Decizia nr. 458/2013

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Radu Dănuț Voinea în Dosarul nr. 7.658/105/2011 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 364D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 7.658/105/2011, Curtea de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de recurentul contestator Radu Dănuț Voinea într-un litigiu referitor la recalcularea pensiei de serviciu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, ale art. 115 alin. (4) și (6) privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență, coroborate cu art. 47 privind dreptul la pensie, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, coroborate cu art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil.

În ceea ce privește dispozițiile art. 115 din Constituție, arată că Guvernul poate emite ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu putea fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora. Or, în cazul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

nu poate fi vorba despre o situație extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, deoarece există o metodologie de calculare a pensiilor prevăzută de

Legea nr. 119/2010 .

În situația în care Guvernul considera că se impunea modificarea metodologiei de calculare aprobată prin

Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 , acesta avea posibilitatea de a proceda la modificarea acestei metodologii tot printr-o hotărâre, nefiind necesară adoptarea unei ordonanțe de urgență.

Pe de altă parte, susține că Guvernul nu a motivat urgența în cuprinsul

Ordonanței de urgență nr. 59/2011 , invocând, în mod neconvingător, existența unui pretins interes public în revizuirea pensiilor de serviciu ce fuseseră deja calculate în baza

Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 .

Totodată, arată că dreptul la pensie este un drept fundamental, iar potrivit art. 115 alin. (6) din Constituție, ordonanțele de urgență nu pot afecta regimul juridic al instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute în Constituție. Or, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

s-a dispus revizuirea din oficiu a pensiilor și este evident că au fost adoptate norme noi care afectează regimul juridic al dreptului fundamental la pensie, măsuri care se situează în afara cadrului normativ stabilit prin

Legea nr. 119/2010 . Prin urmare, întrucât scopul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

a fost acela de a diminua încă o dată cuantumul pensiilor de serviciu, acest act normativ cade sub incidența interdicției prevăzute la art. 115 alin. (6) din Constituție.

Referitor la încălcarea dreptului la un proces echitabil, arată că actul normativ criticat aduce atingere acestui principiu, în componentele sale, și anume respectarea principiului securității juridice, egalitatea de arme și executarea hotărârilor judecătorești.

În lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil în fața unui tribunal, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, presupune ca soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe să nu poată fi rediscutată. Astfel, prin

Legea nr. 119/2010 , normă substanțială, pensiile de serviciu au fost recalculate. Însă, în urma contestațiilor formulate, beneficiarii acestora au avut câștig de cauză. Obținându-se soluții irevocabile favorabile, pensiile de serviciu au fost din nou diminuate printr-o normă tehnică, și anume

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , "accesoriu al

Legii nr. 119/2010 ". Practic, prin adoptarea acestei ordonanțe de urgență se supune aceeași situație juridică controlului judecătoresc. De altfel, având caracter tehnic, iar nu substanțial,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

nu poată să repună în discuție problema de drept ridicată prin aplicarea

Legii nr. 119/2010 , problemă de drept căreia i s-a dat răspuns prin pronunțarea hotărârilor judecătorești irevocabile. De aceea, se aduce atingere securității juridice.

Pe de altă parte, consideră că se aduce atingere egalității de arme, întrucât statul, prin executiv, profită de atribuțiile sale în procesele civile, adoptând acte normative de natură să influențeze soarta litigiilor. Din moment ce instanțele de judecată s-au pronunțat în mod irevocabil, Guvernul a făcut abuz de puterea sa, adoptând o normă tehnică inferioară normei substanțiale.

În ceea ce privește dreptul de a cere executarea hotărârii judecătorești irevocabile obținute, subliniază că, întrucât nu s-au semnalat circumstanțe noi care să justifice adoptarea unor norme juridice noi, de substanță,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

împiedică punerea în executare a soluției judecătorești irevocabile. Deși acest act normativ nu reprezintă o normă substanțială, totuși el face inoperantă hotărârea judecătorească irevocabilă. Astfel, se încalcă dreptul de a obține executarea hotărârii judecătorești.

În final arată că, așa cum s-a reținut în opinia separată formulată la

Decizia Curții Constituționale nr. 18/2013 ,

Legea nr. 119/2010

- pentru a cărei aplicare a fost emisă

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

- încalcă principiul neretroactivității legii civile, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție.

Curtea de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că scopul

Legii nr. 119/2010

a fost acela ca toate aceste categorii de pensii să devină pensii în sensul

Legii nr. 19/2000 , iar recalcularea lor să aibă loc utilizând algoritmul de calcul prevăzut de

Legea nr. 19/2000 . Or, în momentul de față, prin intrarea în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , dispozițiile

Legii nr. 119/2010

au aceeași eficiență, prin determinarea concretă a modului de calculare a pensiilor stabilite prin legi speciale. În final, invocă

deciziile Curții Constituționale nr. 214/2012 ,

nr. 215/2012

și

nr. 533/2012

și "Decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în 7 februarie 2010".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Cu privire la motivele de neconstituționalitate extrinsecă, arată că, astfel cum rezultă din preambulul acestei ordonanțe de urgență, scopul revizuirii pensiilor este acela de a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie, astfel încât persoanele îndreptățite să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.

Prin urmare, lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situații asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor

Legii nr. 119/2010 , prevăzuți la art. 1 lit. c)-h), necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității, în scopul de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de către legiuitor prin

Legea nr. 119/2010

să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere, relevă situația deosebită creată ca urmare a intrării în vigoare a

Legii nr. 119/2010 , respectiv conversia sistemului de pensii speciale în pensii bazate în exclusivitate pe principiul contributivității.

Așadar, la data adoptării ordonanței de urgență a existat, pe de-o parte, o situație extraordinară, iar, pe de altă parte, măsurile în cauză nu sufereau amânare, practic, nu exista vreun alt instrument legislativ ce ar fi putut fi folosit în scopul evitării rapide a consecințelor negative sus-menționate.

Prin urmare, nu se poate reține că ordonanța de urgență criticată afectează, în accepțiunea dată noțiunii de "a afecta", prevăzută la

art. 115 alin. (6) din Constituție, prin Decizia nr. 1.189/2008 , vreun drept constituțional consacrat, deoarece măsurile din cuprinsul acestui act normativ sunt de natură a ocroti, iar nu de a vătăma sau încălca drepturi fundamentale.

Pe de altă parte, referitor la natura juridică a ordonanțelor de urgență, așa cum s-a statuat în jurisprudența Curții Constituționale, prin

deciziile nr. 5/2001 ,

nr. 173/2001 ,

nr. 260/2001 ,

nr. 46/2002

sau

nr. 258/2006 , ordonanțele de urgență au putere de lege, așadar sunt acte legislative și, în consecință, pot conține norme de reglementare primară.

Cu privire la motivele de neconstituționalitate intrinsecă, prin raportare la art. 47 din Constituție, apreciază că autorul excepției nu a precizat argumentele pentru care ordonanța criticată contravine acestei norme constituționale și, sub acest aspect, excepția este inadmisibilă.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Cu privire la art. 15 alin. (2) din Constituție, arată că respectarea principiului neretroactivității legii nu înseamnă că, după adoptarea unui act normativ, legiuitorul nu mai poate să reașeze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se tot pe principiul contributivității, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la negarea evoluției în reglementarea juridică a acestui domeniu. Așadar, normele criticate nu aduc atingere principiului general potrivit căruia o normă juridică acționează în timp din momentul intrării ei în vigoare și până la momentul ieșirii sale din vigoare și se bucură de prezumția de constituționalitate.

Referitor la motivele de neconstituționalitate extrinsecă, menționează că nici acestea nu pot fi reținute, cu atât mai mult cu cât existența situației extraordinare este motivată de Guvern prin trei elemente interdependente. Astfel, adoptarea actului normativ criticat a fost determinată de consecințele intrării în vigoare a dispozițiilor

Legii nr. 119/2010 , și anume: lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situații asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, precum și necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității și egalității, în scopul stabilirii în mod just și echitabil a drepturilor de pensie, astfel încât persoanele îndreptățite să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.

Referitor la invocarea art. 20 și art. 21 alin. (3) din Constituție, raportate la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, consideră că din examinarea actului normativ criticat nu rezultă prevederi legale al căror conținut normativ explicit sau implicit să determine o îngrădire a accesului liber la justiție sau să aducă atingere dreptului la un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât acesta nu reglementează imposibilitatea punerii în executare a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile.

Cât privește pretinsa încălcare a dreptului la un nivel de trai decent, menționează că legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condițiile și criteriile de acordare a acestora, modul de calcul și cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilitățile create prin resursele financiare disponibile, și să le modifice în concordanță cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare.

În sensul celor de mai sus, Curtea s-a pronunțat prin

deciziile nr. 215/2012 ,

nr. 704/2012

și

nr. 601/2012 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011, aprobată prin

Legea nr. 109/2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2012.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 47 privind nivelul de trai și ale art. 115 alin. (4) și (6) privind condițiile și limitele de adoptare a ordonanțelor de urgență. De asemenea sunt invocate dispozițiile constituționale ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

I. Cu privire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă

1. Potrivit art. 115 alin. (4) din Constituție, "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora."

Sintagma "situații extraordinare" a fost analizată în jurisprudența Curții Constituționale, care - prin

Decizia nr. 255 din 11 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, și prin

Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009 - a statuat că pentru emiterea unei ordonanțe de urgență este necesară existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public. Prin aceleași decizii, Curtea a reamintit jurisprudența sa pronunțată anterior revizuirii Legii fundamentale prin care a precizat că de esența cazului excepțional este caracterul său obiectiv, în sensul că "existența sa nu depinde de voința Guvernului care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacționeze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanței de urgență". ( Decizia nr. 83 din 19 mai 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998).

Aplicând la speță aceste principii, prin

Decizia nr. 214 din 13 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012, Curtea a constatat că, "în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , existența unei situații extraordinare este motivată de Guvern prin trei elemente interdependente, consecințe ale intrării în vigoare a dispozițiilor

Legii nr. 119/2010 , și anume: lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situații asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, precum și necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității și egalității, în scopul stabilirii în mod just și echitabil a drepturilor de pensie, astfel încât persoanele îndreptățite să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.

Prin urmare, având în vedere împrejurarea că, prin aplicarea metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu instituite prin

Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 , emisă în aplicarea

Legii nr. 119/2010 , în practică, s-a ajuns la emiterea unor decizii de stabilire a cuantumului pensiilor neconforme cu situația veniturilor realizate pe parcursul vieții profesionale a destinatarilor măsurilor de recalculare, precum și faptul că era necesară remedierea acestei situații într-un termen cât mai scurt, pentru a se asigura valorificarea în mod just și în conformitate cu principiul contributivității a drepturilor de pensie a unor largi categorii socioprofesionale, Curtea a constatat că această împrejurare avea natura unei situații extraordinare.

Cât privește condiția ca situația extraordinară să impună, totodată, o intervenție legislativă urgentă, Curtea a reținut că adoptarea măsurilor în cauză printr-o ordonanță de urgență a fost modalitatea cea mai rapidă și eficientă pentru a pune la adăpost drepturile constituționale ocrotite prin art. 47 din Constituție și pentru a evita încălcarea lor."

2. Referitor la sensul dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, Curtea Constituțională a statuat prin

Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, că ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate dacă "afectează", dacă au consecințe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive în domeniile în care intervin.

Or,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

nu afectează dreptul la pensie, așa cum susține autorul excepției, ci reglementează procedura revizuirii din oficiu de către casele teritoriale de pensii, prin emiterea unor decizii de revizuire, tocmai în scopul de a stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie, astfel încât persoanele îndreptățite să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.

În consecință, prin adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

nu s-au încălcat prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora "Ordonanțele de urgență [...] nu pot afecta [...] drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție [...]."

3. Cât privește susținerea autorului excepției de neconstituționalitate potrivit căreia Guvernul avea posibilitatea de a proceda la modificarea acestei metodologii de calcul al pensiilor tot printr-o hotărâre, nefiind necesară adoptarea unei ordonanțe de urgență, Curtea a statuat, prin

Decizia nr. 215 din 13 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012, că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

are în vedere o nouă procedură de recalculare a pensiilor, distinctă și ulterioară celei realizate prin

Legea nr. 119/2010 , act normativ care se circumscrie cadrului procesual aflat în dezbatere în litigii determinate, fără a afecta cuantumul pensiilor cuvenit în urma recalculării în baza metodologiei reglementate prin

Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 .

De asemenea, Curtea a constatat că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

reprezintă prevederea legală de natură procedurală prin care statul reglementează procedura recalculării pensiilor și modul de calcul al drepturilor de pensie, ținând cont de specificul situațiilor categoriilor socioprofesionale în cauză, astfel încât nu se poate reține susținerea conform căreia materia reflectată în actul normativ criticat ar ține de domeniul legislației secundare.

II. Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă

1. Referitor la încălcarea dreptului la un proces echitabil prin imposibilitatea executării unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, Curtea reține următoarele:

Autorul excepției consideră că, deși instanța de judecată a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în baza

Legii nr. 119/2010 , menținând în plată pensia de serviciu, prin hotărâre irevocabilă, totuși, după intrarea în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , s-a emis o altă decizie de revizuire a pensiei, în temeiul art. 1 alin. (1) din aceasta. Or, prin contestarea deciziei de revizuire emise în baza

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

se repune în discuție aceeași problemă de drept deja soluționată - în mod irevocabil - de instanța judecătorească.

Cu privire la acest aspect, Curtea Constituțională a reținut, prin

Decizia nr. 215/2012 , că actul normativ criticat nu conține prevederi legale al căror conținut normativ explicit sau implicit să determine suspendarea cursului judecății ori neexecutarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, în privința anumitor cauze determinate.

Astfel, făcând referire la jurisprudența sa anterioară, Curtea a statuat că astfel de hotărâri judecătorești se bucură de autoritate de lucru judecat și determină obligarea autorităților publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanțele de judecată, însă această obligație subzistă atât timp cât este în vigoare și temeiul legal în baza căruia au fost pronunțate hotărârile judecătorești definitive și irevocabile.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În plus, Curtea reține că, în această materie, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a pronunțat

Decizia nr. 9 din 10 iunie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 26 iulie 2013, și a stabilit că - în interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , aprobată prin

Legea nr. 109/2012

- sunt supuse revizuirii și pensiile prevăzute de

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 , cu modificările ulterioare, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiași legi, atunci când deciziile de recalculare emise în temeiul

Legii nr. 119/2010 , cu modificările ulterioare, și al

Hotărârii Guvernului nr. 737/2010

au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile, fiind menținut cuantumul pensiei anterioare, fără a se putea reține puterea de lucru judecat a acestor din urmă hotărâri.

În considerentele acestei decizii, instanța supremă a reținut că "cele două hotărâri judecătorești sunt pronunțate în baza unor temeiuri juridice diferite, respectiv

Legea nr. 119/2010 , cu modificările ulterioare, și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , aprobată prin

Legea nr. 109/2012 . Or, pentru existența «lucrului judecat», potrivit art. 1201 din Codul civil, este nevoie de o triplă identitare: de părți, de obiect și de cauză, care nu se regăsește în situația analizată, întrucât cele două contestații, deși implică aceleași părți și au același obiect, nu se întemeiază pe aceeași cauză.

[...] Practic, prin adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , legiuitorul a înțeles să reglementeze o nouă procedură de recalculare a pensiilor de serviciu, distinctă și ulterioară, denumită «revizuire», și având în vedere alte criterii decât cele menționate în

Legea nr. 119/2010 , cu modificările ulterioare, și detaliate în

Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 . Astfel, prima recalculare a pensiei de serviciu urmează a fi reluată, indiferent de soluțiile pronunțate în contestațiile soluționate în temeiul

Legii nr. 119/2010 , cu modificările ulterioare, ceea ce demonstrează că niciun aspect dezlegat de către instanță în temeiul

Legii nr. 119/2010 , cu modificările ulterioare, nu poate fi opus în cadrul noii proceduri cu putere de lucru judecat."

Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat că "nu există putere de lucru judecat a hotărârii judecătorești pronunțate într-o contestație prin care a fost anulată, în mod irevocabil, decizia de revizuire a pensiei de serviciu în temeiul

Legii nr. 119/2010 , cu modificările ulterioare, față de o nouă contestație formulată împotriva deciziei de revizuire a aceleiași pensii de serviciu, emisă în temeiul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , aprobată prin

Legea nr. 109/2012 ."

Pentru aceleași argumente, instanța supremă a decis că "nu poate fi reținută nici încălcarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind încălcarea dreptului de acces la instanță, ca efect al înlăturării efectelor unei hotărâri judecătorești irevocabile. Întrucât efectele hotărârilor judecătorești prin care au fost anulate deciziile emise în temeiul

Legii nr. 119/2010 , cu modificările ulterioare, și păstrate în plată pensiile de serviciu au fost executate până la momentul emiterii noii decizii de revizuire date în temeiul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , aprobată prin

Legea nr. 109/2012 , nu se poate aprecia că accesul la justiție este iluzoriu.[...]"

Referitor la încălcarea principiul securității juridice, Curtea Constituțională reține că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului convenției, care enunță preeminența dreptului ca element de patrimoniu comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată. (Hotărârea din 30 septembrie 1999, pronunțată în Cauza Brumărescu împotriva României, paragraful 61).

Or, în cazul de față, hotărârile judecătorești prin care au fost anulate deciziile emise în temeiul

Legii nr. 119/2010

și păstrate în plată pensiile de serviciu au fost executate până la momentul emiterii noii decizii de revizuire în temeiul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 .

Așadar, nu suntem în prezența unor cazuri de rediscutare a soluțiilor definitive și irevocabile asupra contestațiilor formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiei emise în temeiul

Legii nr. 119/2010 , ci de noi litigii având ca obiect soluționarea contestațiilor formulate împotriva deciziilor de revizuire a aceleiași pensii de serviciu, emise în baza noului temei, și anume a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 .

Referitor la încălcarea dreptului la un proces echitabil prin neasigurarea egalității armelor, Curtea reține că, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, principiul egalității armelor - garanție a desfășurării unui proces echitabil - implică un "echilibru echitabil" între părți pe toată durata de desfășurare a procesului și presupune acordarea pentru fiecare parte a posibilității rezonabile de a-și prezenta cauza. În acest sens este Hotărârea din 27 octombrie 1993, pronunțată în Cauza Dombo Beheer B.V. împotriva Olandei, paragraful 33.

Or, în cazul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , nu se aduce în discuție o astfel de problemă, întrucât aceasta nu conține dispoziții de natură să influențeze situația procesuală a părților, ci instituie o nouă procedură de recalculare a pensiilor, denumită "revizuire".

În consecință, Curtea constată că principiul egalității armelor nu are incidență în cauză.

2. Cu privire la încălcarea principiului neretroactivității prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea reține că această critică este neîntemeiată, deoarece

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

se aplică numai pentru pensiile plătite după intrarea ei în vigoare, iar nu și pentru pensiile deja încasate.

Referitor la transformarea pensiilor de serviciu în pensii în sensul

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și la micșorarea cuantumului acestora, Curtea s-a mai pronunțat prin numeroase decizii, respingând excepțiile de neconstituționalitate, de exemplu, prin

Decizia nr. 1.286 din 29 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011, și prin

Decizia nr. 327 din 25 iunie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 29 august 2013.

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Decizia din 7 februarie 2012, pronunțată în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, nr. 45.587/11 și nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar și Lucia Ghețu împotriva României, a constatat că măsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevăzută de lege (paragrafele 18 și 42) și constituie o modalitate de a echilibra bugetul și de a corecta diferențele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate nerezonabile sau disproporționate (paragraful 44).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Radu Dănuț Voinea în Dosarul nr. 7.658/105/2011 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 noiembrie 2013.