Decizia nr. 801/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

Cu participarea în ședința publică din 3 noiembrie 2015 a reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 lit. h) din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Vasile Georgel Surugiu în Dosarul nr. 576/42/2014 al Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 821/D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 3 noiembrie 2015, în prezența autorului excepției și a apărătorului acestuia, a reprezentantului Agenției Naționale de Integritate și a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când, în temeiul dispozițiilor art. 57 și

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 17 noiembrie 2015 și apoi, în același scop, pentru data de 18 noiembrie 2015, dată la care a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 20 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 576/42/2014, Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 lit. h) din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative. Excepția a fost ridicată de Vasile Georgel Surugiu într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unui raport de evaluare, prin care inspectori ai Agenției Naționale de Integritate au constatat existența unui caz de incompatibilitate.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia consideră, în esență, că raportul emis de Agenția Națională de Integritate, astfel cum este redactat și motivat, are caracterul unei veritabile hotărâri judecătorești. Susține că acest caracter reiese din faptul că inspectorul de integritate dispune în ceea ce privește aplicarea acestuia și din faptul că, în cazul în care persoana verificată nu exercită calea de atac a contestației, acesta rămâne definitiv și prefectul îl pune în executare, în sensul că dispune încetarea mandatului său de viceprimar.

5. În continuare, apreciază că se află în fața unei situații speciale, rezultată din neconcordanța dintre prevederile Constituției și dispozițiile

Legii nr. 176/2010 , mai precis neconcordanța dintre rolul de judecător și acela de inspector de integritate care se consideră și el judecător.

6. În final, consideră că "activitatea unui inspector de integritate de a hotărî și a dispune cu privire la cele rezultate în urma unei verificări este neconstituțională și rezultă din caracterul ambiguu al legislației speciale adoptate pentru desfășurarea activității Agenției Naționale de Integritate, legislație necorelată cu prevederile constituționale".

7. Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Astfel, referitor la criticile de neconstituționalitate vizând, în principal, presupusul caracter jurisdicțional al activității desfășurate de Agenția Națională de Integritate, instanța arată că Agenția desfășoară o activitate de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor și a incompatibilităților pentru persoanele prevăzute de lege, fără a desfășura o activitate de judecată.

8. Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților și concluziile scrise depuse de Agenția Națională de Integritate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 10 lit. h) din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, având următorul cuprins: "Inspectorii de integritate desfășoară următoarele activități: [...]

h)aplică sancțiunile și iau măsurile prevăzute de lege în competența acestora."

12. Autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 124 privind înfăptuirea justiției, art. 125 referitor la statutul judecătorilor și art. 126 privind instanțele judecătorești.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 10 din Legea nr. 176/2010

au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate a posteriori, prin perspectiva presupusului caracter jurisdicțional al activității desfășurate de Agenția Națională de Integritate. Prin numeroase decizii, Curtea a statuat conformitatea acestor norme cu prevederile Legii fundamentale. În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 204 din 29 aprilie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 13 iunie 2013,

Decizia nr. 483 din 21 noiembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 31 ianuarie 2014,

Decizia nr. 604 din 4 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 28 ianuarie 2015, și

Decizia nr. 299 din 28 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 24 iulie 2015. Astfel, Curtea a statuat că Agenția desfășoară o activitate de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor și a incompatibilităților pentru persoanele prevăzute de lege, fără a desfășura o activitate de judecată, în sensul celor constatate de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010 (a se vedea, de exemplu,

Decizia nr. 1.606 din 15 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 9 februarie 2012, și

Decizia nr. 1.042 din 11 decembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 8 februarie 2013).

14. De asemenea, Curtea a reținut că funcția jurisdicțională se caracterizează prin instituirea puterii organului de jurisdicție de a soluționa printr-o hotărâre învestită cu autoritatea lucrului judecat un conflict cu privire la întinderea unor drepturi subiective și de a dispune, în condițiile legii, măsuri restrictive. Această funcție se circumscrie activității jurisdicționale propriu-zise, care se exercită numai la cerere, în cadrul unei proceduri formale, caracterizate prin publicitate, contradictorialitate și oralitate.

15. Ca atare, față de aceste elemente, Curtea a constatat că Agenția Națională de Integritate nu desfășoară o activitate de jurisdicție, ci una administrativă, care se realizează și din oficiu în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate și contradictorialitate, iar în competența sa nu intră soluționarea unor cazuri litigioase. Totodată, Agenția Națională de Integritate nu pronunță hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmește rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situații cu semnificație juridică. Finalitatea întocmirii acestor rapoarte o reprezintă posibilitatea sesizării instanțelor de judecată sau, după caz, a altor autorități publice și instituții competente, în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege.

16. Curtea reține că, în temeiul dispozițiilor

Legii nr. 176/2010 , inspectorul de integritate poate aplica sancțiunea amenzii, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 29 alin. (1) din lege, potrivit cărora nedepunerea declarațiilor de avere și a declarațiilor de interese în termenele prevăzute de prezenta lege, precum și nedeclararea, în declarația întocmită potrivit anexei nr. 1, a cuantumului veniturilor realizate sau declararea acestora cu trimitere la alte înscrisuri constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 lei la 2.000 lei. Agenția poate declanșa din oficiu procedura de evaluare. În această ipoteză, sancțiunea amenzii se aplică prin procesul-verbal de contravenție, care poate fi contestat în instanță, întrucât, potrivit

art. 30 din Legea nr. 176/2010 , constatarea și sancționarea contravențiilor se fac conform prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare.

17. De asemenea, inspectorul de integritate poate dispune aplicarea de amenzi în situația în care autoritățile responsabile să ducă la îndeplinire sancțiunile ce decurg ca urmare a rămânerii definitive și irevocabile a hotărârilor judecătorești, prin care se menține legalitatea raportului de evaluare, nu își îndeplinesc această obligație.

18. Curtea observă că, potrivit

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 , persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ. Ca atare, rapoartele de evaluare, întocmite de inspectorul de integritate, sunt acte administrative și, prin urmare, efectele sale se suspendă, de drept, la momentul sesizării, de către persoana evaluată, a instanței de judecată competente. Astfel, opțiunea contestării raportului de evaluare aparține, în exclusivitate, persoanei evaluate și numai în situația în care raportul de evaluare nu este contestat acesta rămâne definitiv și produce efectele juridice prevăzute de

art. 25 din Legea nr. 176/2010 .

19. Sintetizând cele de mai sus, având în vedere și jurisprudența în materie, concretizată, de exemplu, prin

Decizia nr. 566 din 15 septembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 29 octombrie 2015,

Decizia nr. 449 din 16 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 18 august 2015, și

Decizia nr. 153 din 17 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 14 mai 2015, Curtea constată că aplicarea sancțiunilor de către inspectorul de integritate nu are natură jurisdicțională, ci reprezintă, în fapt, exercitarea prerogativelor de putere publică de către funcționarii publici, concretizate prin acte ce sunt supuse controlului instanțelor judecătorești.

20. Prin urmare, sancțiunile specifice

Legii nr. 176/2010

sunt aplicate de inspectorii de integritate și fac parte din ansamblul atribuțiilor și responsabilităților stabilite prin

Legea nr. 144/2007 , reprezentând prerogative de putere publică, așa cum acestea sunt definite de dispozițiile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, cu modificările și completările ulterioare. Ca atare, această aplicare, concretizată prin acte administrative specifice, ce pot fi contestate la instanțele judecătorești competente, reprezintă materializarea prerogativelor de putere publică care privesc, pe de o parte, punerea în executare a legilor și celorlalte acte normative și, pe de altă parte, asigurarea premisei respectării art. 16 alin. (3) din Constituție, potrivit căruia funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii.

21. Cu privire la măsurile prevăzute de lege în competența inspectorului de integritate, Curtea reține că, așa cum rezultă din teza a doua a dispoziției de lege supuse controlului de constituționalitate, inspectorii de integritate iau, în mod exclusiv, măsurile prevăzute de lege în competența acestora. Astfel, potrivit

art. 22 din Legea nr. 176/2010 : Agenția sesizează, în termen de 6 luni, organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare, precum și, dacă este cazul, instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese, dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanța de contencios administrativ [alin. (2)]; Agenția sesizează în termen de 6 luni instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind incompatibilitățile, dacă raportul de evaluare a incompatibilității nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanța de contencios administrativ; Agenția sesizează în termen de 15 zile organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare [alin. (3)]; dacă în urma evaluării declarației de interese, precum și a altor date și informații, inspectorul de integritate constată inexistența unei stări de incompatibilitate sau a unui conflict de interese, întocmește un raport în acest sens, pe care îl transmite persoanei care a făcut obiectul evaluării, în condițiile art. 17 alin. (5) teza a doua [alin. (4)].

22. Prin urmare, Curtea constată că toate măsurile, inclusiv cele sancționatoare, ce pot fi dispuse de inspectorii de integritate pot fi contestate la instanțele judecătorești competente și reprezintă, în fapt, acte prin care se urmărește protejarea valorilor sociale și a principiilor legalității, obiectivității și imparțialității în exercitarea funcțiilor publice.

23. Așa cum reiese din jurisprudența constantă a Curții Constituționale, Agenția Națională de Integritate desfășoară o activitate administrativă, realizată în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate și contradictorialitate, evaluând fapte ori situații cu semnificație juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanțelor judecătorești competente, astfel încât atribuția de a aplica sancțiuni, conferită de legiuitor inspectorului de integritate, prin lit. h) a

art. 10 din Legea nr. 176/2010 , este practic o continuare a acestei idei.

24. Ca atare, simpla constatare a unor stări de incompatibilitate sau conflict de interese, fără posibilitatea de a aplica sancțiunile corespunzătoare, ar lipsi de efect activitatea desfășurată de inspectorii de integritate, astfel încât prerogativa stabilită de legiuitor în competența acestora, prin dispozițiile supuse controlului de constituționalitate, este în acord cu principiile consacrate de Constituție. Totodată, nicio competență ce revine, potrivit

Legii nr. 176/2010 , inspectorului de integritate nu este exclusă controlului instanței de contencios administrativ.

25. Prin urmare, Curtea constată că nu există nicio încălcare a prevederilor constituționale invocate, criticile urmând a fi respinse ca neîntemeiate.

26. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vasile Georgel Surugiu în Dosarul nr. 576/42/2014 al Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 10 lit. h) din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 noiembrie 2015.