbitrală s-a arătat că aceste părți sunt obligate în solidar la plata cheltuielilor arbitrale, fără să se arate ce reprezintă aceste cheltuieli, este evident că sumele în cauză se referă la cotele datorate de părți drept onorariu arbitraj, evidență care se impune având în vedere următoarele constatări: singurele cheltuieli avansate de părți și probate în fața completului sunt cele apărute cu ocazia achitării onorariilor arbitrale; nu pot fi considerate drept cheltuieli arbitrale sumele datorate de partea care a căzut în pretenții, întrucât completul arbitral a obligat o serie de utilizatori la plata unor sume de bani către SRTV (de asemenea utilizator). Având în vedere că părțile arbitrajului au fost organismele de gestiune colectivă (pe de o parte) și utilizatorii (pe de altă parte), este imposibil ca unii utilizatori să fi căzut în pretenții și alții nu; onorariile stabilite de către arbitri au fost de 7.500 lei pentru fiecare arbitru, rezultând un total de 37.500 lei reprezentând întreg onorariul arbitral. Deoarece sunt două părți, rezultă că utilizatorii aveau de achitat împreună 18.750 lei, deci fiecare utilizator trebuia să achite 3.750 lei. Cele patru părți din litigiul arbitral ce nu au achitat cota de onorariu (S.C. Pro TV - S.A., S.C. Antena TV Group - S.A., S.C. SBS Broadcasting Media - S.R.L. și Asociația Română pentru Comunicații Audiovizuale) datorau împreună 15.000 lei. Se poate observa că însumând sumele la plata cărora completul arbitral a obligat aceste părți (5.625 lei către SRTV, 4.687,50 lei către Visarta și 4.687,50 lei către ARAIEX) rezultă aceeași sumă.

În acest mod, completul arbitral, deși a decăzut părțile din drepturile ce le reveneau pentru neplata cotei de onorariu, a și obligat părțile să plătească această cotă de onorariu.

Cele două sancțiuni se exclud reciproc, întrucât părțile ce nu au plătit onorariul datorat au ales această modalitate întrucât nu au dorit să participe activ la dezbaterile acestui litigiu arbitral. Obligarea acestor părți la plata cotei de onorariu contravine dispozițiilor

art. 131^2 alin. (6) teza a doua din Legea nr. 8/1996 , care prevede că părțile pot alege să nu plătească onorariul arbitral, însă această atitudine atrage decăderea lor din dreptul de a propune probe și formula concluzii.

Dispozițiile cuprinse în

Legea nr. 8/1996

reprezintă normă specială față de dispozițiile cuprinse în art. 359^1 din Codul de procedură civilă, astfel că aceste dispoziții se aplică cu prioritate. În acest sens arătăm că art. 359^1 din Codul de procedură civilă poate fi aplicat numai cu respectarea art. 358 din același act normativ care prevede, sub sancțiunea nulității absolute, că procedura arbitrală trebuie să respecte principiul contradictorialității și principiul egalității armelor.

Aceste două principii au fost încălcate în ceea ce privește părțile ce nu au achitat onorariul arbitral, astfel că arbitrii, invocând și aplicând art. 359^1 din Codul de procedură civilă, recunosc implicit că nu au respectat principiile fundamentale ale procedurii arbitrale prevăzute de art. 358, cu implicația atragerii nulității absolute a hotărârii arbitrale.

În mod evident, hotărârea arbitrală apelată nu este lovită de nulitate absolută întrucât prioritate are norma specială [ art. 131^2 alin. (6) din Legea nr. 8/1996 ] care prevede sancțiunea pentru neplata onorariului, respectiv decăderea din dreptul de a propune probe și formula concluzii.

Însă această sancțiune este singura sancțiune aplicabilă părții ce nu achită onorariul arbitral, astfel că obligarea părții la plata cotei de onorariu excedează cadrului legal, fiind astfel vădit nelegală și neîntemeiată, urmând ca obligația instituită în sarcina părților ce nu au plătit onorariul să fie înlăturată de instanța de apel.

Pentru toate considerentele prezentate mai sus, apelanta ARCA solicită să se admită apelul său astfel cum a fost formulat.

În drept,

art. 131^1 și următoarele din Legea nr. 8/1996 , art. 282, art. 358, art. 359^1 și următoarele din Codul de procedură civilă.

Apelantul CREDIDAM - Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor, în apelul său, solicită:

- să se desființeze Procesul-verbal privind constituirea Completului arbitral din data de 24 ianuarie 2012, ora 12, și încheierile de ședință din data de 27 ianuarie 2012, ora 11, din 1 februarie 2012, ora 12,30, din 3 februarie 2012, ora 13,30, din 9 februarie 2012, ora 12, și din 22 februarie 2012, ora 13, și, în consecință, să se constate nulitatea absolută a

Hotărârii arbitrale nr. 3 din data de 15 martie 2012 , pronunțată ulterior;

- să se desființeze

Hotărârea arbitrală nr. 3 din data de 15 martie 2012

și încheierea de ședință din data de 2 martie 2012 ce face parte integrantă din hotărâre și să trimiteți cauza spre negociere/arbitraj, având în vedere prevederile art. 131^1 alin. (2) și ale

art. 131^1 alin. (8) din Legea nr. 8/1996 , în raport cu care metodologiile publicate în Monitorul Oficial al României sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat, în condițiile în care Legea impune să fie respectate de către ARAIEX criteriile prevăzute de

art. 131^1 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 ;

- în subsidiar, să se modifice în tot

Hotărârea arbitrală nr. 3 din data de 15 martie 2012

și pe fond să admiteți metodologia propusă de CREDIDAM, ca organism de gestiune colectivă reprezentativ, potrivit

art. 133 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996

și înțelegerii cu utilizatorii, având în vedere prevederile art. 131^1 alin. (2) și ale art. 131^1 alin. (8) din Lege, în raport cu care metodologiile publicate în Monitorul Oficial al României sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat.

Arată următoarele:

1. Precizări prealabile relevante pentru corecta soluționare a cauzei

Prin

Decizia ORDA nr. 286/2011

s-a constituit Comisia pentru elaborarea Metodologiei privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea prestațiilor artistice din domeniul audiovizual de către organismele de televiziune. Membrii acestei comisii au fost, pe de o parte, organismele de gestiune colectivă CREDIDAM și ARAIEX, iar pe de cealaltă parte, utilizatorii Societatea Română de Televiziune TSC Pro TV - S.A., S.C. Antena TV Group - S.A., S.C. SBS Broadcasting Media - S.R.L., precum și structura asociativă a utilizatorilor Asociația Română de Comunicații Audiovizuale (ARCA).

Negocierile dintre părți au fost consemnate în procesele-verbale din 9 decembrie 2011 (doar CREDIDAM și utilizatorii), 20 decembrie 2011, 21 decembrie 2011 și 17 ianuarie 2012 (doar CREDIDAM și utilizatorii, ARAIEX nu a dat curs invitației).

Astfel cum reiese din aceste procese-verbale, utilizatorii, precum și organismul de gestiune colectivă CREDIDAM au dorit elaborarea unei metodologii care să fie rezultatul înțelegerii dintre părți, purtând în acest sens negocieri reale cu privire la conținutul acestei metodologii. Singura parte care a considerat această etapă ca fiind pur formală a fost organismul de gestiune colectivă ARAIEX, care nu a dorit niciun moment să negocieze ținând cont de criteriile impuse de

Legea nr. 8/1996 , prin art. 131^1 alin. (1). Astfel, organismul de gestiune colectivă a refuzat să depună repertoriul gestionat (în negocieri și în arbitraj), deși utilizatorii au solicitat, iar ARAIEX a fost de acord să pună la dispoziția acestora repertoriul gestionat (după cum reiese din procesul-verbal încheiat în data de 20 decembrie 2011). Deși prin procesul-verbal din data de 20 decembrie 2011 ARAIEX s-a obligat față de părțile la negociere să pună la dispoziția utilizatorilor practica europeană în domeniu, a refuzat ulterior, în mod nejustificat, să îndeplinească obligația asumată. În conformitate cu prevederile art. 131^1 alin. (1) din Lege, nu puteau avea loc negocieri reale, atât timp cât repertoriul gestionat de una din părți și practica europeană în domeniu nu au fost puse la dispoziția Comisiei de elaborare a metodologiei. În consecință, în mod evident, declanșarea procedurii de negociere a fost făcută de către ARAIEX în mod pur formal, exclusiv în scopul de a determina pronunțarea unei hotărâri arbitrale, care, potrivit Legii, urmează să se publice în Monitorul Oficial al României și să producă efecte de opozabilitate, dar și de relativitate, față de toți utilizatorii din domeniul pentru care s-a negociat [art. 131^2 alin. (2) și

art. 131^2 alin. (8) din Legea nr. 8/1996 ]. Având în vedere efectele juridice produse de publicarea metodologiei, respectiv a hotărârii arbitrale privind metodologia în Monitorul Oficial al României, nu este de conceput că legea ar permite ca procedura de negociere să fie o simplă formalitate, lipsită de orice conținut.

În speță, în condițiile în care, din cauza comportamentului abuziv al ARAIEX, nu s-au îndeplinit cerințele impuse de art. 131^1 alin. (1), astfel că nu a existat în niciun moment posibilitatea încheierii unui protocol al părților cu privire la metodologie, procedura arbitrală declanșată în condițiile provocării eșecului procedurii de negociere este abuzivă și încalcă prevederi obligatorii ale Legii. Este relevant pentru reaua-credință a ARAIEX, în conivență cu ORDA, faptul că, deși utilizatorii au propus termenul de 11 ianuarie 2012 pentru continuarea negocierilor, considerând că se poate ajunge la o înțelegere, ARAIEX nu și-a îndeplinit obligațiile asumate față de părțile la negociere și a depus la ORDA cererea pentru inițierea procedurii arbitrale.

Prin actul administrativ 274 din 13 ianuarie 2012, ORDA a dat curs cererii ARAIEX și a dispus începerea procedurii de arbitraj, convocând părțile Comisiei de elaborare a metodologiei la tragerea la sorți a completului arbitral. Declanșarea procedurii arbitrale s-a făcut în condițiile în care ORDA nu a verificat îndeplinirea cerințelor stabilite prin

Legea nr. 8/1996 , art. 131^1 alin. (1), privind criteriile care trebuie să stea la baza oricărei negocieri și hotărâri arbitrale. S-a săvârșit astfel un grav abuz, care a condus la pronunțarea unei hotărâri arbitrale privind forma definitivă a metodologiilor, publicată în Monitorul Oficial, aptă, potrivit

art. 131^2 alin. (2) și (8) din Legea nr. 8/1996 , să distorsioneze buna funcționare a gestiunii colective facultative prin aceea că este opozabilă și obligatorie față de toți utilizatorii din domeniul pentru care s-a negociat.

Cu privire la abuzul de drept săvârșit de organismul de gestiune colectivă ARAIEX, cererea organismului de gestiune colectivă ARAIEX de inițiere a procedurii arbitrale reprezintă un veritabil abuz de drept deoarece organismul de gestiune colectivă ARAIEX deturnează acest drept de la finalitatea urmărită de legiuitor, având reprezentarea că va ajunge să impună, prin hotărâre arbitrală, un procent mult mai mic decât cel existent timp de 15 ani de negocieri cu utilizatorii, contrar drepturilor patrimoniale și intereselor legitime ale titularilor drepturilor gestionate colectiv. Or, potrivit

art. 134 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 , exercitarea gestiunii colective încredințate prin contractul de mandat nu poate restrânge în niciun fel drepturile patrimoniale ale titularilor. Este relevantă împrejurarea că negocierile formal declanșate de ARAIEX au rămas fără rezultat exclusiv din cauza atitudinii sale de rea-credință.

III. Privitor la nulitatea absolută a hotărârii arbitrale

III. 1. Nulitatea absolută a procesului-verbal încheiat la data de 16 ianuarie 2012, invocată și la primul termen de arbitraj, respectiv încheierea din data de 9 februarie 2012. La data de 16 ianuarie 2012 au fost convocați de către ORDA pentru tragerea la sorți a arbitrilor în vederea stabilirii Metodologiei privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea prestațiilor artistice din domeniul audiovizual de către organismele de televiziune. La acea dată, au solicitat domnului director general Robert Bucur verificarea bilelor, înainte de tragerea la sorți. Deși procesul-verbal s-a încheiat în prezența reprezentanților membrilor Comisiei pentru elaborarea metodologiei, susținerile și obiecțiunile acestora cu privire la tragerea la sorți a arbitrilor nu au fost consemnate. Deoarece susținerile părților prezente la încheierea procesului-verbal contestat nu au fost consemnate, s-au încălcat dreptul părților la apărare, precum și principiul contradictorialității. Se poate constata că procesul-verbal nu poartă semnătura niciuneia dintre părțile participante (acestora li s-a dat spre semnare doar o listă de prezență conform procesului-verbal în cauză, precum și procesului-verbal încheiat la data de 12 ianuarie 2012).

III. 2. Hotărârea arbitrală s-a dat cu neobservarea formelor legale de procedură:

Potrivit Procesului-verbal privind constituirea Completului de arbitraj din data de 24 ianuarie 2012, ora 12, se poate constata că nu toate părțile au fost prezente, astfel că despre termenul acordat, respectiv 27 ianuarie 2012, ora 11, precum și despre onorariul ce trebuie achitat au știut doar părțile prezente. La data de 27 ianuarie 2012, potrivit încheierii, au fost prezente CREDIDAM, ARAIEX, SRTV și PRO TV. Deși completul nu era legal constituit, deși onorariul nu fusese achitat decât de CREDIDAM, ARAIEX și SRTV, în cuantumul rezultat în urma calculului matematic raportat la prevederile

art. 131^2 alin. (6) din Legea nr. 8/1996 , completul arbitral a acordat termen la data de 1 februarie 2012, ora 12. Nici de această dată nu au fost toate părțile prezente. Cu toate acestea, potrivit încheierii de ședință din data de 1 februarie 2012, ora 12,30, deși părților care nu au fost prezente (nu există la dosar nicio dovadă în acest sens) nu li s-au adus la cunoștință termenele, ora și cuantumul onorariului ce trebuia achitat (echivalentul taxei de timbru), au fost vătămate în drepturile lor, fiind decăzute din dreptul de a propune probe și de a formula concluzii. Mai mult, Completul arbitral a luat această hotărâre la o dată la care nu era primul termen de arbitraj. La data de 1 februarie 2012 Completul arbitral a pus în vedere SRTV ca până la data de 3 februarie 2012 să achite diferența de onorariu în sumă de 15.000 lei datorată de ceilalți utilizatori, urmând ca în cuprinsul hotărârii arbitrale ce va fi pronunțată Completul arbitral să determine explicit modalitatea prin care SRTV va fi dezdăunată (ceea ce, în opinia noastră, echivalează cu o antepronunțare). La data de 3 februarie 2012, ora 13, întrucât SRTV nu a achitat onorariul așa cum s-a consemnat în încheierea din data de 1 februarie 2012, Completul arbitral a pus în vedere CREDIDAM și ARAIEX să plătească, în cote egale, partea de onorariu rămasă neachitată, în cuantum de 9.375 lei. Potrivit

Deciziei ORDA nr. 270 din 6 septembrie 2010

privind aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea Completului de arbitri de pe lângă ORDA, respectiv art. 8 din Regulament, alin. 1: "Oficiul Român pentru Drepturile de Autor asigură activitatea de secretariat a corpului de arbitri, scop în care îndeplinește următoarele atribuții: [...] h) informează părțile în scris cu privire la termenul de arbitraj, iar pentru termenele următoare doar părțile care nu au fost prezente la dezbateri."

Constatăm că, pe parcursul arbitrajului, admiterea excepției (de a fi decăzute din dreptul de a propune probe și de a depune concluzii) privind părțile care nu au achitat onorariul arbitral s-a făcut prematur și cu încălcarea regulilor elementare de procedură și a

Deciziei ORDA nr. 270 din 6 septembrie 2010 , în sensul de a fi citate cu privire la termen, oră și cuantumul onorariului ce trebuia achitat, pricinuind părților respective, dar și CREDIDAM prin obligarea la plata suplimentară a onorariului arbitral, neachitat de părțile implicate în arbitraj din necunoștință, o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea hotărârii arbitrale. Cu privire la prejudiciul suferit, cităm practica unitară în sensul că: "Curtea constată că și condiția de pagubă iminentă este întrunită, aceasta constând în costurile mari pe care le implică parcurgerea procedurii, într-un interval relativ scurt, conform dispozițiilor

Legii nr. 8/1996 , respectiv onorariile pentru ipoteza inițierii procedurii de arbitraj, dar și noile tarife rezultând din procesul de negociere" [...] "Susținerea pârâtului ORDA în sensul că plata onorariilor nu se poate constitui în prejudiciu este neîntemeiată. Curtea va înlătura susținerea pârâtului ORDA în sensul că singurii prejudiciați sunt titularii de drepturi care nu își vor încasa remunerațiile ce li se cuvin datorită inexistenței cadrului legal care să le permită acest lucru în mod concret, întrucât, potrivit

art. 131 ind. 3 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 , până la publicarea noilor metodologii rămân valabile vechile metodologii" (Sentința civilă nr. 7.106, dată de Curtea de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal). Plata onorariului constituie un prejudiciu având în vedere că această procedură de negociere a fost impusă CREDIDAM (a se vedea în acest sens și Sentința civilă nr. 5.562 din 3 octombrie 2011 a Curții de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal pronunțată în Dosarul nr. 7.689/2/2011).

3. Așa cum se poate observa din conținutul Procesului-verbal privind constituirea Completului arbitral din data de 24 ianuarie 2012, ora 12, domnul avocat Florin Știolică a fost desemnat în unanimitate președintele completului.

Fără a exista o altă mențiune în acest sens în vreuna dintre încheierile existente la dosarul cauzei, după ce ne-a fost comunicată

Hotărârea arbitrală nr. 3 din 15 martie 2012

și încheierea din data de 2 martie 2012 când au avut loc dezbaterile (adică după ce a rămas în pronunțare), am constatat că în calitate de președinte al Completului arbitral semnează doamna avocat Manolache Onofrei Tatiana.

Au fost încălcate astfel

art. 7 pct. 5 și 6 din Decizia ORDA nr. 270 din 6 septembrie 2010 , privind aprobarea Regulamentului.

4. Încheierile pronunțate de Completul arbitral la data de 1 februarie 2012, ora 12,30 și la data de 3 februarie 2012, ora 13, sunt nelegale, fiind încălcate dispozițiile legale imperative privitoare la citarea părților (art. 85, 89 și 107 din Codul de procedură civilă, dar și Regulamentul), principiile contradictorialității, oralității și disponibilității procesului civil (art. 127, art. 145-147 din Codul de procedură civilă), precum și dreptul la apărare și la un proces echitabil (art. 21 din Constituția României, art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului).

Prin încheierea din 1 februarie 2012, Completul arbitral, din oficiu a ridicat excepția "trasă" din dispozițiile

art. 131 alin. (6) teza finală din Legea nr. 8/1996

și a admis excepția în raport cu toate părțile care nu au achitat onorariul arbitral, respectiv ARCA, Prima TV, Pro Tv și Antena 1, deși părțile care nu au fost prezente la termenul din data de 27 ianuarie 2012, respectiv ARCA, Prima TV și Antena 1, nu au fost citate cu privire la termen, oră și cuantumul onorariului ce ar fi trebuit achitat.

Obligarea părților prezente la arbitraj la plata diferenței de onorariu neachitat de părțile care nu au fost prezente și nici nu au fost citate în acest sens, consemnate în încheierile din data de 1 februarie 2012 și 3 februarie 2012, încalcă, fără putință de tăgadă, dispozițiile

Deciziei ORDA nr. 270 din 6 septembrie 2010

privind Regulamentul. Potrivit art. 7 pct. 9 din Regulament, cităm: "neplata onorariului nu împiedică desfășurarea arbitrajului și atrage decăderea părții din dreptul de a propune probe și a formula concluzii, pe orice cale, pe durata arbitrajului." Se poate observa că nu există temei de drept pentru obligarea părților prezente, respectiv SRTV și CREDIDAM, la plata diferenței de onorariu neachitate fie voit, fie din neștiință de o altă parte, ceea ce, în opinia Curții de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reprezintă o pagubă iminentă când aceste onorarii arbitrale sunt impuse.

III.5. Încheierea pronunțată de Completul arbitral la data de 9 februarie 2012, ora 12,00 prin care a fost respinsă excepția prematurității este netemeinică și nelegală.

Pornind de la dispozițiile

art. 131 din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe (denumită în continuare lege), care prevede un termen relativ de 30 de zile calendaristice de la data constituirii comisiei, în vederea negocierii metodologiilor, ținând cont de faptul că legea nu prevede o sancțiune dacă termenul de 30 de zile este depășit, dată fiind perioada sărbătorilor de iarnă, în vederea stabilirii unei metodologii agreate de părți pentru categorii de drepturi prevăzute de art. 123 (drepturi care pot fi gestionate colectiv), în urma unor negocieri reale, cu respectarea intereselor legitime ale membrilor pe care îi reprezintă (peste 11.000 membri direcți români și străini și în jur de 1.000.000 de artiști străini reprezentați prin acordurile bilaterale încheiate cu cele 29 de organisme de gestiune colectivă), la data depunerii cererii de arbitraj de către ARAIEX, CREDIDAM se afla în pline negocieri cu utilizatorii, prin acordul de voință al părților. În acest sens stau dovadă procesele-verbale încheiate la masa de negocieri.

Cu rea-credință, la data de 11 ianuarie 2012, ARAIEX a depus cerere de arbitraj. Pentru a putea pronunța o metodologie în raport cu dispozițiile legii, trebuie supus arbitrajului, act subsecvent negocierii (dacă cele două părți aflate în negociere nu au putut conveni o formă unică), un proiect de metodologie care să privească punctul de vedere al celor două organisme de gestiune colectivă, deoarece metodologia trebuie să stabilească drepturile tuturor titularilor de drepturi din domeniul respectiv, adică drepturile artiștilor interpreți sau executanți reprezentați de cele două organisme de gestiune colectivă.

În realitate, negocierea/arbitrajul se referă exclusiv la propunerea de metodologie formulată de ARAIEX pentru cei cca 200 de artiști pe care îi reprezintă, cu încălcarea drepturilor celor reprezentați de CREDIDAM, deși CREDIDAM a respectat dispozițiile legale și a depus toate diligențele.

Politica ARAIEX de a micșora procentul datorat artiștilor interpreți sau executanți cu 0,4% față de cel actual (de la 1,2% ponderat, cât este în acest moment în piață, la 0,8% ponderat), cu scopul vădit de a determina utilizatorii să treacă peste etapa negocierii foarte repede, dată fiind oferta tentantă a ARAIEX de micșorare neîntemeiată a procentului, nu putea fi însușită de CREDIDAM, care consideră că organismele de gestiune colectivă au obligația de a face toate diligențele în vederea ducerii la îndeplinire a contractului de mandat în cele mai bune condiții pentru cei care ne-au acordat acest mandat și, implicit, de creștere a remunerației.

Excepția prematurității prezentului arbitraj, în raport cu dispozițiile art. 131^2 alin. (3) lit. a), care prevede, cităm: "entitățile care alcătuiesc o parte ce urmează să participe la negocieri nu au putut conveni asupra punctului de vedere comun ce trebuie prezentat celeilalte părți".

Se poate observa din petitul cererii că, deși sunt invocate prevederile art. 123^2 din lege, singura cerere avută în vedere la emiterea

Deciziei ORDA nr. 286/2011

este cererea ARAIEX din 7 noiembrie 2011.

Față de toate acestea, constatăm că metodologia anexată

Deciziei nr. 286/2011

reprezintă doar punctul de vedere al ARAIEX, neexistând un punct de vedere comun care să fie prezentat utilizatorilor. Față de această situație se impune respingerea cererii de arbitraj ca fiind prematur introdusă, până când părțile stabilesc de comun acord (sau în urma unui alt arbitraj) metodologia comună ce trebuie prezentată celeilalte părți, respectiv utilizatorilor.

Faptul că metodologia supusă arbitrajului reprezintă doar punctul de vedere al ARAIEX este dovedit de toate adresele ce reprezintă corespondența dintre CREDIDAM și ORDA ( Decizia ORDA nr. 229/2011 , Adresa ORDA nr. 11.128 din 12 septembrie 2011, Cererea CREDIDAM înregistrată la ORDA cu nr. 11.273 din 5 septembrie 2011, Adresa ORDA nr. 11.273 din 13 septembrie 2011, Adresa CREDIDAM nr. 17.996 din 20 septembrie 2011, Adresa ORDA nr. 11.656 din 23 septembrie 2011, Adresa ORDA nr. 12.633 din 11 octombrie 2011, Adresa ORDA nr. 12.948 din 19 octombrie 2011, Adresa CREDIDAM nr. 19.675 din 19 octombrie 2011, Adresa ORDA nr. 12.958 din 24 octombrie 2011, Adresa ORDA nr. 13.894 din 11 noiembrie 2011, Adresa CREDIDAM nr. 21.579 din 22 noiembrie 2011), dar și de recunoașterea expresă a ARAIEX din cererea de inițiere a procedurii de negociere, neidentificată cu număr și dată, a cererii de arbitraj înregistrată la ORDA sub nr. 274 din 11 ianuarie 2012 și a Cererii completatoare a cererii de arbitraj nr. 302 din 27 ianuarie 2012.

PRO TV și SRTV au pus concluzii de admitere a excepției. Față de excepția invocată de CREDIDAM și de cererea formulată în fața completului arbitral de stabilire a formei comune a metodologiei ce urma a fi prezentată utilizatorilor se impunea soluția legală de respingere ca prematur introdusă a cererii de arbitraj formulate de ARAIEX și continuarea procedurii de stabilire a unui punct de vedere comun.

IV. Privitor la desființarea

Hotărârii arbitrale nr. 3 din data de 15 martie 2012 , precum și a încheierii de ședință din data de 2 martie 2012 ce face parte integrantă din hotărâre și trimiterea spre negociere/arbitraj

Potrivit prevederilor

art. 131^2 alin. (2) și (8) din Legea nr. 8/1996 , metodologiile publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat.

Sunt contrare prevederilor imperative ale Legii dezlegările Hotărârii arbitrale potrivit cărora efectele prezentei hotărâri arbitrale urmează a se produce numai cu privire la raporturile dintre ARAIEX și utilizatori, în considerarea cărora s-a dat curs unei cereri formulate de ARAIEX în condițiile nerespectării dispozițiilor legale privind criteriile de negociere a metodologiilor.

A) Excepția inadmisibilității cererii de arbitraj ARAIEX

Sunt incidente următoarele prevederi ale

Legii nr. 8/1996 :

- art. 123^2 alin. (2): "Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1) organismele de gestiune colectivă îi reprezintă numai pe titularii de drepturi care le-au acordat mandat și elaborează metodologii, în limita repertoriului gestionat, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 130 alin. (1) lit. a), sau negociază direct cu utilizatorii contractele de licență"; - art. 130 alin. (1) lit. b): "Organismele de gestiune colectivă au următoarele obligații: [...] b) să elaboreze metodologii pentru domeniile lor de activitate, cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite, ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plății acestor drepturi, în cazul acelor opere al căror mod de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de către titularii de drepturi.";

- art. 131^3: "(1) Organismele de gestiune colectivă sau, după caz, structurile asociative ale utilizatorilor, utilizatorii majori, societățile publice de radiodifuziune sau de televiziune pot formula o nouă cerere de inițiere a procedurilor de negociere a tarifelor și metodologiilor numai după 3 ani de la data publicării lor în formă definitivă în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) În cazul negocierilor prevăzute de art. 107 alin. (4), oricare dintre părți poate formula o nouă cerere de inițiere a procedurilor de negociere a metodologiilor numai după 2 ani de la data publicării acestora în formă definitivă în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Până la publicarea noilor metodologii rămân valabile vechile metodologii."

La data de 5 septembrie 2011 CREDIDAM a depus Cererea nr. 17.338 din 2 septembrie 2011 de inițiere a negocierii metodologiei privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea prestațiilor artistice din domeniul audiovizual de către organismele de televiziune, însoțită de propunerea de metodologie.

ORDA nu a dat curs acestei cereri. Au fost încălcate dispozițiile art. 133 alin. (1), raportat la dispozițiile

art. 131^2 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 8/1996 .

La data de 11 noiembrie 2011, prin Adresa nr. 13.894, ORDA a comunicat CREDIDAM faptul că Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți (ARAIEX) a depus cerere de inițiere a metodologiilor în discuție.

În cazul gestiunii colective facultative, CREDIDAM poate face parte din Comisia de negociere/arbitraj numai în situația în care comisia ar fi fost constituită și în urma cererii de inițiere formulate de CREDIDAM ca urmare a

Deciziei ORDA nr. 229/2011 , raportat la dispozițiile art. 131^2 alin. (3) lit. a), care prevede, cităm: "entitățile care alcătuiesc o parte ce urmează să participe la negocieri nu au putut conveni asupra punctului de vedere comun ce trebuie prezentat celeilalte părți".

Se poate observa din petitul cererii că, deși sunt invocate prevederile art. 123^2 din lege, singura cerere avută în vedere la emiterea

Deciziei ORDA nr. 286/2011

este cererea ARAIEX din 7 noiembrie 2011.

CREDIDAM este pus în imposibilitate de a reprezenta interesele legitime ale artiștilor români și străini care au acordat mandat, având în vedere că în negociere/arbitraj lipsește documentul esențial - cererea CREDIDAM și proiectul de metodologie propus a fi negociat sau punctul de vedere comun al celor două organisme de gestiune colectivă - față de care nici negocierea și nici arbitrajul nu se pot desfășura decât cu încălcarea dreptului conferit de lege, pentru toți artiștii români și străini reprezentați de CREDIDAM.

La data de 27 ianuarie 2012 ARAIEX a depus o completare a cererii de inițiere a procedurii de arbitraj în vederea stabilirii prin hotărâre arbitrală a formei definitive a metodologiei privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea prestațiilor artistice din domeniul audiovizual de către organismele de televiziune.

Metodologia depusă este complet diferită de cea pusă în discuția părților de către ARAIEX, în cadrul celor două întâlniri avute la datele de 20 decembrie 2011 și 21 decembrie 2011.

ARAIEX nu a supus negocierii cererea și metodologia, ci le-a propus direct în etapa arbitrajului.

Diferențele dintre cele două metodologii au fost scoase în evidență de către Societatea Română de Televiziune, la termenul din data de 13 februarie 2012.

Deși este admisă excepția inadmisibilității invocată de CREDIDAM cu privire la cererea completatoare de arbitraj depusă de ARAIEX și înregistrată sub nr. 51 din 27 ianuarie 2012, în realitate Hotărârea arbitrală atacată are în vedere tocmai cererea completatoare.

Metodologia stabilită prin hotărâre arbitrală nu poate acoperi viciile procedurale determinate de actul administrativ -

Decizia ORDA nr. 286/2011 .

Cu încălcarea legii, a fost stabilită o metodologie care prejudiciază grav interesele celor 11.044 de membri direcți și cca 1.000.000 de membri indirecți reprezentați de CREDIDAM, în favoarea celor cca 200 de membri reprezentați de ARAIEX.

B) Politica ARAIEX de a micșora procentul datorat artiștilor interpreți sau executanți cu 0,4% în negocieri sau 0,2% în arbitraj, față de cel actual, contravine prevederilor

art. 134 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 , care nu permite ca gestiunea colectivă să restrângă în vreun fel drepturile patrimoniale ale titularilor.

Legea obligă organismele de gestiune colectivă să depună toate diligențele în vederea îndeplinirii contractului de mandat în cele mai bune condiții pentru titularii drepturilor.

Procentele propuse de ARAIEX și stabilite prin hotărârea arbitrală atacate, opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat, ca efect al publicării metodologiei în Monitorul Oficial al României, nu sunt în concordanță nici cu practica europeană [criteriu de stabilire a tarifelor prevăzut de

art. 131^1 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996

modificată și completată].

Cererea ARAIEX este vădit arbitrară în contextul economic actual și nu este susținută de calcule economice justificative.

În afara înscrisurilor ce reprezintă corespondență între ARAIEX și ORDA au mai fost depuse:

1. cele două procese verbale din data de 20 decembrie 2011 și 21 decembrie 2011 din care rezultă fără dubii că ARAIEX nu a depus repertoriul și practica europeană, iar CREDIDAM nu achiesează la procentul propus de ARAIEX;

2. 3 adrese de la SRTV din care rezultă că SRTV (Adresa nr. 121.892 din 16 decembrie 2011) a fost convocat pentru prima dată la 14 decembrie 2011, iar repertoriul ARAIEX solicitat la ORDA nu i-a fost pus la dispoziție, Adresa SRTV nr. 121.904 din 23 decembrie 2011 prin care se arată că își exprimă acordul de principiu față de propunerea ARAIEX sub rezerva aprobării ei în Comitetul director și în Consiliul de administrație și cu condiția reanalizării textului în raport cu observațiile SRTV (dovadă nedepusă la dosar) și Adresa SRTV nr. 160 din 19 ianuarie 2012 prin care sunt trimise observațiile la propunerea de metodologie inițiată de ARAIEX.

3. Adresa ARCA din 23 decembrie 2011 prin care ARCA își exprimă acordul pentru un procent de 0,8% ponderat pentru o pondere de 100% și 0,4% pentru o pondere de 50%, propunere însușită și de SBS Broadcasting - Prima TV.

Din conținutul înscrisurilor aflate la dosar nu rezultă că utilizatorii desemnați prin

Decizia ORDA nr. 286/2011

să negocieze ar fi fost de acord cu propunerea referitoare la aplicarea unui procent de 0,8% din veniturile ce constituie baza de calcul.

În realitate, utilizatorii nu au acceptat procentele solicitate de ARAIEX, respectiv 0,8% în negocieri și 1% în arbitraj. La dosar nu există niciun înscris, practică europeană în domeniu sau studiu/expertiză (chiar și extrajudiciară), care să justifice în vreun fel procentele solicitate de ARAIEX și stabilite prin hotărârea arbitrală atacată. Ponderea de 10% indicată verbal de ARAIEX la termenul din data de 2 martie 2012, consemnat în pagina 3 din încheiere, când, din oficiu, completul arbitral solicită ARAIEX să precizeze ponderea aproximativă avută în vedere în cadrul negocierilor și cu ocazia depunerii cererii de arbitraj, ca o contraprobă la rezultatul expertizei tehnice de specialitate depus de CREDIDAM, este nedovedită, rămânând la stadiul de simplă afirmație nedovedită și nu reflectă realitatea. Nu există la dosarul cauzei niciun înscris din care să rezulte ponderea de 10% susținută verbal de reprezentantul ARAIEX în cadrul ședinței din data de 2 martie 2011. Dimpotrivă, înscrisul depus de CREDIDAM la data de 2 martie 2012 la dosarul de arbitraj, ce reprezintă rezultatul unei expertize tehnice de specialitate privind ponderea utilizării repertoriului CREDIDAM și a membrilor ARAIEX (în lipsa repertoriului) pe posturile de televiziune, aferentă trimestrelor 2 și 3 ale anului 2011, dovedește contrariul. Lucrarea a avut la bază conținutul tuturor înscrisurilor provenite de la utilizatori (playlisturi), posturi de TV, transmise la CREDIDAM pe propria răspundere sub semnătură privată și purtând ștampila societății comerciale de care aparțin, așa cum impune legea, pentru 6 luni, respectiv trimestrele II și III ale anului 2011. CREDIDAM a solicitat să fie avute în vedere toate informațiile de care a dispus din lista pusă la dispoziție de ARAIEX, respectiv nume, prenume artist, nume grup și nume de scenă acolo unde ni s-a comunicat, astfel încât marja de eroare să fie cât mai mică. Aceleași criterii au fost avute în vedere și pentru membrii CREDIDAM. Expertiza a scos în evidență că ponderea de utilizare a membrilor ARAIEX pe playlisturile aferente celor două trimestre, cu o marjă de eroare de 10% este de 0,88%, iar diferența este ponderea de utilizare a repertoriului CREDIDAM, adică 99,12%, fiind luați în calcul doar titularii care au acordat mandat (gestiune colectivă facultativă). Prin urmare, ponderea de 10% afirmată de ARAIEX și nedovedită nu poate răsturna proba CREDIDAM bazată pe înscrisuri provenite exact de la cei în sarcina cărora subzistă obligația de plată, purtând semnătura acestora. Cererea de completare a cererii de arbitraj modifică punctele de importanță majoră în stabilirea unei metodologii, comparativ cu cele supuse negocierii: tipul gestiunii colective în cazul radiodifuzării prestațiilor artistice din domeniul audiovizual; cuantumul procentului maximal al remunerației pentru drepturi conexe; baza de calcul; modalitatea de raportare a prestațiilor artistice radiodifuzate (teatru, film, balet, circ etc.), astfel încât identificarea titularilor să fie posibilă, iar marja de eroare să fie cât mai mică; remunerația minimă.

În ceea ce privește baza de calcul propusă de CREDIDAM, dispozițiile Hotărârii arbitrale din 12 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278/2007, prin

Decizia ORDA nr. 170/2007 , astfel cum a fost modificată prin

Decizia Curții de Apel București nr. 271A/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281/2008, prin

Decizia ORDA nr. 41/2008 , ca fiind ultima metodologie pronunțată într-un domeniu similar (drepturile de autor plătite de organismele de televiziune) în urma unui arbitraj, respectiv a deciziei instanței Curții de Apel cu competență de stabilire a tarifelor pe domeniul proprietății intelectuale, prevăd: "3. Baza de calcul se constituie din veniturile obținute de fiecare utilizator din activitatea de radiodifuzare a repertoriului de opere muzicale. Veniturile sunt constituite din totalitatea surselor financiare care susțin activitatea de radiodifuzare (abonamente, sponsorizări, alocații bugetare, închirieri spațiu emisiune, autorizații de recepție, alte contribuții financiare etc. ori venituri provenite din asocieri sau alte activități corelate cu cea de radiodifuzare), fără a fi luate în considerare taxele aferente (TVA etc.) ori alte deduceri fiscale stabilite prin lege." "3^1. Sunt în aceeași măsură considerate ca venituri în sensul pct. 5 din prezenta metodologie veniturile societăților terțe, în special ale societăților de producție și achiziție de publicitate, în măsura în care sunt încasate pentru activitatea de radiodifuzare (televiziune) a utilizatorului corespunzător spotului/spoturilor publicitar/publicitare radiodifuzat/radiodifuzate și în măsura în care există un transfer inechitabil, contrar uzanțelor cinstite în raporturile comerciale, specifice domeniului respectiv." Cu privire la înscrisurile depuse de SRTV la termenul din data de 2 martie 2012, respectiv două contracte încheiate cu 2 artiști, nu justifică prezumția ARAIEX că astfel de contracte se pot încheia și cu membrii CREDIDAM. Pentru argumentele expuse, solicită admiterea excepției inadmisibilității cererii de arbitraj depuse de ARAIEX.

În subsidiar, solicită modificarea în tot a

Hotărârii arbitrale nr. 3 din data de 15 martie 2012

în sensul admiterii metodologiei propuse de CREDIDAM, ca organism de gestiune colectivă reprezentativ, potrivit art. 133 alin. (2) și (3) din lege și înțelegerii cu utilizatorii. Procentul negociat de CREDIDAM în negocierile directe cu utilizatorii este de 1,2%, direct proporțional cu ponderea de utilizare a repertoriului, iar din baza de calcul a fost scoasă alocația bugetară. Remunerațiile minime nu trebuie excluse, ci ar trebui să fie de natură a proteja și garanta drepturile conexe ale artiștilor, cu respectarea

art. 134 alin. (1) din Legea nr. 8/1996

și a practicii europene. Mai arată că imediat după publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii arbitrale nr. 3 ORDA a emis

Decizia nr. 45/2012

prin care a desemnat organismul de gestiune colectivă Asociația Română pentru Artiști Interpreți și Executanți (ARAIEX) drept colector al remunerațiilor datorate artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea prestațiilor artistice din domeniul audiovizual de către organismele de televiziune.

Decizia ORDA nr. 45/2012

cuprinde prevederi contradictorii și creează confuzii în rândul utilizatorilor. Prin decizia contestată se prevede, pe de o parte, că ARAIEX este desemnat drept colector pentru remunerațiile datorate către artiștii interpreți sau executanți de organismele de televiziune pentru radiodifuzarea prestațiilor artistice, iar, pe de altă parte, că ARAIEX este desemnat drept colector pentru remunerațiile datorate de organismele de televiziune pentru radiodifuzarea prestațiilor artistice către artiștii interpreți sau executanți, reprezentați de către ARAIEX. Prima ipoteză, prevăzută de titlul

Deciziei nr. 45/2012 , dă dreptul organismului de gestiune colectivă ARAIEX să colecteze remunerațiile datorate artiștilor interpreți, indiferent dacă aceste remunerații sunt datorate pentru drepturi gestionate de ARAIEX sau de alte organisme de gestiune. Această ipoteză este însă contrazisă de art. 1 din decizie, care prevede că organismul de gestiune colectivă este desemnat drept colector al remunerațiilor datorate, astfel cum acestea au fost stabilite prin

Hotărârea arbitrală nr. 3/2012 . Hotărârea arbitrală despre care se face vorbire stabilește doar remunerațiile datorate de organismele de gestiune colectivă artiștilor reprezentați de ARAIEX, astfel că acest organism de gestiune colectivă poate colecta doar remunerațiile datorate artiștilor pe care îi reprezintă, nu și remunerațiile datorate artiștilor reprezentați de alte organisme de gestiune colectivă. Confuzia indusă de aceste prevederi contradictorii deja a fost folosită de către organismul de gestiune colectivă ARAIEX pentru a induce în eroare utilizatorii, solicitându-le acestora remunerații datorate și pentru artiștii reprezentați de CREDIDAM.

Pentru toate aceste motive, solicită să se admită apelul său așa cum a fost formulat.

În drept, dispozițiile art. 85, 89, 107, art. 127, art. 145-147 coroborat cu dispozițiile art. 282 și următoarele din Codul de procedură civilă, art. 131^2 alin. (2) și (8),

art. 134 alin. (1) din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare,

Decizia ORDA nr. 270 din 6 septembrie 2010

privind aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea Completului de arbitri de pe lângă ORDA, art. 21 din Constituția României, art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Solicită judecarea și în lipsa părților (art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă).

Pe cale de întâmpinare, SRTV a cerut respingerea apelului ARAIEX.

Pe cale de întâmpinare, CREDIDAM a cerut respingerea apelului ARAIEX și admiterea apelului său.

Pe cale de întâmpinare, CREDIDAM a cerut admiterea apelului SRTV.

La termenul din 3 octombrie 2012, completul care a participat la judecată la acel termen a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării hotărârii arbitrale, formulată de apelanta SRTv.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelurile formulate de apelantele Asociația Română de Comunicații Audiovizuale - ARCA și S.C. ANTENA TV GROUP - S.A. sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează, iar apelurile formulate de apelantele Societatea Română de Televiziune - SRTV, Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM și Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți - ARAIEX sunt fondate în limitele și pentru considerentele ce se regăsesc în motivarea prezentei decizii:

Apelanta SRTv critică hotărârea arbitrală pentru prevederile de la pct. 4 stabilit în metodologia arbitrată, cu privire la nelegala includere a alocațiilor bugetare în baza de calcul al remunerației datorate de aceasta ca organism de televiziune organismelor de gestiune facultativă a drepturilor artiștilor interpreți și executanți pentru radiodifuzarea de opere audiovizuale.

Apelantul CREDIDAM, prin apelul său, pretinde, în principal, desființarea întregii proceduri arbitrale, începând cu Procesul-verbal de constituire a completului de arbitraj din 16 ianuarie 2012 și finalizând cu

Hotărârea arbitrală nr. 3/2012 , considerând că instanța de apel ar putea dispune astfel, în apelul său, trimiterea cauzei către părți pentru reluarea negocierilor, iar, în subsidiar, schimbarea în parte a

Hotărârii arbitrale nr. 3/2012 , învederând înțelegerea acestuia cu utilizatorii în care au ajuns la procentul de 1,2% al remunerației, precum și la excluderea alocației bugetare din baza de calcul.

Apelanta ARAIEX critică hotărârea arbitrală cu privire la greșita admitere a excepției inadmisibilității cererii de arbitraj cu CREDIDAM și înlăturarea acestuia din cauză, la procentul remunerației și la soluția asupra cererii sale completatoare de arbitraj.

Apelantele Asociația Română de Comunicații Audiovizuale - ARCA și S.C. ANTENA TV GROUP - S.A. critică hotărârea arbitrală cu privire la cheltuielile de judecată, avansate în arbitraj de celelalte părți, la a căror restituire, către părțile care le-au avansat, au fost obligate.

Apelantele Asociația Română de Comunicații Audiovizuale - ARCA și S.C. ANTENA TV GROUP - S.A. pretind nefondat că nu ar fi trebuit să restituie cheltuielile de judecată avansate în arbitraj de celelalte părți, pe motiv că în cazul lor s-ar aplica doar decăderea din drepturile de a administra probe la arbitraj. Sunt, așadar, nefondate, în limita în care sunt formulate, criticile apelantelor utilizatoare Asociația Română de Comunicații Audiovizuale - ARCA și S.C. Antena TV Group - S.A. cu privire la onorariile arbitrilor, respectiv la dispozițiile hotărârii arbitrale asupra acestor cheltuieli de arbitraj, utilizatoarele apelante susținând că în mod nelegal și neîntemeiat au fost obligate la plata cheltuielilor arbitrale avansate de SRTV, CREDIDAM și ARAIEX. Hotărârea arbitrală a dispus în mod legal obligarea utilizatorilor care nu și-au plătit în cursul arbitrajului părțile de cheltuieli arbitrale ce le reveneau, Societatea Comercială Antena TV GROUP - S.A., Asociația Română de Comunicații Audiovizuale - ARCA, Societatea Comercială SBS Broadcasting Media - S.R.L., Societatea Comercială PRO TV - S.A., la plata sumelor datorate părților care au avansat efectiv cheltuielile arbitrale, 5.625 lei către SRTV - Societatea Română de Televiziune, 4.687,50 lei către CREDIDAM, 4.687,50 lei către ARAIEX, cu titlu de cheltuieli arbitrale.

Cheltuielile din arbitraj, cu onorariile arbitrilor, nu au caracterul cheltuielilor de judecată supuse culpei procesuale conform art. 274 din Codul de procedură civilă, ci sunt supuse dispozițiilor speciale care guvernează procedura arbitrajului în materia dreptului de autor și drepturilor conexe. Astfel, potrivit

art. 131 ind. 2 alin. (6) din Legea nr. 8/1996 : "Cele două părți aflate în arbitraj, organismele de gestiune colectivă și, respectiv, utilizatorii sau alți plătitori contribuie în mod egal la plata onorariului. Sumele se depun la casieria Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, înainte de primul termen de arbitraj. Neplata în termen atrage decăderea părții care nu a achitat onorariul din dreptul de a propune probe și de a formula concluzii pe durata arbitrajului." Se observă că teza finală a textului se referă la sancțiunea nerespectării termenului de plată, nu la scutirea vreunei părți de plată cheltuielilor de arbitraj pe care le datorează în mod egal cu celelalte părți din arbitraj tocmai pentru că, fiind vorba despre o procedură arbitrală reglementată de lege, nu de o judecată la instanța de judecată, se soluționează după reguli proprii arbitrajului la care părțile sunt supuse, etapa judecății fiind la libera lor disponibilitate (respectiv de a mai ataca sau nu hotărârea arbitrală fără a fi decăzute în vreun fel dintr-un asemenea drept care, o dată exercitat, le conferă drepturi procesuale inclusiv pe tărâm probatoriu) după parcurgerea procedurii obligatorii a arbitrajului care intervine atunci când, deși părțile au purtat procedura negocierii între ele, nu au ajuns la semnarea unui protocol de comun acord conform

art. 131 ind. 2 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 .

În același sens, sunt nefondate criticile apelantului CREDIDAM pe aspectul cheltuielilor de judecată din arbitraj, prin care solicită anularea procedurii începând cu procesul-verbal din 24 ianuarie 2012, apelantul invocând fără să justifice vreun interes juridic necitarea utilizatorilor la stabilirea cheltuielilor de arbitraj de avansat și decăderii din dreptul de a propune probe a utilizatorilor care nu și-au achitat părțile de onorariu, de către completul de arbitraj, un asemenea aspect juridic putând fi eventual invocat de utilizatori (art. 109, 298 din Codul de procedură civilă), în măsura în care ar fi avut de susținut legal vreo vătămare pentru administrarea de probe în procedura de arbitraj, din care au fost decăzuți, nu de organismul de gestiune colectivă CREDIDAM față de care utilizatorii au fost deja obligați prin hotărârea arbitrală să restituie părțile de onorariu avansat ce cad legal în sarcina acestora.

Curtea reține caracterul nefondat al criticilor principale din apelul CREDIDAM, prin care pretinde desființarea întregii proceduri arbitrale desfășurate, cu privire la inadmisibilitate și prematuritate. Completul arbitral a admis în mod nelegal excepția inadmisibilității cererii de arbitraj și cu o altă motivare decât cea a CREDIDAM, ceea ce a condus la nemulțumirea ambelor organisme de gestiune colectivă părți în arbitraj, ARAIEX și CREDIDAM, care au declarat apeluri pe acest aspect, astfel că, fiind nefondată această excepție, Curtea nu o va putea admite, neputând desființa întreaga procedură arbitrală și, respectiv, a trimite părțile nelegal să continue negocierile, cum ar fi dorit apelantul CREDIDAM, sau a menține dispoziția nelegală a completului de arbitraj din hotărârea arbitrală de a păstra ca parte în hotărârea arbitrală doar unul dintre organismele de gestiune colectivă care fuseseră părți la negocieri, ARAIEX, și a înlătura din hotărârea arbitrală pe o parte dintre organismele de gestiune colectivă - CREDIDAM, cum nu solicitase niciuna dintre părți, deși ambele organisme de gestiune colectivă fuseseră părți în negocieri și, în consecință, în arbitraj.

În motivarea excepției de inadmisibilitate, la completul de arbitraj, CREDIDAM a invocat aspecte privind

Decizia ORDA nr. 286/2011

(că nu este menționată și cererea sa de arbitraj, depusă la 5 septembrie 2011, în această decizie de constituire a comisiei de negociere), nu ceea ce a motivat nelegal completul de arbitraj în admiterea excepției, iar calea de atac a CREDIDAM contra

Deciziei ORDA de constituire a comisiei de negociere nr. 286/2011

a fost respinsă de instanța de contencios administrativ a Curții de Apel București - Secția a VIII-a în Dosarul nr. 2.160/2/2012.

În același fel, completul de arbitraj a schimbat și obiectul arbitrajului, stabilind o metodologie care să privească doar pe ARAIEX, deși în speță era vorba despre un domeniu comun gestionat colectiv facultativ, cu privire la drepturile artiștilor interpreți și executanți rezultate din radiodifuzarea operelor audiovizuale de către organismele de televiziune, pentru care se și constituise comisia de negociere prin

Decizia ORDA nr. 286/2011 .

Corect a reținut completul arbitral că

art. 123^2 alin. (2) din Legea nr. 8/1996

menționează că "Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1) organismele de gestiune colectivă îi reprezintă numai pe titularii de drepturi care le-au acordat mandat și elaborează metodologii, în limita repertoriului gestionat, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. a), sau negociază direct cu utilizatorii contractele de licență." și că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 121^2 alin. (1) lit. d), aflându-ne în prezența unei gestiuni colective facultative.

Potrivit

art. 123^2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996 , gestiunea colectivă este facultativă cu privire la dreptul de radiodifuzare a prestațiilor artistice în domeniul audiovizual.

Însă nelegal a conchis completul arbitral că "față de acest aspect un organism de gestiune colectivă poate începe procedura negocierilor în vederea stabilirii unei metodologii doar pentru membrii săi, în limita repertoriului gestionat", ignorând faptul că

art. 123^2 alin. (2) din Legea nr. 8/1996

este reglementat astfel cum s-a redat mai sus pentru a face deosebirea de situația gestiunii colective [pentru care

art. 123^1 alin. (2) din Legea nr. 8/1996

prevede că "Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1), organismele de gestiune colectivă îi reprezintă și pe titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat"], cu privire la drepturile de reprezentare ale organismelor de gestiune colectivă față de titularii de drepturi de la care au nevoie de mandate numai în cazul gestiunii colective facultative. Completul arbitral a preluat trunchiat anumite dispoziții din

Legea nr. 8/1996

în loc să le aplice coroborat cu cele care reglementează obligațiile organismelor de gestiune colectivă ( art. 130 din Legea nr. 8/1996 ) și, respectiv, procedura negocierii desfășurate de organismele de gestiune colectivă cu utilizatorii în scopul încheierii de protocoale ce se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, protocoale care dobândesc efect obligatoriu pentru toți utilizatorii din domeniul în care s-au purtat negocieri [ art. 131 ind. 2 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 ], iar, în cazul în care negocierile nu se pot fructifica în protocoale, în scopul obținerii de metodologii arbitrate în procedura arbitrajului finalizată cu o hotărâre arbitrală opozabilă de asemenea tuturor utilizatorilor - din domeniul în care s-a negociat și pentru repertoriile organismelor de gestiune colectivă care gestionează facultativ drepturile din radiodifuzarea de către organismele de televiziune a prestațiilor artistice în domeniul audiovizual [ art. 131 ind. 2 alin. (8) din Legea nr. 8/1996 ].

Astfel, completul de arbitraj a încălcat prevederile

art. 131 ind. 1 din Legea nr. 8/1996 , din ale cărui dispoziții coroborate rezultă, astfel cum corect pretinde apelanta ARAIEX, că negocierea se realizează cu utilizatorii de către organismele de gestiune colectivă dintr-un domeniu. Tocmai pentru a releva că negocierea metodologiilor, aplicabile în cazul gestiunii colective facultative atunci când nu se încheie direct de titularul de drepturi contracte cu utilizatorii, alin. (4) al acestui articol [după ce alineatele precedente făcuseră referire la criteriile după care se poate negocia în cazul gestiunii colective facultative, iar al celei obligatorii - cu excepțiile de la alin. (4)] menționează că "în cazul în care gestiunea colectivă este obligatorie conform prevederilor art. 123^1, metodologiile se negociază fără a se ține seama de criteriile prevăzute la alin. (1) lit. c) și e) - repertoriul și proporția utilizărilor din contracte directe -, repertoriile fiind considerate repertorii extinse".

Legea nr. 8/1996 , la art. 94, îi definește pe titularii drepturilor conexe dreptului de autor: "Sunt recunoscuți și protejați, ca titulari de drepturi conexe dreptului de autor, artiștii interpreți sau executanți, pentru propriile interpretări ori execuții, producătorii de înregistrări sonore și producătorii de înregistrări audiovizuale, pentru propriile înregistrări, și organismele de radiodifuziune și de televiziune, pentru propriile emisiuni și servicii de programe", texte ulterioare din

Legea nr. 8/1996

prevăzând: "Art. 124. - Organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor și a drepturilor conexe, denumite în cuprinsul legii organisme de gestiune colectivă, sunt, în sensul prezentei legi, persoane juridice constituite prin liberă asociere, care au ca obiect de activitate, în principal, colectarea și repartizarea drepturilor a căror gestiune le este încredințată de către titulari.